„Casa comună a

personajelor druțiene”
 Biografia celebrului
scriitor Ion Druță
Druță Ion (03.09.1928, Horodişte, judeţul Soroca, Republica
Moldova). Prozator, dramaturg, eseist. Fiul unui pictor de
biserici. Deputat al poporului din fosta Uniune a
Republicilor Sovietice Socialiste. (1989). Membru de onoare
al Academiei Române (1990). Membru titular al Academiei
de Ştiinţe din Republica Moldova (1992). Din 1969 se
stabileşte la Moscova. Debutează editorial cu volumul de
schiţe şi povestiri „La noi în sat” (1953), urmat de „Poveste
de dragoste” (1954), care impune o formulă lirico-poetică,
cucerind cititorul prin stilul narativ crengian şi sadovenian.
Alte cărţi de proză: „Frunze de dor” (roman, 1957), roman
„Povara bunătăţii noastre”, „Clopotniţa” (roman 1972),
„Horodişte” (1975), „Biserica albă” (roman 1975-1981, 1986-
1987), „Toiagul păstoriei” (1984). Ion Druţă este un celebru
autor de opere dramatice: „Casa Mare” (1959), „Păsările
tinereţii noastre” (1974), El aparţine categoriei de scriitori
pentru care „veşnicia s-a născut la sat” (Lucian Blaga).
 Romanul „Frunze de dor”
PERSONAJELE CARE SE EVIDENȚIAZĂ
CEL MAI BINE ÎN ROMANUL DE FAȚĂ
SUNT ACELEA CARE FORMEAZĂ CELE
DOUĂ MARI CUPLURI ALE
OPEREI: RUSANDA ȘI GHEORGHE,
DOMNICA ȘI SCRIDON. ACCENTUL CADE,
ÎNSĂ, PE POVESTEA DE DRAGOSTE
DINTRE GHEORGHE ȘI RUSANDA,
TOCMAI PRIN FRUSTRAREA CAUZATĂ
CITITORULUI DE IMPOSIBILITATEA
ÎMPLINIRII IUBIRII LOR.
 Rusanda
Rusanda este o copilă visatoare şi ambiţioasă,
care ştie ce vrea şi merge direct la sursă ca să
obţină atenţia lui Gheorghe Doinaru, gospodarul
singuratic şi neînţeles al satului.
“Vai, visurile acelea ale tinereţii, visurile primei
iubiri, cum vin ele, ca apele de primăvară, şi te
fură, şi te învăluie, şi te duc adânc, atât de adânc,
încât, la un moment dat, devin esenţa vieţii tale,
şi, dacă ţi s-ar cere: visurile sau viaţa, eşti gata să
declari: de-mi luaţi visurile, luaţi-mi şi viaţa…”
Gheorghe
Gheorghe se îndrăgosteşte instant de ochii
căprui şi de inima intactă de visătoare a
copilei, dar de la simţit până la făcut drumul
din inima lui Gheorghe este lung şi
întortocheat, presărat cu durerea pierderii cel
mai bun prieten şi dubii în legătură cu soarta
sa.
Gheorghe, nu a ştiut să lupte pentru Rusanda,
a ales un război străin în locul războiului inimii
sale. A fugit de emoţii, a întârziat, ca un laş, a
fugit de tot ce are mai scump pe lume şi şi-a
lăsat şi mama singură şi neajutorată.
 „ BISERICA ALBĂ „ de Ion Druţă

 Același nume – destine diferite. Ne referim la cele

două personaje feminine cu numele Ecaterina 
din romanul „Biserica Albă” de Ion Druță. Una
este o țărancă simplă din Ocolina, cealaltă –
regina Rusiei. Una are parte de măreție, de faimă,
de glorie și, după părerea ei, nu duce lipsă de
nimic (Ecaterina cea Mare). Cealaltă nu are bani,
nu are bogății, dar are suflet și tinde să renoveze
biserica satului, care a rămas fără părinte din
cauza războiului (Ecaterina cea Mică).
 Ecaterina din Ocolina este

Ecaterina
dovadă a faptului că
Dumnezeu este mereu alături,
dar prin comportamentul ei se
accentuează că  și noi, în
calitate de creștini, trebuie să
nu-L uităm, să-L preamărim pe
Domnul.
ECATERINA REPREZINTĂ FEMEIA ORFANĂ DIN SAT. EA
ÎNTRUCHIPEAZĂ VALORILE, NECESARE ORICĂRUI OM
CREDINCIOS ȘI REPREZINTĂ SIMBOLUL PURITĂȚII ȘI BUNĂTĂȚII.
CALITĂȚILE EI PRINCIPALE SUNT BUNĂTATEA, SIMPLITATEA ȘI
DĂRUIREA DE SINE. ORICE FAPTĂ A EI NU AVEA NIMIC RĂU ȘI
ORICE VORBA ERA SPUSĂ CU GÂNDIRE ȘI ATENȚIE: "CUVINTELE
PE CARE URMA SĂ LE ROSTEASCĂ MAI ÎNTÂI ERAU ALESE CU
GRIJĂ, APOI CLĂTITE ÎN APELE CURATE ALE SUFLETULUI SĂU,
APOI AȘEZATE
FRUMUȘEL UNUL LÂNGĂ ALTUL, CU O SOCOTEALĂ PE CARE O
CUNOȘTEA NUMAI EA…" .AVEA ÎN GRIJĂ ȘASE COPII - COPII
ORFANI CA ȘI EA : "I-AM LUAT DE SUFLET CÂȚI ERAU CU MINE,
LE-AM ZIS FIU ȘI FIICĂ, EI MI-AU ZIS "MĂICUȚĂ", ȘI IACA AȘA
VIEȚUIM…". DEȘI ERA ORFANĂ ȘI SĂRACĂ, AVEA UN SUFLET
MARE, UN SUFLET PLIN DE DEMNITATE ȘI ÎNCREDERE. PRIN
ECATERINA, AUTORUL NE REPREZINTĂ ȘI NEAMUL NOSTRU CU
ISTORIA LUI. 
Memorabile au rămas numeroasele personaje dramatice druţiene, adevărate embleme ale eticului şi
esteticului: Vasiluţa, mătuşa Ruţa, Pavel Rusu, Călin Ababii, Horia Holban, Veta, Doina, Maria,
Janet ş.a., personaje care au scos la rampă un adevărat tezaur de valori caracteristice poporului
nostru şi atitudinea faţă de care le determină exintenţa sau inconsistenţa morală şi spirituală. 
 Concluz
ie
ÎN CONCLUZIE POT SPUNE
„ Operele druțiene m-au CĂ PERSONAJELE
ajutat să înțeleg și să DRUȚIENE SE REMARCĂ
apreciez frumusețea PRIN FAPTUL CĂ
sufletului uman,să trăiesc FORMEAZĂ O CONDUITĂ
sentimentul demnității de A OAMENILOR,RELATÂND
UN CONCEPT DE VIAȚĂ
neam.” CARE TREBUIE A FI URMAT
DE TOȚI CEILALȚI.