RADIOACTIVITATEA

Definiție
Radioactivitatea este un fenomen
natural, care a existat de la originea
universului (există de miliarde de ani),
atunci când  atomii s-au format. Toti
atomii sunt construiti pe acelasi model,
dar nu au aceleași proprietăți: unele
sunt stabile și rămân pe termen
nelimitat identice, în timp ce altele
sunt instabile. Pentru a obține o mai
bună stabilitate, acesta din urmă -
radionuclidul - la un moment dat a
cedat o cantitate de energie sub formă
de radiații și / sau particule: acest
fenomen este numit "radioactivitate".
Pentru a înţelege noţiunile legate de
radioactivitate este util să înțelegem structura
atomului.

Materia se compune din elemente chimice

care la rândul lor sunt formate din atomi.

Structura atomului

Atomul, cea mai mică particulă a unui

element care nu poate fi divizată prin
metode chimice şi care păstrează toate
proprietăţile chimice ale elementului
respectiv este format din: • nucleu
constituit din protoni p (cu sarcină pozitivă)
şi neutroni n (fără sarcină) şi • înveliş
electronic - electroni e, cu sarcină negativă.
 Radiația
reprezintă fenomenul fizic de transmitere, la distanță, a energiei
fără a fi nevoie de un mediu purtător.

Radiațiile se pot clasifica după mai multe criterii:

a)După natură lor:
•  electromagnetice - reprezintă propagarea sub
forma de unde transversale a   Spectru undelor electromagnetice
variatiilor campului electromagnetic: (radiatia
γ).
   b) Dupa energie :
• ionizante – radiații de mare energie, capabile
să producă ionizarea, emise de atomi
radioactivi.
• neionizante – radiații de energie mai mică,
insuficiența pentru a produce
ionizarea:domeniile radio, microunde, IR, VIS
si UV.
 Ce sunt radiațiile ionizante?

Prin radiații ionizante înțelegem acele radiații care au

energia mai mare decât 10eV. Acestea pot fi de natură
electromagnetică sau corpusculare. Dintre radiațiile
electromagentice, doar cele din domeniul X și gama au energii
mari, încât sunt considerate ionizante.
Radiațiile corpusculare ionizante sunt cele nucleare, adică
formate din particule alfa, beta plus, beta minus, neutroni,
protoni. Radiațiile ionizante au această denumire deoarece, la
interacțiunea cu materia, produc ioni. Ce este un ion? Un
atom în starea neutră are numărul de protoni din nucleu egal
cu numărul de electroni din învelișul electronic. el devine ion
dacă cedează sau primește electroni.
 RADIAȚII NEIONIZANTE

Din categoria radiatiilor neionizante fac parte: radiațiile

ultraviolete cu l între 150-400 nm, radiațiile vizibile cu l între 400-
800 nm, radiațiile infraroșii cu l între 800-106 nm, microundele
cu l între 106-109 nm.
 Radiațiile ultraviolete

Razele UV sunt un tip de radiații electromagnetice emanate de

soare. Razele UV pot fi, în funcție de lungimea de undă
măsurată în nanometri, UV Vacuum (lungime de 100-200
nm), UVC (lungime de 200-290 nm) – blocate de stratul de
ozon – si raze UVA (lungime de 315-380 nm) sau UVB
(lungime de 290-315 nm) – care ajung pe pământ și afectează
corpul uman, dar și obiectele de pe pământ.
 Radiații infraroșii

Fără energia lor produsă de exploziile continue ale soarelui nu ar

exista viaţă pe pămînt. În spectrul luminii naturale se regăsesc la
limita extremă, chiar la frontiera cu roşu, de aici provine şi
denumirea lor. Deplasîndu-se mereu spre limita cea mai extremă se
găsesc razele mai lungi şi mai sănătoase: razele infraroşii de undă
lungă.
 CONCLUZI
E
ÎN CONCLUZIE POT SPUNE CĂ RADIAŢIILE IONIZANTE POT FI PERICULOASE PENTRU
OM. LA FEL CUM SOARELE POATE ARDE PIELEA, AŞA ŞI RADIAŢIILE IONIZANTE POT
CAUZA DAUNE CORPULUI.
EXPUNEREA LA O DOZĂ FOARTE MARE DE RADIAŢII POATE CONDUCE ÎN SCURT TIMP
LA ARSURI ALE PIELII, STĂRI DE VOMĂ ŞI HEMORAGII INTERNE; ORGANISMUL NU
POATE GENERA CELULE NOI ÎNTR-UN TIMP FOARTE SCURT. EXPUNEREA
ÎNDELUNGATĂ LA DOZE MAI MICI DE RADIAŢII POATE CAUZA APARIŢIA CU ÎNTÂRZIERE
A CANCERULUI ŞI POSIBIL A UNOR BOLI EREDITARE, LUCRU CONSTATAT ÎN SPECIAL
LA SUPRAVIEŢUITORII BOMBARDAMENTELOR DE LA HIROSHIMA ŞI NAGASAKI.