Sunteți pe pagina 1din 13

BIOETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

• Asa cum s- a aratat anterior, relatia medic- bolnav suscita si azi un interes
major din partea medicilor, a eticienilor, filozofilor, juristilor, dar si din
partea celor care sunt asistati.
• Acesta este motivul care pune in discutie cele doua modele opuse ale
relatiei medic- bolnav: “paternalist” si “autonomist”
BIOETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

• Modelul “paternalist” aminteste o relatie asemanatoare cu cea care se


stabileste intre parinti si copii. In acest model, principiul de a face bine
legitimeaza o protectie a pacientului, slabit de boala, de suferinta, si
frecvent de ignoranta.
– Medicul profesionist si care asista cu responsabilitate in sensul propriu
al cuvantului raspunde de cel care este slab, cu un devotament si grija,
de “parca ar vrea sa- l inlocuiasca pe bolnav cu propria persoana”, atat
de mult doreste insanatosirea acestuia.
BIOETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

• Valoarea fundamentala in relatia de a face bine in sens paternalist este cea


a responsabilitatii totale, fara ca medicul sa astepte reciprocitatea, aceasta
absenta a reciprocitatii accentuind asimetria fundamentala a relatiei
medic- bolnav. Modelul “paternalist” a putut fi acceptat in trecut, la
pacientii care prezentau afectiuni acute grave, care- i puneau in situatia de
mare dependenta, in timp ce eficacitatea terapeutica era modesta,
incerta sau chiar nula.
BIOETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

• Azi, modelul “paternalist” nu mai este acceptat, cu unele exceptii, desi


partea de daruire totala trebuie retinuta! Acest model poate fi considerat
in zilele noastre ca fiind caduc deoarece:
• Bolnavul nu mai este acel individ pasiv, care “se descarca” in totalitate pe
medic cu responsabilitate a deciziei, el fiind mai bine informat, de tot ceea
ce inseamna sanatate si boala; el ii cere medicului de a-l tine la curent
referitor la rezultatele investigatiiolor si de a participa la toate deciziile atat
cu referire la diagnosti, cat mai ales la tratament. Aceasta cerere este cu
atat mai justificata cu cat se cunoaste faptul ca unele explorari medicale si
unele tratamente nu sunt lipsite de risc.
• Pentru tratamentul unei boli se pot oferi azi mai multe cai terapeutice;
alegerea uneia(sau unora) din aceste cai se face tinind seama de catre
medic, pe langa criteriile biomedicale avansate, si de dorinta, respctiv
acceptiunea bolnavului, intr- o societate deschisa celui mai larg pluralism
de opinii. Exceptie fac urgentele majore, situatii in care medicul asista
bolnavul fara consintamantul explicit al acestuia, bolnavul fiind intr- o
stare de detresa sau cand timpul de a- l salva este atat de scurt, incat nu
se pot da explicatii. Exista inca o serie de situatii in care nu bolnavul isi da
acordul( pentru ca nu este capabil), ci rudele apropiate sau tutorele.
BIOETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

Modelul “autonomist”. Aceasta inseamna a face bine altuia, așa cum


te- ai angajat ca medic, in acord cu bolnavul însuși la luarea deciziilor
diagnostice, dar mai ales terapeutice.

Modelul “ autonomist” face apel la o morala si la o deontologie în


numele carora libertatea și dreptul la autodeterminare a pacientului
trebuie să fie respectate
BIOETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

• Pentru realizarea acestui model, medicul trebuie să “ simtă în interiorul


său” etica în medicină și să cunoască principiul moral conform căruia în
primul rand în relația cu pacientul, medicul trebuie să- i respecte
libertatea și demnitatea.

• Principiul respectării autonomiei pacientului devine și principiul de bază al


deontologiei medicale
BIOETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

• Conform acestui cod orice adult competent are dreptul de a da sau de a


refuza acordul( consințământul) privind o metodă de diagnostic sau de
terapie. El are dreptul la informația necesară pentru a lua decizii. El poate
înțelege motivația unor examene medicale sau a tratamentului, efectele
rezultatelor lor și consecințele refuzului, în special al tratamentului.
BIOETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

• Medicul, deci, trebuie să dea persoanei pe care o examinează, pe care o


asistă sau pe care o sfătuiește, o informație loială, clară și cât mai
aproăpiată de starea sa, investigațiile și tratamentele pe care le propune.
Și aceasta în toate cazurile!
• Informația dată pacientului trebuie să fie simplă, accesibilș, inteligibilă și,
repetăm, loială.
BIOETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

• Pentru a reuși, modelul “autonomist”, cel mai practicat azi, nu trebuie să


accepte de la bun început o relație falsă medic- pacient. Relația falsă apare
mai ales când medicul se interesează mai mult de boală decât de bolnav.
BIOETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

• Modelul “autonomist“ are o serie de capcane care pot duce la nereușite și


la conflicte judiciare. Astfel s- a spus că acest principiu ar conduce la o “
demisie “ a medicului. Acest risc însă, nu există decât în fața unei
revendicări excesive a autonomiei bolnavului, care nu trebuie niciodată să
uite că medicul este, ca și el, o ființă liberă și responsabilă( pacientul, se
înțelege, trebuie să aibă suficient bun simț, cultură și educație).
BIOETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

• Medicii trebuie să știe, pe de altă parte, că sub pretextul de respecta


principiul “autonomist “ ei nu trebuie să cadă într- o indiferență “culpabilă

• Transormarea progresivă a relației terapeutice în prestație de serviciu
comportă riscul unor fapte de Medicină Legală și judiciară deoarece relația
contractuală ântre serviciul de sănătate și “consumatori “ de asistență
medicală, înlocuiește exact relația de încredere, indispensabilă deciziei
celor doi parteneri. Această situație riscă să se însoțească de o
responsabilizare a medicilor care “ simt“ că trebuie să se supună doar
obligațiilor formale ale legii. De aceea, revendicarea autonomistă excesivă
trebuie combătută.
BIOETICA SI DEONTOLOGIE MEDICALA

• Relația medic- bolnav este o știință și o artă care îi îmbină cu


adevărat principiile de etică- morală- deontologie în medicină.

S-ar putea să vă placă și