MARCUS

TULLIUS
CICERO
FILOSOFUL SI
ORATORUL

MARIN GEORGE-ALEXANDRU
11B
VIAȚA

 Marcus Tullius Cicero (n. 3 ianuarie 106 î.Hr., Arpino, Lazio,

Italia – d. 7 decembrie 43 î.Hr., Formia, Lazio, Italia) a fost un
filozof, politician, jurist, orator, teoretician politic, consul și
constituționalist roman. El a jucat un rol important în perioada
de sfârșit a Republicii romane. Activitatea sa literară și
politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase,
încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo
universalis. El a fost autorul roman care a exercitat cea mai
profundă influență asupra literaturii latine și s-a manifestat ca
unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decât
Seneca și Augustin.
 Cicero s-a născut la Arpinum în Latium în data de 3 ianuarie 106 î.Hr., într-o familie de cavaleri și notabili
municipali. După ce a urmat cursurile școlare obișnuite la Arpinum, Cicero este dus la Roma de către tatăl său, pe
când avea 17 ani, iar în 88 î.Hr. ascultă expunerile lui Philon din Larissa, exponent al Noii Academii și elev al lui
Carneade. A debutat ca orator și avocat în 81 î.Hr. Pentru a-și desăvârși formația intelectuală, audiază la Atena
prelegerile filosofilor, iar în insula Rhodos devine elevul oratorului Molon. Începe o carieră senatorială și se
angajează în viața politică. În 76 î.Hr., Cicero devine quaestor, iar apoi senator. În iulie 64 î.Hr. este ales consul
pentru anul 63 î.Hr. În timpul consulatului său, Cicero descoperă așa numita conjurație a lui Catilina. El va ordona
arestarea și executarea complicilor lui Catilina - fapt ce atrage nemulțumirea partidei popularilor în frunte cu
Caesar, care-l va urmări cu înverșunare. După 60 î.Hr., orientarea politică și existența lui Cicero intră într-o adâncă
criză. Începând din martie 58 î.Hr., petrece mai mult de un an de exil în Grecia; este o perioadă foarte dificilă
pentru el.
OPERA

 Cicero a alcătuit o operă imensă. Se pot distinge în primul rând discursurile ciceroniene în număr de 58, care reprezintă o
fericită armonizare între talentul nativ, (ingenium), cultura vastă (doctrina) și practica forului (usus forensis). Discursurile
acoperă o perioadă de 38 de ani (81-43 î. Hr.) de activitate retorică pusă în slujba cetățeanului și a cetății, "de la interesul sau
nevoia cărora niciodată nu m-au sustras odihna, plăcerea sau somnul" (Pro Archia poeta, VI, 12). Între aceste discursuri se
disting :

 In Verrem (Împotriva lui Verres) - o serie de șapte discursuri ținute în 70 î.Hr. împotriva lui C. Verres, guvernatorul nedemn
al Siciliei (73-70 î.Hr.), care era acuzat de a fi comis abuzuri foarte grave și malversațiuni în timpul guvernării Siciliei;
 se remarcă de asemenea In Catilinam (Împotriva lui Catilina, Catilinarele), poate cele mai cunoscute cuvântări ciceroniene
pronunțate împotriva lui L. Sergius Catilina, după descoperirea conspirației acestuia împotriva republicii;
 celebre sunt și cele 14 discursuri pronunțate împotriva lui Marcus Antonius, In Marcum Antonium, care dorea să urmeze
politica lui Caesar.
Cicero s-a remarcat și ca un teoretician al artei retorice, fiind socotit unul dintre părinții oratoriei antice. În
tratatele sale, el face o incursiune în istoria oratoriei antice și o analiză a principalelor curente retorice care
aveau adepți în epoca sa (aticismul și asianismul), dezbătând problema formării oratorului și a funcției sale în
societate; oratorul ideal (orator summus et perfectus) este, în concepția lui, prototipul omului și cetățeanului
desăvârșit, o personalitate complexă. El își materializează ideile în tratate numeroase, dintre care sunt demne
de amintit:
•De oratore libri tres (Trei cărți despre orator) - tratat alcătuit în 55 î. Hr., dedicat lui Quintus, fratele său și
redactat sub forma unui dialog între celebritățile forului roman Crassus și Marcus Antonius (omonim al
generalului);
•Partitiones oratoriae (Diviziunea părților artei elocinței) alcătuit în 54 î.Hr., un adevărat manual de retorică
în formă dialogală între Cicero-tatăl și fiul său Marcus;
•deosebit de valoroase sunt și alte două lucrări ca Brutus, scris în 46 î.Hr., în care Cicero își proclamă
idealurile sale de armonizare a tuturor ideilor școlilor retorice, opunându-se curentului aticist, prea simplu și
sobru, care apăruse la Roma între 51-50 î.Hr. și tratatul Orator, unde Cicero își apără din nou idealul său
retoric moderat, amenințat de influența crescândă a aticismului.
 Cicero are, de asemenea, o deosebită pasiune pentru filozofie, insuflată, după propria-i mărturie, de reprezentanții principalelor doctrine
din acea vreme (epicureismul, stoicismul, neoacademismul) pe care îi audiase la Roma sau în Grecia, cu unii dintre ei păstrând relații
chiar familiare (cum ar fi stoicii Diodotus și Posidonius, academicienii Philon și Antiochos).

 Cicero se va dedica întru totul filozofiei după anul 56 î.Hr., când, dezamăgit de situația politică, caută un rost al existenței sale în scris,
propunându-și să dea Romei o literatură filozofică proprie, în măsură să o elibereze de sub tutela spirituală a Greciei. Opera sa filozofică,
chiar dacă nu reprezintă un corpus doctrinar, trebuie apreciată pentru adaptarea modelelor filozofiei grecești la spiritualitatea și
mentalitatea romană și, mai ales, pentru impunerea unui limbaj filosofic latin, la crearea căruia Cicero are un merit incontestabil. Dintre
lucrările sale cu caracter filosofic, merită menționate:

 De republica (Despre stat) - dialog politic pe tema celei mai bune forme de guvernare și a calităților conducătorului ideal;
 De legibus (Despre legi) - tot un dialog politic pe tema legislației și a tipului ideal de constituție;
 De natura deorum (Despre natura zeilor) - scriere pe tema existenței și esenței divinității;
 De divinatione (Despre divinație) - abordând tema divinației ca har și artă a prezicerii viitorului;
 De fato (Despre destin) - o expunere despre problema destinului.
 Cicero are și o vastă corespondență (peste 800 de scrisori) scrisă între anii 68 și 43 î.Hr., care este în același timp un dosar intim al
scriitorului și o adevărată frescă a vieții Romei din vremea sa. Omul Cicero ni se descoperă aici cu o surprinzătoare sinceritate prin
atitudinile politice și civice, prin viața zilnică din for sau din familie.
 PRINCIPALELE OPERE
Discursuri:
• (81 ÎC) Pro Quinctious
• (80 ÎC) Pro Sex. Roscio Amerino
• (77 ÎC) Pro Q. Roscio Comoedo
• (70 ÎC) Divinatio in Caecilium
• (70 ÎC) In Verrem
• (69 ÎC) Pro Tullio
• (69 ÎC) Pro Fonteio
• (69 ÎC) Pro Cæcina
•(66 ÎC) Pro Lege Manilia or De Imperio
Cn. Pompei
• (66 ÎC) Pro Cluentio
• (63 ÎC) De Lege Agraria contra Rullum
• (63 ÎC) Pro Rabirio Perduellionis Reo
• (63 ÎC) Pro Murena
• (63 ÎC) In Catilinam I-IV
• (62 ÎC) Pro Sulla
Discursuri:
• (62 ÎC) Pro Archia Poeta
• (59 ÎC) Pro Flacco
• (57 ÎC) Post Reditum in Senatu
• (57 ÎC) De Haruspicum Responsis
• (57 ÎC) Post Reditum in Quirites
• (57 ÎC) De Domo Sua
• (57 ÎC) De Haruspicum Responsis
• (56 ÎC) Pro Sestio
• (56 ÎC) In Vatinium
• (56 ÎC) Pro Caelio
• (56 ÎC) De Provinciis Consularibus
• (56 ÎC) Pro Balbo
• (55 ÎC) In Pisonem
• (54 ÎC) Pro Plancio
• (54 ÎC) Pro Rabirio Postumo
• (54 ÎC) Pro Milone
• (44 ÎC) Philippics
 Opere filozofice:
• De Inventione Scrisori:
• De Optimo Genere Oratorum • Ad Atticum
• Topica
• De Oratore • Ad Familiares
• De Fato • Ad Quintum
• Paradoxa Stoicorum • Ad Brutum
• De Partitione Oratoria
• Brutus, Orator
• De Re Publica
• De Consulatu Sua
• De Legibus
• De Finibus
• Tusculanæ
• Disputationes
• De Natura Deorum
• Academica
• Cato Maior de Senectute
• Laelius de Amicitia
• De Divinatione
• De Officiis
• Commentariolum Petitionis
BIBLIOGRAFIE

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Marcus_Tullius_Cicero
 https://www.descopera.ro/istorie/14952082-cicero-omul-universal-care-a-marcat-istoria-romei-nu-exista-forma-de
-guvernamant-mai-degenerata-decat-aceea-in-care-cei-bogati-sunt-socotiti-totodata-cei-mai-buni