„Cui i s-a dat mult,

mult se va şi cere de la el;

şi cui i s-a încredinţat mult
încă şi mai mult i se va pretinde.“
(T. N., Lucas, 12, 18)
• Medicii sunt deasupra
oamenilor obişnuiţi, fapt pentru
care li se acordau favoruri
speciale.
• Medicul desfasoara activitatea
liber, sau pe baza de contract cu
o comunitate, bazandu-se pe
principii hippocratiene.
• Primeste onororariul stabilit
(incepand de la Babilonia antica
și Codexul Hammurabi)
• Nu este obligat sa trateze gratuit
populatia săracă.
 Codul lui Hammurapi, cod de legi care
reglementa amenzi pentru tratamentul
hazardat, tratamente greşite care aduceau
prejudicii bolnavilor).
Cărţile biblice şi Talmudul
reflectau unele fapte
medicale – avortul,
sterilitatea, declararea
bolilor contagioase,
izolarea şi dezinfectarea
obiectelor bolnavilor.
Medicii evrei erau obligaţi
să deţină o diplomă şi
aveau obligaţiuni
determinate
 Aristotel recomanda ca medicul
care a greşit trebuie să fie
judecat doar de confraţii săi,
subliniind aspectele teoretice ale
expertizei medicale.
 Jurămîntul lui Hippocrate (460–

377 î. Hr.). a devenit Lege

despre o purtare bună a
medicului.
 Medicii nu aveau venituri fixe, în
schimb îşi fixau tarife, uneori foarte
mari.
 O astfel de atitudine a fost supusă
adeseori unor critici aspre. Pliniu cel
Bătrân, cunoscut istoric, scria în
primul secol după Hristos despre
"crimele medicinii": "ce profesiune
este mai fertilă în otrăviri şi însuşiri
ale testamentelor? Nu există nici o
lege care să pedepsească ignoranţa
şi nici un exemplu de medic executat
pentru că şi-a omorât pacienţii".
 Legile lui Mann – cod religios şi moral
- în cazul unui tratament nereuşit,
medicul era supus unor amenzi.
 Lex Aguillia (sec III î. Hr.), Lex
Cornelia – responsabilitatea medicului
în caz de abandon al bolnavului,
tratament neglijent urmat de moartea
bolnavului,
 Lex Pompeia de parricidiis prevedea
sancţiunea medicului în caz de
complicaţie.
 Jurămîntul medical sau
Rugăciuni adresate Divinităţii a
distinşilor personalităţi ale
vremii Moshe ben Maimon
(Maimonides), discipolul
medicului sultanului Saladin.
Rugăciunea medicului a ridicat
responsabilitatea medicului faţă
de profesiune şi faţă de bolnavi
prin comportament credibil.
 Teofrast Peratelsus (1493–1541) - a introdus
responsabilitatea medicului pentru prescrierea unui
medicament şi a farmacistului pentru eliberarea lui,
responsabilitatea medicului pentru discipolii sai.
 Decizia Parlamentului din Bordeaux (1596) -
responsabilitatea chirurgului pentru accidentele
provocate bolnavului din culpă, răspunderea
chirurgului pentru faptele sale.
 Pravilele lui Vasile Lupu (1646), Matei
Basarab (1652) - medicul era pedepsit
pentru nemeşteşugul său şi putea pierde
meseria.
 Legiuirea lui Caragea, (1818–1819),

Codul Callimachi (1813) reglementează

„epitropia Casei doctorilor“ şi are
aspecte de responsabilitate medicală.
 Dacă doctorul încălca Legământul

putea fi lipsit de profesiune.

 Cesare Beccaria
Bonesana (1738-1794)
dezvoltă dreptul penal
european și a contribuit
şi la dezvoltarea unor
aspecte ale „dreptului
medical“.
 Codul lui Napoleon - a consfinţit
responsabilitatea medicală prin lege.
 Ulterior lacunele au fost completate în
anul 1936, unde a fost apreciat
contractul dintre medic şi bolnav,
obligaţiunile profesionale asumate de
părţi, locul activităţii medicului.
 Responsabilitatea medicală a fost
stabilită în funcţie de prezenţa culpei
profesionale.
 Se judeca acţiunile penale contra
medicilor legate de regimul
stupefianţilor, avorturilor, vătămare
corporală şi omor, etc.
 Ioan Fruma în lucrarea
„Responsabilitatea medicală“
(1944) scria că principiul
responsabilităţii pentru daunele
provocate trebuie să fie judecat
de orice naţiune civilizată, şi că
medicii trebuie să aibă
responsabilitate, inclusiv
penală.
• Dezvoltarea asigurarilor sociale si de sanatate. Asigurarile
de sanatate existente in Germania din 1884, obliga
medicii, incepand din anul 1923 sa lucreze cu precautie,
tinand cont de situatia materiala precara a caselor de
asigurari.
• Medicii raspund la aceasta obligatie cu o greva generala
lunga, (noiembrie 1923 - ianuarie 1924).
• In Ungaria cele patru Case de Asigurari angajeaza o treime
din totalul medicilor. Incepand din anii 20, aceste case vor
angaja numai medici crestini. Medicii necrestini sunt exilati
in sectorul privat.
• In timpul crizei economice de la inceputul anilor 30, cu
falimentarea Caselor de Asigurari, o parte din medicii
functionari isi pierd locul de munca, iar medicii "obligati"
sa lucreze numai in practica privata traiesc e bine din
onorariile primite.
Medicul din are o imagine diferentiata :
• Sunt medici cu onorarii uriase, lucrand in spitale mari
cu sali de operatii moderne, bucurandu-se de
aprecierea mediilor academice.
• Cea mai mare parte a medicilor este insa in situatie
materiala precara, avand obligatia de a lucra gratis in
multe cazuri.
• Situatia se inrautateste in anii 1930-1932, cand
onorariile scad considerabil, competitia devine
acerba. In aceasta situatie se afla mare parte a
medicilor generalisti de provincie.
• Exceptie reprezinta Marea Britanie, unde medicii de
familie primesc in 1923 automobile de la stat pentru
a li se usura munca.
• Relatia medic-pacient este dictată de
preferintele, situatia sociala si
experientele personale ale bolnavului.
• Dreptul de a deschide un cabinet medical
difera de la o tara la alta; chiar si in primii
ani ai Uniunii Sovietice alaturi de
nationalizarea totala existau cabinete
medicale private.
• Aspiratia medicilor de a intra in elita
societatii este atat de mare incat suprima
dreptul la munca si chiar la viata a unor
colegi ai lor (ziua boicotarii medicilor
evrei la 1 aprilie 1933, retragerea
autorizatiei de libera practica de la toti
medicii evrei la 25 iulie 1938).
Anume medicii, ca un intreg,
depaseau celelalte profesii in
entuziasmul pentru intrarea in
Partidul Nazist.
In cadrul Colegiului Medicilor din ??? Se poate vorbi despre
Reich 44,8% erau membrii de depturi ale pacientilor intr-o
partid (in comparatie, in cazul perioada cand insusi dreptul
avocatilor procentul este de 25%). la viata este pus în pericol???
23 medici germani, savanţi
renumiţi au fost acuzaţi de:
- Crime împotriva umanităţii
- Omucidere
- Înrobire
- Tortură
- Persecuţie din motive
politice, religioase, rasiale
- Aderare la organizaţii
criminale
 Decizia Tribunalului:
condamnaţi la moarte -7,
închişi pe viaţă – 5, de la 10-
20 ani puşcărie -4,
consideraţi nevinovaţi –7

 Codul Nuremberg, pentru a

proteja drepturile subiecţilor
implicaţi în cercetare
 Infectare intenţionată cu malarie
 Studierea vaccinei antitifos
 Infectarea rănilor
 Cercetarea proprietăţilor toxinelor, compuşilor
fosforului
 Transplantări
 Utilizarea apei de mare în alimentaţie
 Metode noi de sterilizare
 Completarea colecţiei antropologice (1200 evrei)
Victima experimentelor naziste forţat în apă
îngheţată în lagărul de concentrare Dachau
Cercetarea
reacţiei
organismului
uman la
altitudine
(insuficienţa
de O2 la 12
km)
 Sunt sacrificaţi cîţiva pentru a salva
majoritatea
 Igienizarea populatiei
 Dezvoltarea ştiinţei
 „Camera”, în componenţa Ministerului Securităţii de
Stat în Moscova, 1946 – 1953
 Experimente pe prizonieri politici sau cetăţeni
străini (polonezi, coreieni, chinezi, japonezi).
 Registrele descoperite descriu în detalii chinurile
celor condamnaţi, implorările suferinzilor de a-i
împuşca pentru a le înceta durerea.

Scopul: ideologie, dezvoltarea toxicologiei,

criminalisticii etc.
Injectarea celulelor canceroase vii la 22
pacienţi senili

Scopul: studiul abilităţii organismului

pentru rejectarea celulelor străine
Copiilor cu retard mintal sever au
fost infectaţi cu virusul hepatitei

Scopul: Elaborarea unui vacciin

 Implicaţi 400 bărbaţi afro-
americani

Scopul: observarea cursului

natural al sifilisului
netratat

Chiar dacă în 1943 devine

disponibilă penicilina,
studiul continuă.
Recomandat tuturor femeilor însărcinate cu scop de
a înlătura insomnia, greţurile matinale, neliniştea
etc.

Popular în Germania, Anglia, Australia, Canada,

Japonia

Cca 10 mii copii cu focomelie înregistraţi timp de 4

ani.
• Nationalizarea totala a medicinii in in
timpul comisarului de sanatate Nikolai
A. Semasko -
• Nu se poate vorbi despre o relatie
normala medic-pacient, cand drepturile
ambelor parti sunt ingradite si
incalcate.
• In motivele crizei democratiei gasim
cauzele aparitiei dictaturii.
• Dictatura nu este niciodata favorabila
pentru profesii libere, cum este cea a
medicului.
 Cine e vinovat?
 Mai avem încredere în medici?
 Cine ne protejează în faţa unor actíuni

agresive şi periculoase?
 viaţa
 demnitatea umană,
 integritatea,
 egalitatea,
 libertatea,
 respectul pentru celălalt,
 nediscriminarea,
 toleranţa etc.
 Dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei, un drept care constituie condiţia
de bază pentru toate celelalte drepturi (art.3);
 Dreptul de a nu munci în sclavie şi servitute (art.4);
 Dreptul de a nu fi supus torturii, pedepselor, tratamentelor inumane sau degradante
(art.5);
 Dreptul de a fi recunoscut ca personalitate juridică (art.6);
 Dreptul la o egală protecţie a legii şi de a nu fi discriminat (art.7);
 Nimeni nu poate fi arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar (art.9);
 Orice persoană are dreptul să fie ascultată în mod echitabil şi public de către un
tribunal independent şi imparţial (art.10);
 Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni este prezumată ca fiind
nevinovată, până când vinovăţia sa nu a fost dovedită, potrivit legii (art.11);
 Dreptul de a nu va fi supus unor imixtiuni arbitrare în viaţa particulară, în ceea ce
priveşte familia, domiciliul sau corespondenţa şi nici unor atingeri aduse onoarei sau
reputaţiei persoanei (art.12);
 Dreptul la libera circulaţie (art.13);
 Dreptul la azil politic (art.14;)
 Dreptul la cetăţenie (art.15);
 Dreptul la căsătorie şi de a întemeia o familie (art.16);
 Dreptul la proprietate şi de a nu fi lipsit în mod arbitrar de ea (art.17);
 Libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie (art.18);
 Dreptul la liberă exprimare şi libertatea informării (art.19);
 Dreptul la liberă întrunire şi de asociere paşnică (art.20)
 Dreptul la securitate socială (art.22)
 Dreptul la muncă, la condiţii de muncă echitabile
şi la protecţie împotriva şomajului (art.23)
 Dreptul la odihnă şi recreaţie (art.24);
 Dreptul la sănătate, bunăstare şi protecţie socială
(art.25);
 Dreptul la învăţătură (art.26);
 Dreptul fiecărui om de a lua parte, în mod liber, la
viaţa culturală a comunităţii sale şi la protecţia
intereselor sale morale sau materiale decurgând
din producţii ştiinţifice, literare sau artistice ale
sale (art.27).
 Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice:
- art.6 (dreptul la viaţă),
- art.7 (dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor
şi pedepselor inumane şi degradante),
- art.8 (dreptul de a nu fi ţinut în sclavie sau în condiţii
de servitute),
- art.17 (interzicerea imixtiunii în viaţa particulară, în
familie, corespondenţă, domiciliu),
- art.23 (dreptul la căsătorie şi întemeierea familiei).
 Pactul internaţional cu privire la drepturile economice,
sociale şi culturale.
- art.12 (dreptul oricărei persoane de a se bucura de
cea mai bună sănătate fizică şi mentală pe care o
poate atinge)
 dreptul la sănătate - dreptul individului de a avea acces şi de
utilizare a serviciilor unui şir de instituţii şi organizaţii, a
mărfurilor şi condiţiilor necesare pentru atingerea celui mai
înalt nivel al sănătăţii sale.

 dreptul la sănătate - un şir de libertăţi şi drepturi conexe:

dreptul de utilizare a apei potabile inofensive şi dreptul la
servicii igienice corespunzătoare, dreptul la produse
alimentare de calitate şi la condiţii locative, dreptul la
condiţii inofensive de muncă şi condiţii ale mediului
înconjurător, precum şi dreptul la educaţie şi informaţie
privind sănătatea, inclusiv privind sănătatea reproducerii.
 Disponibilitatea
 Accesibilitate
 Acceptabilitate
 Calitate.
Orice stat trebuie să dispună de un număr
suficient de instituţii, mărfuri, servicii şi
programe în sistemul de sănătate.
Bunurile şi serviciile în domeniul sănătăţii, de care
dispune statul, trebuie să fie accesibile fiecărei persoane
din 4 aspecte:
 accesul nediscriminatoriu, ce presupune că orice
persoană are dreptul de a utiliza bunurile şi serviciile de
sănătate, fără vreo discriminare; în special grupurile
vulnerabile de populaţie;
 accesul fizic, bunurile şi serviciile de sănătate trebuie să
fie accesibile din punct de vedere fizic (distanţă, condiţii
de acces pentru persoanele cu dizabilităţi etc.);
 accesul economic, ce presupune că modalităţile de plată
pentru bunurile şi serviciile de sănătate urmează a fi
bazate pe principiul echităţii sociale, astfel încît acestea
să fie accesibile întregii populaţii;
 accesul la informaţie, avîndu-se în vedere dreptul de a
căuta, primi şi comunica informaţii ce ţin de sistemul de
sănătate, fără a se încălca principiul confidenţialităţii
individuale a pacientului.
Toate bunurile şi serviciile de sănătate trebuie
să corespundă principiilor eticii medicale şi
criteriilor culturale, astfel încît să se ţină cont
de particularităţile tuturor categoriilor de
persoane (grupuri minoritare, femei, copii,
persoane din mediul rural etc.)
Bunurile şi serviciile de sănătate trebuie să fie
acceptabile şi din punct de vedere ştiinţific şi
medical, să fie de înaltă calitate.
  La 14 iulie 2005, Comitetul Economic și Social
European a hotărât să elaboreze un aviz cu privire
la Drepturile pacientului.
 Anterior, în 2002, „Rețeaua spiritului cetățenesc activ”
(„Active Citizenship Network”) a propus o Cartă
Europeană a Drepturilor Pacienților.
 Aceste drepturi bazate pe Carta Drepturilor
Fundamentale articolul 35) sunt importante în
raporturile dintre cetățenii europeni și sistemul lor de
sănătate. 
 dreptul la măsuri preventive
 accesibilitate
 informare corectă
 consimţământul informat
 alegere liberă
 respectul intimităţii şi confidenţialitate
 respect pentru timpul pacientului
 respectarea standardelor de calitate
 siguranţă
 inovaţie
 evitarea suferinţei şi durerii care nu sunt justificate
 tratamentul personalizat
 dreptul de a manifesta nemulţumirea
 dreptul de a fi compensat
•Obligaţia de a oferi asistenţă medicală
•Obligaţia de a acorda asistenţă în cazuri de

urgenţă şi situaţii excepţionale

•Obligaţia de a furniza servicii calitative
•Obligaţia de a informa pacientul
•Obligaţia de a obţine acordul informat
•Obligaţia de a păstra confidenţialitatea

informaţiilor despre pacient

•Obligaţia de a trata pacienţii cu respect
• Obligaţia în faţa colegilor
Medicul este obligat să ofere asistenţă tuturor
persoanelor, cu excepţia cazurilor stipulate
de legislaţia în vigoare.

Este o responsabilitate conectată de Dreptul la

acces la servicii de sănătate.
 Constituţia Republicii Moldova garantează
dreptul cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii.
Minimul asigurării medicale oferit de stat este
gratuit (articolul 36).
 Conform Legii cu privire la asigurarea egalităţii
nr. 121 din  25.05.2012, articolul 8 lit.b, se
interzice orice formă de discriminare privind
accesul persoanelor la serviciile de asistenţă
medicală şi alte servicii de sănătate.
Prevede că asigurarea obligatorie de asistenţă
medicală reprezintă un sistem, garantat de
stat, de apărare a intereselor populaţiei în
domeniul ocrotirii sănătăţii prin constituirea,
din contul primelor de asigurare, a unor
fonduri băneşti destinate acoperirii
cheltuielilor de tratare a stărilor condiţionate
de survenirea evenimentelor asigurate
(maladie sau afecţiune).
 Activitatea de medic include acordarea de
asistenţă medicală în caz de îmbolnăvire sau
accidentare a pacientului, indiferent de sex,
vîrstă, apartenenţă naţională şi rasială, stare
socială şi materială, viziune politică şi
confesională, religie, limbă, opinie (articolul
5, lit.a).
 Obligaţia medicului este de a asigura
tratamentul pînă la însănătoşirea pacientului
sau pînă la trecerea lui în îngrijirea unui alt
medic. În executarea obligaţiilor sale
profesionale, medicul nu este în drept
să supună pacientul unui risc nejustificat, nici
chiar cu acordul acestuia. (articolul 17).
 interzice discriminarea persoanelor cu dizabilităţi
în ce priveşte asistenţa medicală, asigurarea
medicală (obligatorie şi facultativă), asigurarea de
viaţă, examenul medical complex anual, măsurile
de profilaxie, educaţia sanitară şi obţinerea
informaţiilor cu caracter personal despre starea
sănătăţii.
 În cadrul asistenţei medicale, persoanele cu
dizabilităţi beneficiază, de asemenea, de vizite la
domiciliu, avînd drept scop satisfacerea deplină a
tuturor necesităţilor socio-medicale ale acestora,
necesităţi determinate de tipul şi gradul de
dizabilitate, în conformitate cu legislaţia în
vigoare. (art.42)
 în articolul 16 descrie volumul asistenţei
psihiatrice garantate de stat, care include:
    a) asistenţă psihiatrică de urgenţă;
    b) asistenţă consultativă, terapeutică,
psihoprofilactică, de reabilitare în condiţii
extraspitaliceşti şi de staţionar;
    c) toate tipurile de expertiză psihiatrică,
constatarea incapacităţii temporare de muncă;
    d) asistenţă  psihiatrică  în caz de
calamitate  naturală  şi  de catastrofă;
    e) asistenţă comunitară în domeniul
sănătăţii mentale.
 Furnizorii de servicii de sănătate sunt
obligaţi să asigure asistenţă medicală în
cazuri de urgenţă tutor persoanelor care
se adresează, indiferent de capacitatea
persoanei de a plăti.
 Această obligaţie este strâns legată de

dreptul pacientului de a avea acces la

servicii de sănătate.
 Fiecare furnizor de servicii medicale este
obligat să asigure calitate adecvată
serviciilor oferite.
 Această obligaţie este strâns legată de

următoarele drepturi ale pacientului:

dreptul la tratament în timp util, dreptul la
respectarea standardelor de calitate,
dreptului la siguranţă, dreptul la inovare,
dreptul de a evita suferinţe şi dureri inutile,
precum şi dreptul la tratament
personalizat.
 descrie relaţiile dintre prestatorii de
servicii şi consumatori, cu posibilitatea
de a fi aplicată şi în contextul raportului
de furnizare de servicii de sănătate.
 Lucratorii medico-sanitari şi cei farmaceutici
poartă răspundere pentru incompetenţă
profesională şi pentru nerespectarea obligaţiilor
profesionale (articolul 14, pt. 3).
 În cazul stării nesatisfăcătoare a sănătăţii în urma
unei asistenţe medicale necorespunzătoare,
lucrătorii medicali trebuie să ia în considerare şi să
respecte dreptul pacientului de a cere efectuarea,
în modul stabilit, a unei expertize profesionale,
precum şi repararea prejudiciului moral şi material
ce i s-a adus. (articolul 36)
 în articolul 5, lit. (q) stipulează că legislaţia în
vigoare prevede dreptul pacientului la
despăgubire a daunelor aduse sănătăţii.
 Codul Civil al Republicii Moldova din
06.06.2002 prevede obligaţiile
persoanelor fizice şi juridice care pot
cauza daune (Capitolul XXXIV, articolele
1415-1424).
 Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii
corporale, care a provocat o dereglare de scurtă
durată a sănătăţii sau o pierdere neînsemnată,
dar stabilă, a capacităţii de muncă se
sancţionează cu amendă de la 50 pînă la 75 de
unităţi convenţionale sau cu arest
contravenţional de pînă la 15 zile ( Codul
Contravenţional, articolul 78).
 Încălcarea legislaţiei privind donarea de sînge
prin sustragerea sîngelui şi a derivatelor de
sînge, alterarea lor neintenţionată, folosirea
sîngelui donat, a derivatelor de sînge şi a
preparatelor din sînge în scopul obţinerii de
profit, scoaterea ilicită din ţară a sîngelui donat,
a derivatelor de sînge şi a preparatelor din el;
neasigurarea păstrării sîngelui donat, a
derivatelor şi a preparatelor de sînge ( Codul
Contravenţional, articolul 79).
 Răspunderea penală, constituie cea mai
aspră formă de răspundere, ce prevede
aplicarea unor sancţiuni penale pentru fapta
(acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă,
prevăzută de legea penală, săvîrşită cu
vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală,
comisă de un lucrător medical în procesul
sau în legătură cu acordarea (neacordarea)
asistenţei medicale, care atentează la viaţa,
sănătatea ori patrimoniul pacientului,
cauzându-i vătămarea gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii, decesul
pacientului, pagube considerabile, materiale
şi morale sau decesul.
 Medicul nu poate fi condamnat decît dacă se demonstrează că a
provocat în mod voluntar vătămarea pacientului prin următoarele
situaţii:
 Încălcarea din neglijenţă de către medic sau de către un alt lucrător
medical a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale,
dacă aceasta a cauzat:
a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) decesul pacientului,  se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu
(sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 pînă la 5 ani ( Codul
Penal ,articolul 213).
 Răspîndirea bolilor epidemice, prin nerespectarea măsurilor de
prevenire sau de combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a
provocat răspîndirea unei asemenea boli,  se pedepseşte cu o amendă
în mărime de la 200 pînă la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare
de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 1.000 la 2.000 unităţi convenţionale cu (sau fără)
lichidarea persoanei juridice. Aceleaşi fapte soldate din imprudenţă cu
vătămarea gravă sau medie a sănătăţii sau cu decesul persoanei  se
pedepsesc cu închisoare de pînă la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei
juridice, de la 1000 pînă la 2000 unităţi convenţionale cu lichidarea
întreprinderii (Codul Penal, articolul 215).
 Lipsirea de viaţă din imprudenţă se pedepseşte cu închisoare de pînă
la 3 ani, iar lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau mai multor
persoane se pedepseşte cu închisoare de la 2 pînă la 6 ani ( Codul Penal,
articolul 149).
 Responsabilitatea lucrătorilor medicali
de a informa pacienţii este în strânsă
legătură cu dreptul pacienţilor de a fi
informaţi (a primi informaţii).
 Principiul general al accesului la
informaţia de interes public este
recunoscut în legislaţie, iar în domeniul
sănătăţii, pacientul, fără discriminare,
are dreptul la informaţii privind
prestatorul de servicii de sănătate,
serviciile propriu-zise, propria-i stare de
sănătate, tratament, profilaxie etc.
 Constituţia Republicii Moldova prevede
dreptul persoanei la informaţie (articolul
34) Autorităţile publice, potrivit
competenţelor ce le revin, sînt obligate
să asigure informarea corectă a
cetăţenilor asupra treburilor publice şi
asupra problemelor de interes personal.
 Legea privind accesul la informaţie,

nr.982-XV din 11.05.2000 stipulează

condiţiile de asigurare a accesului la
informaţiile cu caracter personal.
 susţine dreptul la informaţii despre starea
sănătăţii care invocă responsabilitatea
medicului de a informa pacientul şi rudele
acestuia despre starea sănătăţii, despre
procedurile medicale ce i se aplică, despre
riscul lor potenţial, eficacitatea terapeutică,
metodele de alternativă, precum şi despre
diagnosticul, prognosticul şi derularea
tratamentului, inclusiv şi despre
recomandările profilactice (articolul 27).
 Lucrătorii medicali sînt obligaţi să informeze
părinţii, tutorele sau curatorul despre boala
copilului şi despre tratament. (articolul 50,
pt.3)
 presupune obligativitatea lucrătorilor
medicali de a informa pacientului prin
enunţarea drepturilor pacientului la
informaţii cu privire la prestatorul de servicii
de sănătate, profilul, volumul, calitatea,
costul şi modalitatea de prestare a serviciilor
respective; informaţii exhaustive cu privire
la propria sănătate, metodele de diagnostic,
tratament şi recuperare, profilaxie, precum şi
la riscul potenţial şi eficienţa terapeutică a
acestora; informaţie completă privind factorii
nocivi ai mediului ambiant (articolul 5, lit.g, i
şi j);
 Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi
servicii necesare unei vieţi sexuale normale
şi sănătăţii reproducerii, fără nici o
discriminare (articolul 9, pt.3).
 stipulează că în relaţia sa cu persoana
bolnavă, medicul este obligat să
o informeze despre starea sănătăţii,
direct sau prin intermediul
reprezentanţilor legali ori al rudelor
apropiate. (articolul 17, lit. k)
 prevede că încălcarea de către persoana cu
funcţie de răspundere a dispoziţiilor legale
privind accesul la informaţie şi cu privire la
petiţionare se sancţionează cu amendă de la
40 la 50 de unităţi convenţionale.
Prezentarea, la solicitare, a unui răspuns cu
date vădit eronate se sancţionează cu
amendă de la 45 la 55 de unităţi
convenţionale aplicată persoanei cu funcţie
de răspundere (articolul 71).
 prevede că încălcarea intenţionată de
către o persoană cu funcţie de
răspundere a procedurii legale de
asigurare şi de realizare a dreptului de
acces la informaţie, încălcare ce a cauzat
daune în proporţii considerabile
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege
ale persoanei care a solicitat informaţii
referitoare la ocrotirea sănătăţii
populaţiei, la securitatea publică, la
protecţia mediului, se pedepseşte cu
amendă de la 150 la 300 unităţi
convenţionale cu (sau fără) privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcţii sau
de a exercita o anumită activitate pe un
termen de pînă la 3 ani. (articolul 18)
 Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.303 din
06 mai 2010 cu privire la asigurarea
accesului la informaţia privind propriile
date şi lista interventiilor medicale care
necesita perfectarea acordului informat
în forma scrisa descrie modalitatea de
eliberare pacientului a informaţiei
medicale din dosarul medical. Prin acest
ordin este aprobată Instrucţia cu privire
la asigurarea accesului la informaţia
privind propriile date medicale din
dosarele medicale.
 Obligaţia lucrătorilor medicali de a păstra
secretul informaţiilor aflate pe parcursul
exercitării funcţiilor de serviciu şi a respecta
viaţa privată a pacienţilor este în strînsă
legătură cu dreptul pacienţilor la viaţă privată
şi confidenţialitate.
 Informaţiile despre pacient (inclusiv cele
referitoare la starea de sănătate sau situaţia
socială) nu pot fi divulgate altei persoane decât
cu acordul beneficiarului/clientului sau, în
cazul copiilor, cu acordul aparţinătorilor legali
ai acestora.
 Constituţia Republicii Moldova, prin
articolul 28 declară că statul respectă şi
ocroteşte viaţa intimă, familială şi
privată. Datele cu caracter medical
despre pacient constituie unul din
elementele de bază ale dreptului la viaţa
privată. Respectarea acestui drept este
necesară în consolidarea valorilor
democratice spre care tinde ţara.
 defineşte datele cu caracter personal ca orice informaţie
referitoare la o persoană fizică identificată sau
identificabilă. Informaţiile despre solicitarea asistenţei
medicale, despre starea sănătăţii, diagnostic şi alte date
obţinute de medic în examinarea şi tratamentul
pacientului constituie informaţii personale şi secretul
profesional al medicului şi nu pot fi divulgate (articolul 3).
 Operatorii şi terţii care au acces la datele cu caracter
personal sînt obligaţi să asigure confidenţialitatea acestor
date, cu excepţia cazurilor când prelucrarea se referă la
date făcute publice în mod voluntar şi manifest de către
subiectul datelor cu caracter personal; când datele cu
caracter personal au fost depersonalizate (articolul 29)
 furnizorii de informaţii, posesori de
informaţie cu caracter personal, sînt obligaţi
să protejeze confidenţialitatea vieţii private a
persoanei. (articolul 8)
 stipulează că medicii, alţi lucrători medico-
sanitari, farmaciştii sînt obligaţi să păstreze
secretul informaţiilor referitoare la boală,
viaţa intimă şi familială a pacientului de care
au luat cunoştinţă în exerciţiul profesiunii, cu
excepţia cazurilor de pericol al răspîndiri
maladiilor transmisibile, la cererea motivată
a organelor de urmărire penală sau a
instanţelor judecătoreşt. (articolul 14, alin.1)
 prevede că medicul este obligat să păstreze
secretul profesional (articolul 13, pt.1) Se
permite transmiterea informaţiei care
constituie secret profesional unor alte
persoane, în interesul examinării şi tratării
pacientului, al efectuării unor  investigaţii
ştiinţifice, utilizării acestor date în procesul
de studii şi în alte scopuri doar cu acordul
pacientului sau al reprezentantului său
legal. (articolul 13, pt.3 şi 4)
 prin articolul 12 prevede obligativitatea
lucrătorilor medicali de a respecta
confidenţialitatea pacienţilor. Confidenţialitatea
informaţiilor cu privire la solicitarea de asistenţă
medicală, examinare şi tratament, inclusiv a altor
informaţii ce constituie secret medical, trebuie
asigurată de medicul curant şi specialiştii
implicaţi în acordarea serviciilor de sănătate sau
în cercetarea biomedicală (studiul clinic), precum
şi de alte persoane cărora aceste informaţii le-au
devenit cunoscute datorită exercitării obligaţiilor
profesionale şi de serviciu.
 Informaţiile despre tulburările psihice,
despre solicitarea de asistenţă psihiatrică
şi tratament într-o instituţie de
psihiatrie, precum şi alte informaţii
despre starea sănătăţii psihice a
persoanei constituie secret medical
apărat de lege. (articolul 9)
 prin aricolul 75 stipulează răspunderea pentru
divulgarea informaţiei confidenţiale în domeniul
medical pentru divulgarea informaţiei confidenţiale
privind examenul medical de depistare a contaminări
cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) ce provoacă
SIDA. Astfel, divulgarea informaţiei confidenţiale despre
examenele medicale de depistare a contaminări ce
virusul imunodificienţei umane (HIV) ce provoacă
maladia SIDA de către personalul medical sau de către
persoane care, în virtutea obligaţiilor de serviciu, deţin
astfel de informaţii se sancţionează cu amendă de la 50
la 70 de unităţi convenţionale
 în articolul 177 descrie condiţiile în care se consideră şi se
pedepseşte încălcarea inviolabilităţii vieţii personale. Astfel,
culegerea ilegală sau răspîndirea cu bună-ştiinţă a informaţiilor,
ocrotite de lege, despre viaţa personală ce constituie secret
personal sau familial al altei persoane fără consimţămîntul ei se
pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi
convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii
de la 180 la 240 de ore.
 Răspândirea informaţiilor menţionate în aliniatul precedent :

a) într-un discurs public, prin mass-media;

b) prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu se pedepseşte
cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau
cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de 1 an, sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de
ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la
1000 la 2000 unităţi convenţionale.
 Lucrători medicali şi farmaceutici sunt
obligaţi să trateze pacienţii cu respect,
fără a afecta personalitatea şi demnitatea
acestora.
Respectul pentru personalitatea şi demnitatea fiecărui individ
este promovat prin mai multe articole.
 Statul garantează dreptul fiecărui om la la viaţă şi la
integritate fizică şi psihică. Nimeni nu va fi supus la torturi,
nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori
degradante. (articolul 24).
 Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire
primordială a statului. Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt
egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de
rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex,
opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
(articolul 16)
 De asemenea, statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă,
familială şi privată a fiecărui cetăţean. (articolul 28).
 Este garantată libertatea conştiinţei, care trebuie să se
manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc
(articolul 31).
 Este garantat dreptul tuturor locuitorilor
ţării la asigurarea sănătăţii, fără
deosebire de naţionalitate, rasă, sex,
apartenenţă socială şi religie. (articolul
17)
 Cetăţenilor Republicii Moldova, indiferent

de veniturile proprii, trebuie să li se ofere

posibilităţi egale în obţinerea de
asistenţă medicală oportună şi calitativă
în sistemul asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală. (articolul 20).
 Trebuie respectat dreptul fiecărei persoane la libera alegere a
medicului şi a formei de asistenţă medicală. (articolul 25)
 În cadrul instituţiilor medicale, pacientul are dreptul de a
primi sau de a refuza ajutor spiritual şi moral, inclusiv din
partea unui slujitor al religiei sale. Pacientul are dreptul să
moară în demnitate. (articolul 34)
 Statul asigură persoanele de vîrstă înaintată cu asistenţă
medico-socială, conform unor programe complexe de
recuperare medico-socială care trebuie să fie orientate spre
asigurarea necesităţilor fizice şi psihice, spre prelungirea
perioadei de viaţă activă, inclusiv în condiţii casnice, spre
asigurarea capacităţii de adaptare socio-psihologică la
bătrîneţe, preîntîmpinării afecţiunilor cronice şi invalidităţii.
(articolul 38)
 Printre principiile generale ale activităţii profesiei de
medic este respectarea primatului vietii si a
dreptului inerent la viata al fiintei umane. Medicul
este obligat să respecte drepturile si interesele
pacientului, precum si ale rudelor lui. (articolul 3,
lit.c, d)
 Medicul este obligat să acorde asistenţă medicală în
caz de îmbolnavire sau accidentare a pacientului,
indiferent de sex, vârstă, apartenenţă naţională şi
rasială, stare socială şi materială, viziune politică şi
confesională,religie, limbă, opinie. (articolul 5, pt.1
lit.a)
 Orice act medical trebuie să fie exercitat exclusiv în
interesul păstrării, restabilirii şi fortificării sănătăţii
individului şi în interesul societăţii. În acest context,
medicilor li se cere ca în orice condiţii de exercitare a
profesiunii, să manifeste disponibilitate,
corectitudine, devotament şi respect faţă de fiinţa
umană (articolul 6).
 Medicul este obligat, prin utilizarea tuturor
capacităţilor şi cunoştinţelor profesionale, să
contribuie la protejarea sănătăţii populaţiei, să
combată orice formă de cruzime şi înjosire a
demnităţii umane, pastrând respectul faţă de fiinţa
umană. (articolul 7).
 prevede un şir de condiţii care trebuie să asigure respectara
demnităţii şi personalităţii pacienţilor din partea lucrătorilor
medicali.
 Astfel, pacientului trebuie să i se ofere o atitudine
respectuoasă şi umană din partea prestatorului de servicii de
sănătate, indiferent de vîrstă, sex, apartenenţă etnică, statut
socio-economic, convingeri politice şi religioase. Organizarea
serviciilor medicale trebui să fie cu asigurarea securităţii vieţii,
integrităţii fizice, psihice şi morale a pacienţilor. Lucrătorii
medicali sunt obligaţi să acţioneze pentru reducerea suferinţei
şi atenuarea durerii, provocate de o îmbolnăvire şi/sau
intervenţie medicală, prin toate metodele şi mijloacele legale
disponibile, determinate de nivelul existent al ştiinţei medicale
şi de posibilităţile reale ale prestatorului de servicii de
sănătate. Pacientul are dreptul la îngrijire terminală demnă de
o fiinţă umană (articolul 5, lit.b, c, d, p)
 în articolul 4 prevede că nici un copil nu poate fi supus torturii,
pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante.
 Statul ocroteşte inviolabilitatea persoanei copilului, protejîndu-l
de orice formă de exploatare, discriminare, violenţă fizică şi
psihică, neadmiţînd comportarea plină de cruzime, grosolană,
dispreţuitoare, insultele şi maltratările, antrenarea în acţiuni
criminale, iniţierea în consumul de băuturi alcoolice, folosirea
ilicită de substanţe stupefiante şi psihotrope, practicarea jocurilor
de noroc, cerşetoriei, incitarea sau constrîngerea de a practica
orice activitate sexuală ilegală, exploatarea în scopul prostituţiei
sau al altei practici sexuale ilegale, în pornografie şi în materiale
cu caracter pornografic inclusiv din partea părinţilor sau
persoanelor subrogatorii legale, rudelor. (articolul 6)
 Fiecare copil are dreptul la apărarea demnităţii şi onoarei.
Atentatul la onoarea şi demnitatea copilului se pedepseşte în
conformitate cu legislaţia. (articolul 7)
 Lucrătorul medical sau farmaceutic îşi va
trata colegii aşa cum îşi doreşte el însuşi
să fie tratat. Integritatea profesiunii
medicale şi imaginea lucrătorilor
medicali sunt valori de o importanţă
majoră pentru societate.
 stipulează că exercitarea profesiunii de
medic este incompatibilă cu orice
activitate sau ocupaţie care diminuează
sau aduce prejudicii demnităţii
profesionale şi încalcă codul deontologic.
(articolul 8, lit.b)
 Medicul este obligat să respecte normel

etico-profesionale stabilite. (articolul 17,

lit. l)
 Articolul 19 al Legii stabileşte normele desfăşurării
raportului medic-medic. Raporturile dintre medici se
întemeiază pe corectitudine, colaborare, respect
reciproc, solidaritate de breaslă. Pot fi supuse criticii
numai acţiunile profesionale şi comportamentul
deontologic. Medicul nu poate împiedica pacientul în
alegerea unui alt medic curant. Reputaţia profesională a
medicului se întemeiază pe rezultatele activităţii sale.
Medicul este obligat să aibă o atitudine respectuoasă
faţă de personalul medical mediu şi inferior.
 Raporturile dintre medic şi farmacist se desfaşoară în
spirit de colaborare, în limitele competenţelor specifice
stabilite. Raporturile dintre medic şi farmacist nu sunt
raporturi de subordonare. (articolul 20)
 susţine că medicul trebui să asigure, în
modul stabilit de legislaţie, îndeplinirea
solicitării pacientului ori a
reprezentantului său legal (a rudei
apropiate) pentru o opinie medicală
alternativă şi primirea recomandărilor
altor specialişti.
 Blamarea şi defăimarea colegilor în
prezenţa bolnavilor, a personalului
sanitar etc., precum şi orice expresie sau
act capabil să compromită încrederea în
medicul curant şi autoritatea acestuia
constituie o încălcare a regulilor etice.
 Lucrătorul medical sau farmaceutic va

cere părerea unui coleg sau va

recomanda pacientului consultarea altor
colegi în cazul cînd consideră că propriile
abilităţi şi cunoştinţe sînt insuficiente.
 În cazul cînd pacientul este consultat de un
grup de specialişti, aceştia se vor retrage
pentru a discuta cazul. După ce specialiştii
vor ajunge la un consens, medicul curant va
comunica bolnavului rezultatul consultului.
 În cadrul consultului medical comun se va
păstra atmosfera de stimă şi respect reciproc
şi se va exclude orice manifestare de
superioritate faţă de medicul curant. Cazul
respectiv şi observaţiile critice nu se vor
discuta în prezenţa bolnavului sau a altor
persoane străine, chiar dacă este vorba de
lucrători medicali sau farmaceutici ce se află
în subordine.
 Medicul care a fost invitat pentru consult nu va
examina ulterior pacientul din proprie iniţiativă
şi fără aprobarea medicului curant, cu excepţia
cazurilor de urgenţă. Dacă în urma consultului
de către un grup de specialişti, avizul acestora
diferă fundamental de cel al medicului curant,
pacientul trebuie informat despre acest fapt.
Medicul curant este liber să se retragă în cazul
cînd părerea medicilor care au participat la
consult prevalează în opinia pacientului sau a
rudelor acestuia.
 Dacă propunerea pentru consult medical vine din
partea pacientului sau a rudelor acestuia,
medicul curant este obligat să organizeze
consultul.
 Instituția medicală manifestă responsabilitate
în organizarea proceselor și procedurilor care
susțin respectarea drepturilor pacienților și a
familiilor în timpul acordării serviciilor
medicale.
 EM 1. Instituția are stabilite misiunea și
valorile etice de bază, reieșind din
recomandările Codului de Etică.
 EM 2. Conducerea spitalului lucrează pentru a

proteja şi a promova drepturile pacientului

(Verificarea prezenței unei Politici
instituționale pentru protejarea drepturilor
pacientului cu procedurile adiacente
acesteia).
 EM 3. Personalul este informat cu privire la
drepturile pacientului şi poate explica
responsabilităţile lor în legătură cu protejarea
drepturilor pacienţilor
 EM 4. Conducerea spitalului organizează
promovarea și respectarea drepturilor
pacientului printre angajații instituției (Se verifică
numărul de instruiri organizate de către
administrație, prezența unor materiale
informative pentru personalul medical în
domeniul legislației medicale și a drepturilor
pacientului).
 EM 5. Angajații instituției au cunoștințe
suficiente în domeniul drepturilor pacientului și
eticii medicale (Se verifică numărul persoanelor
care posedă dovada instruirilor în domeniul
eticii medicale, legislație medicală, comunicare
medicală sau drepturilor pacientului).
 EM 6. Instituția are creată o structură care

previne şi soluţionează problemele complicate

de ordin moral parvenite în activitatea clinică,
promovează și monitorizează respectarea
drepturilor pacienţilor etc
 Instituția reduce barierele (fizice, lingvistice,
culturale etc.) pentru accesul la serviciile
medicale și asigură dreptul la informare
 EM 1. Instituția asigură accesul persoanelor
cu necesități speciale și a copiilor în cărucior
în clădirile instituției (Instituția este dotată cu
rampe pentru accesul cărucioarelor la toate
intrările clădirilor destinate pentru asistența
pacienților. Orice departament/serviciu
destinat pacientilor este usor accesibil
persoanelor cu capacitati fizice limitate).
 EM 2. Instituția asigură respectarea dreptului
pacientului de a fi informat adecvat în limba
înțeleasă.
 EM 3. Instituția asigură informarea

beneficiarilor de servicii medicale despre

drepturile și responsabilitățile pacienților.
 EM 4. Instituția asigură informarea

beneficiarilor despre spectrul de servicii care îl

prestează.
 EM 5. În instituție sunt asigurate condiții

pentru informarea pacientului despre

personalul medical care prestează serviciile
 EM 6. În instituție sunt respectate drepturile
pacientului stipulate în legi şi acte normative în
raport cu practicile culturale, valorile și convingerile
religioase ale pacienţilor deserviţi
(De verificat existența procedurii. De intervievat
managerii de departamente, medicii, nursele despre
cunoașterea procedurii pentru asistența pacientului
la solicitarea asistenței unui reprezentant al religiei
sale. De verificat baza de date de contact al
reprezentanților diferitor religii).
 EM 7. În instituție se evită situațiile de discriminare
a pacientului pe bază de necunoaștere a limbii de
stat în organizarea accesului la informație.
 EM 8. Acordul informat al pacientului este obținut
în condițiile unei informări adecvate și în limba
înțeleasă a pacientului sau reprezentantului său
legal.
 EM 9. Instituția asigură condiții standarde pentru
realizarea informării ample a pacientului despre
procedurile, intervențiile sau tratamentele invazive
care urmează a-i fi aplicate. (Se verifică prezența
acordurilor informate standardizate )
 Instituția susține și respectă dreptul
pacienților și a familiilor lor de a participa în
procesul de decizie asupra tacticii
tratamentului și dreptul de a consimți
 EM 1. Instituția asigură dreptul pacienţilor şi
însoțitorilor lor să dea acordul sau să refuze
participarea în procesul de decizie cu referire la
tactica investigațiilor și tratamentului.
 EM 2. Instituția asigură dreptul pacientului la a
doua opinie.
 EM 3. Instituția asigură condiții adecvate pentru
colectarea acordului informat general al pacienților,
într-o formă clară pentru domeniul de aplicare și
limitele sale, .la etapa admiterii ca staționar sau la
înregistrarea pentru prima dată în ambulatoriu.
 EM 4. Instituția asigură ca procedura de colectare a
consimțământului să fie realizată de către personal
instruit.
 EM 5. În instituție este colectat, prin înscrierea respectivă
în fişa medicală, consimţământul pacientului la orice
intervenţie medicală invazivă, pentru diagnostic sau
tratament, inclusiv şi pentru recoltarea, păstrarea şi
utilizarea tuturor produselor biologice prelevate din
corpul pacientului, cu semnarea obligatorie de către
pacient şi medicul curant. (Verificarea fişelor medicale de
ambulatoriu pentru prezența semnăturilor pacienților sau
reprezentanților legali. Se discută cu pacienții despre
faptul cum a consimțit asupra tacticii investigațiilor și
tratamentului aplicat în instituție.)
 EM 6. Instituția asigură respectarea dreptului
pacientului de a cunoaște metode și
posibilități de tratament (Se verifică
procedura de acțiune în cazul în care
pacientul nu este de acord cu tratamentul
propus de personalul instituției.)
 EM 7. În instituție sunt asigurate condiții

pentru realizarea dreptului pacientului de a

refuza. (Se verifică procedura, prezența
formularului de refuz )
 EM 8. Instituția asigură o procedură legală
pentru colectarea consimțământului
reprezentantului legal al pacientului în cazul
când este imposibil de obținut de la însăși
pacientul (persoane cu dezabilități, maladii
mentale, copii etc.) Se verifică nivelul de
cunoaștere a acestei proceduri de către
personalul medical.
 În instituție este respectat dreptul pacientului
la viață privată, intimitate și confidențialitate
 EM 1. Păstrarea confidențialității informației și
respectarea intimității pacienților sunt
considerate ca valori prioritare la nivel de
management al instituției. (Se verifică Politica
instituțională cu privire la drepturile
pacientulu, la intimitate si confidentialitateși
procedurile existente aprobate de
administrație.)
 EM 2. Instituția asigură păstrarea și stocarea
informației confidențiale a pacienților în
condiții securizate (Se verifică locul de
păstrare a fișelor medicale și existența
accesului securizat la informația din arhivă).
 EM 3. Asistența medicală se realizează în
condiții de respectare a principiului
inviolabilităţii vieţii personale și intimității a
pacientului. (Observarea practicilor: se observă
condițiile de comunicare și investigare a
pacientului în secția de internare, secția
spitalului și/sau biroul medicilor (prezența
separatoarelor, prezența persoanelor terțe,
condiții de asigurare a intimității pentru
pacientul dezbrăcat, condițiile de transportare
a pacientului etc.).)
 EM 4. Pacientului i se garanteaza dreptul de a
nu fi divulgata persoanelor terte informația
despre starea de sănătate (chiar și rudelor
inclusiv, daca se solicită).
 EM 5.Instituția organizează condiții pentru

vizita pacienților de către rude și locuri de

așteptare amenajate adecvat.
 În instituție este respectat dreptul pacientului
de a depune plângere și de a fi compensat
pentru prejudiciile primite ca urmare a actului
medical
 EM 1. Instituția asigură un proces adecvat și
transparent pentru colectarea și analiza
plângerilor din partea beneficiarilor și
satisfacției acestora. (Se verifică prezența
Procedurii de evaluare şi analiză a satisfacţiei
pacienţilor.)
 EM 2. Instituţia informează pacienţii despre

procesul de depunere a reclamaţiilor precum

şi despre dreptul lui de a se plânge.
 EM 3. Instituția oferă acces liber pentru

apelarea beneficiarilor la Comitetul

instituțional de Etică.
 EM 4. Instituția creează condiții accesibile
pentru depunerea plângerilor din partea
beneficiarilor. (Se verifică prezența boxelor de
colectare a plângerilor, valabilitatea
numerelor de telefoane accesibile și lucrative,
prezența adresei și/sau locului unde pot fi
adresate plângerile. Prezența Registrelor de
reclamaţii, şnuruite  şi autentificate în locuri
vizibile şi accesibile pentru consumatorii de
servicii medicale.)
 Instituția susține dreptul pacienților de a fi
tratați cu respect și de a nu fi supuși durerii și
suferinței neargumentate
 EM 1. Instituția asigură condiții pentru un
management adecvat al durerii pacienților
(prezența procedurii, instrucțiunilor).
 EM 2. Personalul instituției are cunoștințe

suficiente pentru lucru cu persoane în stări

terminale.
 EM 3. Personalul instituției are abilități adecvate

de comunicare cu pacienții și familiile lor.

(Se verifică numărul de persoane care posedă
dovada de instruire )
 Instituția organizează activitatea reieșind din
respectul timpului pacientului

 EM 1. Instituția asigură transferul rapid al

pacienților în secțiile specializate cu
acordarea asistenței medicale în termeni
adecvați necesității pacientului. (Se verifică
existența procedurii )
 EM 2. În instituție sunt organizate condiții
pentru programarea pacientului la investigații
și consultații ale specialiștilor.
 EM 3. În instituție sunt asigurate condiții
pentru realizarea investigațiilor în regim de
urgență.
 EM 4. În cazurile când, din motive obiective,
nu pot fi efectuate investigații vital necesare
pentru pacientul grav, instituția medicală
asigură realizarea urgentă a acestor
investigații în alte instituții medicale apropiate.
 Instituția organizează condiții adecvate
pentru realizare dreptului pacienților la
standarde de calitate și siguranță

 EM 1. Dispozitivele medicale sunt certificate

şi/sau înregistrate pe baza procedurilor de
evaluare a conformităţii, stabilite de actele
normative în vigoare.
 EM 2. Instituția organizează condiții adecvate
pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale.
 EM 3. Instituția are instituită o structură care

organizează și monitorizează managementul

calității.
 EM 4. Bunurile pacienţilor sunt protejate când

pacientul nu este în stare să-şi asume

responsabilitatea.
 EM 5. Instituția asigură condiții de siguranță

contra violenței și agresiunii.

„Medicina este știiința incertitudiilor și arta
probabilității.”
William Osler