Curs 6 Partea 1-Controlul Intern Perceptie, Obiective, Modele

CAPITOLUL 5:
Controlul intern, perceptii, obiective,

modele
suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 1

5.1 Percepţii conceptuale pr ivind controlul inter n. Obiectivele şi limitele unui sistem de control inter n performant
5.2. Elementele componente ale s is temului de control intern
5.3. Modele de control intern
5.4. Rolur i ş i responsabilităţi în cadrul sistemului de control intern
ETICA PROFESIONIȘTILOR CONTABILI

5.1 Percepţii conceptuale privind controlul
intern. Obiectivele şi limitele unui sistem de
control intern performant

Controlul intern este indisolubil legat de afaceri și de știința contabilității.
De-a lungul istoriei, schimburile comerciale interne și internaționale au cunoscut o

dezvoltare exponențială, fapt ce a condus la creșterea complexității controlului intern, la
apariția unor noi metode și tehnici de verificare a afacerilor.
Literatura de specialitate a prezentat primele modele de control intern din perioada

sumeriană (3600 –3200 Î.C), precum și apariția și dezvoltarea controlului intern în Egipt,
Persia, Imperiul Roman și cel Grecesc, în evul mediu până în epoca modernă.

Etimologic vorbind cuvântul control îşi are originea din cuvântul latinesc
„contra rolus”, care are semnificaţia de „verificarea după original a unui
act duplicat”. Din punct de vedere semantic, controlul reprezintă o
„permanentă sau periodică analiză a unei anumite situaţii, a unei activităţi,
în scopul urmăririi traiectoriei acesteia şi asigurării măsurilor de
îmbunătăţire şi eficientizare ”.

Paul Grady definește controlul contabil intern care cuprinde planul de organizare
și procedurile coordonate utilizate în cadrul activității pentru:
1. protejarea activelor de la pierderi prin fraudă sau erori neintenționate,
2. verificarea corectitudinii și fiabilitatății datelor contabile pe care managementul
le folosește în luarea deciziilor, și
3.promovarea eficienței operaționale și încurajarea aderenței la politicile adoptate
în sectoarele în care departamenele contabile și financiare au responsabilități
directe sau indirecte.

Kenneth Most analizează documentele din epoca sumeriană, concluzionând că
documentele recapitulative erau întocmite de scribi și conțineau semne (bife,
puncte, remarci, cercuri) care dovedeau efectuarea verificărilor. Richard Brown și
Williard E. Stone au prezentat în lucrările lor evoluția controlului intern în diferite
epoci istorice.
Analiza conceptului de control, așa cum este prezentat în lucrările de specialitate, ne
conduce la ideea că acesta este un atribut al managementului organizației, utilizat
pentru stabilirea realității operațiunilor, corectarea erorilor și evitarea fraudei.

În literatura de specialitate, există însă o serie de accepţiuni pentru termenul „control”.
Astfel, în literatura de specialitate francofonă, controlul reprezintă „o inspecţie atentă, o
verificare a gradului de corectitudine a unui act”.
În înţelegerea anglo-saxonă: „controlul reprezintă activitatea de supraveghere a ceva, a

cuiva, o minuţioasă examinare sau puterea deţinută în scopul conducerii ca şi un
instrument specific reglementării unui anumit mecanism”. Altfel spus, controlul implică o
continuă, materială şi morală supraveghere, ca şi stăpânirea unei situaţii, a unui
fenomen, a unei activităţi.

Potrivit Standardelor de Audit Internaţionale, elaborate de către Consiliul Standardelor de Audit
Internaţionale şi Asigurare (IAASB) al Federaţiei Contabililor Internaţionali (IFAC), o definire a
controlului intern: „procesul implementat, conceput şi menţinut de către acele persoane
însărcinate cu aspectele de guvernanţă, implicate în conducere, precum şi celelalte
categorii de salariaţi având ca obiectiv furnizarea unei rezonabile asigurări privind
gradul de îndeplinire a obiectivelor unei entităţi privind credibilitatea raportărilor
financiare, eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor precum şi conformarea cu
reglementările şi legile aplicabile în vigoare”.

Din practică reiese că, activitatea de control reprezintă o caracteristică a managementului,
un instrument de analiză a situaţiei reale a afacerilor şi de remediere a eventualelor erori
intervenite pe parcursul derulării activităţii. Sensul cel mai comun atribuit controlului este cel
de verificare, de monitorizare, ce frecvent se asociază cu acţiunea de cunoaştere, aceasta
asigurând premisele necesare managementului în vederea coordonării eficace şi eficiente a
activităţilor derulate la nivelul organizaţiei.
Sub aspectul misiunii sale, controlul reprezintă o componentă intrinsecă a managementului,

fiind o activitate specific umană, deosebit de utilă ce serveşte atât conducerii, partenerilor
de afaceri, instituţiilor publice, cât şi bineînţeles populaţiei.

Activităţile de control sunt componente ale procesul de gestiune care permite entităţii să îşi
urmărească realizarea obiectivelor propuse.
Joseph J. Mossis, preşedinte al Institutului Auditorilor Interni din Marea Britanie declara încă
din 1991: „este clar pentru cei care practică în cadrul funcţiei de audit intern că acesta
trebuie să îndeplinească un rol esenţial, ajutând managementul să ia în mână frâiele
activităţii de control intern.”

În România, după 1989, o primă definiție a controlului intern este dată de Ordonanța
Guvernului 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv , care
definește la art.2 lit.i controlul intern ca " ansamblul măsurilor întreprinse la nivelul unei
instituţii publice cu privire la structurile organizatorice, metodele, procedurile şi
sistemele de control şi de evaluare, instituite în scopul:
-realizării atribuţiilor la un nivel calitativ corespunzător şi îndeplinirii cu
regularitate, în mod economic, eficace şi eficient, a politicilor adoptate;
- respectării legalităţii şi a dispoziţiilor conducerii;
- protejării activelor şi resurselor;
- efectuării şi menţinerii de înregistrări contabile corecte şi complete;
-furnizării la timp de informaţii corecte şi complete pentru fundamentarea
deciziilor conducerii".

Totodată ordonanța stipulează la art. 3 obiectivele generale ale controlului intern, iar la
art. 4 cerințele generale și specifice ale acestuia. Trebuie menționat faptul că prin Legea
234/2010 se înlocuieşte, în tot cuprinsul ordonanţei 119/1999, sintagma "control intern" cu
sintagma "control intern/managerial".
Controlul intern, sub aspectul misiunii sale, reprezintă o componentă intrinsecă a

managementului, fiind o activitate specific umană, deosebit de utilă ce serveşte atât
conducerii, partenerilor de afaceri, instituţiilor publice cât şi populaţiei.

Activităţile de control intern sunt componente ale procesului
de gestiune care permite entităţii să îşi urmărească
realizarea obiectivelor propuse. După 2007, pe fondul crizei
economice şi financiare, controlul a evoluat şi evoluează
continuu atât prin perfecţionarea sistemelor de organizare şi
management, cât şi ca răspuns la permanenta dezvoltare a
mediului în care funcţionează.

5.2. Elementele componente ale
sistemului de control intern

Literatura de specialitate prezintă un sistem de control intern ca fiind compus din
două elemente: mediul de control şi sistemul de proceduri şi politici.
Prin elaborarea acestora auditorul trebuie să se asigure că entitatea auditată

respectă reglementările legale aplicabile și că obiectivele stabilite sunt
fundamentate corect pe baza informațiilor pertinente și realizate eficient, eficace
și sistematic.
Din punct de vedere contabil, procedurile și politicile adoptate trebuie să

confirme integritatea, exactitatea şi realitatea înregistrărilor contabile, ceea
ce va conduce la întocmirea corectă şi la timp a situaţiilor financiare.

De asemenea, prin mediul de control și politicile implementate la nivelul
organizației se urmărește protejarea activelor, protejarea informațiilor, prevenirea

şi detectarea fraudelor şi a erorilor.
Procedurile de control reprezintă acele politici şi proceduri ce completează

mediul de control, pentru realizarea obiectivelor specifice.

Printre cele mai importante proceduri de control enumerăm:
• verificarea exactităţii aritmetice a înregistrărilor;

• controlul şi aprobarea documentelor;
• verificarea conturilor sintetice şi a balanţelor de verificare;
• limitarea accesului direct la înregistrări;
• compararea datelor interne cu informaţii din surse externe;

• analiza rezultatelor obținute prin compararea cu prevederile din bugetul de venituri și
cheltuieli

În cadrul unei organizații, managementul este cel care stabilește formele de control intern
aplicabile organizației.
Acestea pornesc de la autocontrolul activității de către fiecare angajat, de la controlul

mutual ajungând la controlul ierarhic efectuat pe fiecare nivel al organizației.
În afara acestor forme, managementul poate stabili și alte forme de control, unele fiind
reglementate prin lege (controlul financiar preventiv, controlul managerial), altele
presupunând costuri suplimentare (controlul de calitate, controlul administrativ).

Un sistem de control intern este operațional dacă prezintă următoarele caracteristici:
➢ structură organizatorică bine definită
➢ verificări
interne corespunzătoare
➢ confirmarea activităților
➢ desfășurarea activităților numai pe baza documentelor oficiale
➢ autorizarea
➢ verificarea sistemului de control intern de către auditul intern
➢ competența salariaților.

Organizația trebuie să utilizeze numai documente oficiale în activitatea sa. Autorizarea
presupune activități cum ar fi:
- accesul la
active numai pentru salariații autorizați;
- efectuarea cheltuielilor numai după autorizare;

- contabilizarea veniturilor și cheltuielilor de persoane autorizate.
Auditul intern are ca principală misiune evaluarea sistemului de control intern al
organizației, analiza modificărilor acestuia.

Organizația nu-și poate atinge obiectivele strategice dacă nu dispune de
personal competent, calificat, care își cunoaște atribuțiile și responsabilitățile.
Organizația trebuie
să dispună de resursele necesare pentru a asigura o salarizare
corespunzătoare și un plan de pregătire profesională care să conducă la motivarea
salariaților.

5.3. Modele de control intern

La nivelul literaturii de specialitate, de-a lungul vremii s-au impus mai multe
modele ale sistemelor de control intern; principalele modele ce sunt
recunoscute la nivel internaţional, au rămas:
Modelul COSO – utilizat în Statele Unite ale Americii şi
Modelul COCO – utilizat în Canada

În ceea ce priveşte modelul COSO, denumirea acestuia provine de la
Comitetul Sponsorizare Organizaţiilor Comisiei Treadway – COSO, comitet
care a fost constituit în SUA din iniţiativa senatorului Treadway, acesta fiind cel
care, încă din anul 1985, a realizat o cercetare asupra aspectelor legate de
controlul intern şi a rolul său în cadrul organizaţiilor, instituind astfel „Comisia
Treadway”, fiind cunoscută şi sub titulatura de Comisia Naţională împotriva
Raportării Frauduloase.

La recomandarea acestei comisii, a luat fiinţă Comitetul privind Sponsorizarea
Organizaţiilor, acesta reunind profesionişti valoroşi din cabinete de audit extern mari,
precum şi din companii americane de un nivel semnificativ.
Conform COSO, definirea controlul intern este ca fiind acel proces derulat de către
Consiliul de Administraţie, management, precum şi de întregul personal din cadrul
entităţii, care are ca obiectiv furnizarea unei asigurări rezonabile cu privire la gradul
de îndeplinire a obiectivelor la nivelul organizaţiei organizaţiei, ţinându-se cont de
următoarele aspecte:
– eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor;
– realitatea şi fidelitatea rapoartelor financiare;
– conformarea cu regulamentele şi legile aplicabile.
.
Această definiţie atribuită controlului intern, încă din anul 1992, scoate în evidenţă patru
fundamentale principii:
 controlul intern reprezintă un proces total, nefiind o activitate adiţională,
suplimentară, un mijloc pentru realizarea unui obiectiv şi nu este un scop în sine;
 fiind efectuat de către oameni, controlul intern nu poate fi perfect, acesta nu
înseamnă numai manual, politici, proceduri, formulare şi alte documente, ci şi oameni
aflaţi la fiecare nivel din cadrul organizaţiei;
 controlul intern este în masură să ofere Consiliului de Administraţie şi
managementului o asigurare rezonabilă asupra faptului că obiectivele stabilite la
nivelul organizaţiei vor fi aduse la îndeplinire;
 controlul intern este orientat şi implicat activ şi în mod inevitabil în realizarea
obiectivelor aferente organizaţiei.

Controlul intern este reprezentat, în modelul COSO,
prin cinci componente strâns legate între ele,
respectiv (figura 3):
– Mediul de control;
– Evaluarea riscurilor;
– Activităţile de control;
– Informarea şi comunicarea;
Figura 3. Cubul COSOSursa: http://www.coso.org
– Monitorizarea.

Acestor 5 componente fundamentale ale controlului intern li se adaugă, în
accepţiunea lui Jacques Renard, în lucrarea sa intitulată „Teoria precum şi
practica auditului intern”, auditul intern. Argumentul pentru includerea acestuia
îl constituie faptul că acesta îşi aduce contribuţia la îmbunătaţirea şi
eficientizarea sistemelor de control intern, managementul entităţii nefiind
exonerat însă de responsabilităţile şi obligaţiile acesteia în ceea ce priveşte atât
descoperirea cât şi prevenirea şi evitarea apariţiei fraudelor şi a erorilor din
sistem.

Acest model reliefeaza faptul că sfera de control, contextul de referinţă în care
există şi se manifestă controlul, reprezintă fundamentul (baza) oricărei activităţi de
monitorizare. Aceasta trebuie să utilizeze în mod sistematic sistemele şi
mecanismele de comunicare ce contribuie la continuitatea afacerii, la
completitudinea şi oportunitatea fluxurilor informaţionale în cadrul entităţii.
În ceea ce priveşte modelul COCO, acesta a fost elaborat pentru prima dată
în 1995 de către Institutul Contabililor Autorizaţi Canadieni (CICA) având aceleaşi
elemente componente asemenea modelului COSO, însă cu o altă grupare.

În baza modelului COCO, definirea „controlul intern” este făcută ca reprezentând
ansamblul cuprinzând procedee, sisteme, resurse, cultura organizaţiei, structuri şi
alte componente care contribuie împreună la realizarea obiectivelor organizaţiei. În
baza principiilor acestui model, atribuţiile îndeplinite de către personal constau în:
 Întelegerea de către aceştia a scopului acestor atribuţii sau sarcini, respectiv a
obiectivului care trebuie să fie îndeplinit
 Capacitatea sa precum şi competenţele ce îi revin
 Implicarea şi angajamentul în a realiza corect şi în termen atribuţiile allocate
 Supravegherea mediului de afaceri şi monitorizarea performanţelor astfel încât să fie
în măsură să se adapteze schimbărilor intervenite

Astfel, cele patru componente din cadrul modelului COCO sunt următoarele:
 Scopul (să ştii ce anume trebuie să faci)
 Implicarea, angajamentul (să ai voinţa de a face)
 Capacitatea (să poţi face)
 Monitorizarea şi îndeplinirea obiectivelor (să te adaptezi schimbărilor)

În cadrul modelului COCO, criteriile de control sunt grupate în functie de cele patru
elemente componente, după cum urmează:
 Criteriile ce privesc scopul contribuie la adaptarea şi orientarea organizaţiei şi au

în vedere obiectivele acesteia, oportunităţile şi riscurile, politicile, planificarea,
indicatorii de performanţă urmăriţi
 Criteriile ce privesc angajamentul susţin afirmarea valorilor entităţii şi au în

vedere valorile etice, politicile privind resursele umane, integritatea,
responsabilităţile şi obligaţia de raportare

 Criteriile ce privesc capacitatea contribuie la afirmarea şi consolidarea
imaginii organizaţiei şi au în vedere competenţele, cunoştinţele, procesele
de comunicare, informare, coordonare, activităţile de control
 Criteriile ce privesc monitorizarea şi învăţarea contribuie la evoluţia şi

dezvoltarea entităţii şi au în vedere activităţile de supraveghere a mediului
intern precum şi a celui extern, monitorizarea şi evaluarea performanţei,
reevaluarea şi revizuirea nevoilor de informaţii, evaluarea eficacităţii
controlului.

Comparaţii între cele doua modele de control
intern
Modelul COSO Modelul COCO
Controlul intern este implementat Accentul este mai mare pe

de catre toţi salariaţii unei entităţi mijloacele implementate decât pe
salariaţi
Are un caracter relativ, oferă o
asigurare rezonabilă în ceea ce Are un caracter relativ, nu dă o
priveşte îndeplinirea obiectivelor asigurare absolută considerând că
entitaţii
suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA
ajută la îndeplinirea obiectivelor 35
Concluzia pe care o putem trage este că, indiferent de modelul de control intern ales,
consiliul de administraţie, salariaţii care ocupă poziţii strategice şi de management sunt
orientaţi spre furnizarea unei garanţii rezonabile în indeplinirea următoarelor obiective:
urmărirea şi realizarea acelor obiective strategice planificate, eficacitatea şi eficienţa
operaţiunilor, asigurarea credibilităţii situaţiilor financiare.
Astfel, existenţa unui sistem de control intern valid oferă suport managementului în
urmărirea şi îndeplinirea obiectivelor strategice planificate contribuind totodată şi la
protejarea intereselor acţionarilor în general.

Conform COSO Report, toate entităţile sunt expuse la diverse tipuri de
riscuri provenite atât din mediul intern cât şi din mediul extern. Această
expunere la riscuri a organizaţiilor poate periclita existenţa şi menţinerea
acestora în mediul de afaceri, capacitatea acestora de a fi competitive, calitatea
produselor şi a serviciilor oferite.
Consiliul de Administraţie şi conducerea executivă a entităţilor dispun măsurile

necesare pentru planificarea, organizarea, coordonarea şi aplicarea măsuri
optime în vederea obţinerii unei asigurări rezonabile asupra nivelului expunerii la
riscur de către entitatea respectivă şi asupra nivelului de îndeplinire a
obiectivelor.

Având în vedere caracterul său sistematic şi atotcuprinzător, controlul intern răspunde
nevoilor şi cerinţelor de informare la nivelul membrilor Consiliului de Administraţie, ale
salariaţilor cu funcţii de execuţie precum şi a celor cu funcţii de conducere, contribuind astfel
la o bună comunicare a acestora.
În baza informaţiilor furnizate de către controlul intern, managementul îşi poate fundamenta
judicios deciziile manageriale privind activităţile derulate la nivelul companiei, organizarea şi
coordonarea structurilor organizaţionale, segregarea responsabilităţilor la nivelul
compartimentelor coordonate.

În vederea asigurării continuităţii activităţii entităţii şi realizării obiectivelor stabilite,
controlul intern urmăreşte în permanenţă, realizarea următoarelor patru obiective
generale:
a) securitatea activelor şi a informaţiilor precum şi a celorlaltor elemente şi aspect care
aduc avantaje economice la nivelul entităţii;
b) calitatea informaţiilor;
c) respectarea reglementărilor, a normelor şi a procedurilor;
d) optimizarea utilizării resurselor

a) Realizarea primului obiectiv se referă, în sens larg, la următoarele aspecte:
 securitatea la nivelul activelor contabile (active imobilizate dar şi active curente);

 confidenţialitatea şi securitatea informaţiilor;
 aspecte privind securitatea socială a angajaţilor;
 nu în ultimul rând protejarea imaginii firmei etc.

În vederea asigurării securităţii activelor şi a informaţiilor la nivelul entităţii, controlul intern
are la bază normele şi reglementările interne aprobate de conducerea societăţii
referitoare la următoarele :
- iniţierea şi aprobarea operaţiunilor şi a tranzacţiilor;
- accesul la activele societăţii precum şi gestionarea acestora;
- securitatea şi accesul la baze de date, înregistrări şi fişiere;
- inventarierea activelor, a datoriilor şi a capitalurilor proprii.

Toate aceste norme şi reglementări interne determinarea:
persoanelor care au acces la active, fişiere şi baze de date, în ce scop şi când, în baza
cărei autorizaţii;
cine are dreptul de a iniţia şi a aproba operaţiunile şi tranzacţiile;
în ce moment şi cine verifică modul de desfăşurare a tranzacţiilor şi a operaţiunilor precum
şi existenţa şi starea activelor şi a datoriilor,
care sunt documentele care se întocmesc, în baza căror informaţii şi documente,
circuitul documentelor până la înregistrarea acestora în contabilitate.

b) În realizarea celui de al doilea obiectiv (calitatea informaţiei), conform Cadrul contabil
general elaborat la nivel IASC/IASB18, în scopul asigurării utilităţii procesului decizional, este
necesar ca informaţiile să fie:
 uşor de înţeles, inteligibile de către utilizatori;
 relevante, pertinente, furnizate la momentul oportun şi adaptate nevoilor şi cerinţelor
utilizatorilor;
 verificabile, credibile şi nepărtinitoare;
 să poată fi comparabile în spaţiu şi în timp;
 avantajele ce pt fi obţinute de către utilizatorii de informaţii să fie superioare efortului şi
costului acestora.

c) respectarea reglementărilor, a normelor şi a procedurilor
Acest obiectiv al controlului intern urmăreşte ca toate persoanele cu funcţii de conducere,

pe diferite niveluri ierarhice precum şi toţi salariaţii entităţilor să deruleze activităţi numai cu
respectarea normelor, a procedurilor interne şi a reglementărilor legale, a clauzelor
contractuale, a codurilor sau regulilor etice şi de comportament.

d) optimizarea nivelului de utilizare a resurselor
Controlul intern poate fi şi nu trebuie văzut numai ca un control constatativ, ce identifică

abaterile şi deviaţiile de la regulile şi parametrii prestabiliţi, ci este, totodată, şi un instrument
control al eficacităţii sau al performanţelor realizate.
Controlul performanţei asigură îndeplinirea obiectivelor manageriale stabilite la un nivel

optim.

Ca o concluzie, controlul intern nu este şi nu trebuie privit numai ca o verificare
sau o inspecţie verificare formală ce inventariază abaterile şi neregulile
constate şi care întocmeşte informări şi rapoarte de control sau care
sancţionează abaterile sau deficienţele constatate, ci el reprezintă, în primul
rând, o activitate de control a riscurilor, de evitare şi prevenire a apariţiei
abaterilor, de remediere a cauzelor determinante, şi nu în ultimul rând de
perfecţionare şi eficientizare a activităţilor controlate.

Potrivit ISA 315 – ‘Evaluarea şi identificarea riscurilor de denaturare semnificativă prin
înţelegerea entităţii dar şi a mediului său’: conceperea, menţinerea şi implementarea
controlului intern sunt în scopul abordării riscurilor identificate la nivelul afacerii, care pot
impiedica atingerea obiectivelor entităţii care se referă la următoarele:
 Credibilitatea informaţiilor cuprinse în raportările financiare ale entităţii
 Eficienţa şi eficacitatea acesteia, şi
 Conformitatea sa cu reglementările aplicabile
Totodată, mediul la nivelul căruia controlul intern poate fi implementat, conceput şi menţinut
diferă în raport de mărimea şi complexitatea organizaţiei.

Este unanim recunoscut faptul că, indiferent de cât de eficient este controlul intern, acesta
nu poate furniza o absolută asigurare privind gradul de îndeplinire al obiectivelor de raportare
financiară a entităţii.
Nivelul de îndeplinire al acestora este influenţat de limitările inevitabile ale controlului intern,
condiţionate de :
 domeniul de aplicare,
 costul controlului intern, care nu trebuie să fie disproporţionat în raport cu pierderea
potenţială generată de fraude sau erori,
 eventualele erori umane, conceperea şi aplicarea unui sistem de control intern având la
bază încrederea pe care cei ce gestionează patrimoniul o au în salariaţii din subordine.

Este posibil ca efectuarea unui control să nu poată fi eficientă datorită neutilizării corecte
şi eficiente a informaţiilor produse de către persoana care are responsabilitatea revizuirii
acestora datorită faptului că aceasta nu întelege scopul acestora şi nu este capabilă să ia
măsurile adecvate.Cele cinci elemente specifice controlului intern sunt:
a. mediul de control,
b. procesul prin care sunt evaluate riscurile organizaţiei,
c. sistemul informaţional, procesele de afaceri specifice, relevante în scopul raportării
financiară şi comunicării,
d. activităţile specifice de control
e. monitorizarea controalelor.

Mediul de control cuprinde funcţiile de conducere şi de guvernanţă, determinând
caracterul unei organizaţii şi având impact asupra gradului de conştientizare a controlului la
nivelul fiecărui salariat din cadrul entităţii.
Pe parcursul efectuarării misiunii sale, este necesară înţelegerea corectă de către auditor a
aspectelor legate de mediul de control, evaluând măsura în care:
o Sub supravegherea celor însărcinaţi cu guvernanţa, conducerea entităţii a implementat şi

promovat o cultură ce se bazează pe un comportament etic şi onestitate şi
o Elementele componente ale mediului de control susţin un cadru adecvat pentru celelalte
componente din structura controlului intern, precum şi gradul în care acestea nu sunt
afectate de deficienţele întervenite în mediul de control al entităţii

Procesul specific de evaluare a riscurilor la nivelul organizaţiei constituie baza în
determinarea de către management a acelor riscuri ce vor fi gestionate şi, atunci când procesul
respectiv este adecvat mărimii, naturii şi complexităţii organizaţiei, acesta va oferi suport auditorului
în acţiunile de identificare a acelor categorie de riscuri semnificative de denaturare.
În realizarea misiunii sale, este esenţial ca auditorul să înţeleagă în ce masură, la nivelul entităţii
auditate, există un proces pentru:
o Identificarea riscurilor afacerii relevante în îndeplinirea obiectivelor de raportare,
o Estimarea semnificaţiei riscurilor,
o Evauarea probabilităţii acestora şi
o Decizia conducerii privind acţiunile specifice de abordare şi diminuarea a riscurilor respective.

Sistemul informaţional, cuprinzând şi procesele de afaceri aferente, relevante
pentru transparenţa raportării financiare şi comunicare implică infrastructura
(componente fizice şi hardware), software, proceduri, baze de date, resurse umane etc.
Calitatea informaţiilor ce sunt generate de sistem influenţează deciziile luate de către
conducere, decizii luate în gestionarea şi controlul activităţilor desfaşurate la nivelul
organizaţiei.
Comunicarea, deosebit de importantă în asigurarea unei întelegeri clare şi reale a
rolurilor şi a responsabilitaţilor în cadrul organizaţiei, poate fi transpusă sub forma unor
ghiduri, manuale de politici, instrucţiuni şi memorandumuri.

Activităţile de control sunt clasificate ca politici şi proceduri care contribuie la
obţinerea unei garanţii asupra faptului că deciziile conducerii sunt aplicate la nivelul
organizaţiei. Acestea pot fi grupate în funcţie de domeniul căruia îi aparţin astfel:
 Analize ale nivelului de performanţă, incluzând revizuiri bugete, revizuiri,

planificări, compararea evoluţiilor curente şi a previziunilor cu performanţele
anteriorare, compararea rezultatelor interne cu cele externe, ale mediului de
afaceri,

 Procesarea informaţiilor, incluzând verificarea exactităţii înregistrărilor, revizuirea
conturilor şi a soldurilor de verificare, controale ale exactităţii programelor informatice
utilizate, controale privind drepturile de utilizare şi accesul la aplicaţiile informatice,
controale ale noilor software-uri sau ale versiunilor actualizate ale unora deja existente,
 Controalele fizice. Măsura în care acestea sunt relevante pentru asigurarea credibilităţii
raportărilor întocmite şi, astfel, pentru misiunea de audit, depinde foarte mult de
circumstanţele efectuării acestuia.
 Segregarea responsabilităţilor, vizează reducerea riscurilor ce dau ocazia unei persoane

să comită sau să tăinuiască o fraudă sau o eroare ce intervine pe parcursul îndeplinirii
atribuţiilor alocate potrivit fişei postului.

Monitorizarea controalelor are scopul de a asigura faptul că controalele întreprinse la
nivelul organizaţiei continuă să funcţioneze eficient. Această monitorizare este efectuată
de către conducere prin desfaşurarea unor acţiuni permanente şi continue, evaluări
separate precum şi, atunci când este cazul, o combinaţie între cele două.
Aceste activităţi de monitorizare pot să cuprindă informaţii din cadrul comunicărilor cu

părţi externe, cum ar fi reclamaţii sau plângeri venite din partea partenerilor de afaceri,
comentarii sau recomandări din partea organului legislativ de reglementare, contribuind la
eficientizarea activităţilor derulate la nivelul organizaţiei.

Curs 6 Partea 1-Controlul Intern Perceptie, Obiective, Modele

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 6 Partea 1-Controlul Intern Perceptie, Obiective, Modele

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL 5:

Controlul intern, perceptii, obiective,

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 1

ETICA PROFESIONIȘTILOR CONTABILI

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 2

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 3

De-a lungul istoriei, schimburile comerciale interne și internaționale au cunoscut o

Literatura de specialitate a prezentat primele modele de control intern din perioada

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 4

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 5

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 6

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 7

În înţelegerea anglo-saxonă: „controlul reprezintă activitatea de supraveghere a ceva, a

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 8

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 9

Sub aspectul misiunii sale, controlul reprezintă o componentă intrinsecă a managementului,

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 10

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 11

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 12

Controlul intern, sub aspectul misiunii sale, reprezintă o componentă intrinsecă a

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 13

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 14

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 15

Prin elaborarea acestora auditorul trebuie să se asigure că entitatea auditată

Din punct de vedere contabil, procedurile și politicile adoptate trebuie să

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 16

Procedurile de control reprezintă acele politici şi proceduri ce completează

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 17

• verificarea exactităţii aritmetice a înregistrărilor;

• verificarea conturilor sintetice şi a balanţelor de verificare;

• limitarea accesului direct la înregistrări;

• compararea datelor interne cu informaţii din surse externe;

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 18

Acestea pornesc de la autocontrolul activității de către fiecare angajat, de la controlul

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 19

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 20

- efectuarea cheltuielilor numai după autorizare;

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 21

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 22

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 23

Modelul COSO – utilizat în Statele Unite ale Americii şi

Modelul COCO – utilizat în Canada

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 24

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 25

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 27

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 28

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 29

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 30

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 31

 Scopul (să ştii ce anume trebuie să faci)

 Implicarea, angajamentul (să ai voinţa de a face)

 Capacitatea (să poţi face)

 Monitorizarea şi îndeplinirea obiectivelor (să te adaptezi schimbărilor)

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 32

 Criteriile ce privesc scopul contribuie la adaptarea şi orientarea organizaţiei şi au

 Criteriile ce privesc angajamentul susţin afirmarea valorilor entităţii şi au în

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 33

 Criteriile ce privesc monitorizarea şi învăţarea contribuie la evoluţia şi

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 34

Modelul COSO Modelul COCO

Controlul intern este implementat Accentul este mai mare pe

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 36

Consiliul de Administraţie şi conducerea executivă a entităţilor dispun măsurile

suport curs - Lector Univ. Dr. Mariana BUNEA 37