LIPOTEMIA, COLAPSUL, ŞOCUL.

INSUFICIENŢA CARDIACĂ ACUTĂ ŞI

CRONICĂ

 Profesor E. Rusu
 SURSE BIBLIOGRAFICE
1) Negrean M. , Tomulesu L. , Carp L. și alți autori Medicina
internă cu nursing specific, Chișinău, 2014, 2017 editia II.
2) Borundel C., „Manual de Medicină internă pentru cadre
medii”, Editura ALL, Bucureşti, 2000.
3) Vasilenco V., Propedeutica bolilor interne ,Editura
Universitas, Chişinău1991
4) Butnaru V, Afecţiunile sistemului respirator,
cardiovascular, renal ş.a , Tipografia Centrală Chişinău,
2001, 2004.
5) Titircă L., Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de
asistenţi medicali, Editura viaţa Medicală Românească,
Bucureşti 1997.
 
 PLANUL LECŢIEI
 Lipotemia, colapsul, şocul, difiniţie, etiologie, primul
ajutor
 Insuficienţa cardiacă acută si cronica

 difiniţie,

 Etiologie

 Tablul clinic

 Primul ajutor

 Profilaxia
Sănătatea e comoara cea mai preţioasă şi
cea mai uşor de pierdut; totuşi cel mai
prost păzită.

Emile Augier
 Lucru în echipe:
 Anatomia sist. c/v

 Profilaxia afectiunilor cardiace

 Alimentaţia bolnavilor cardiaci

 Ingrijirea bn cardiaci
 ce?

 Cind? unde?

 cum? de ce?
Insuficienţa circulatorie şi vasculară
acută
  

reprezintă o stare patologică cînd

volumul sangvin este scăzut
pronunţat în legătură cu
micşorarea fracţiei de ejecţie, în
rezultatul scăderii contractibilităţii
miocardice şi presarcinii scăzute.
 Insuficienţa circulatorie acută poate fi :
 de origine cardiacă şi/sau
 de origine periferică.
Formele clinice de insuficienţa
circulatorie acută sunt:
lipotimia,

sincopa,

colaps,

şoc.
CAUZELE INSUFICIENŢEI
CIRCULATORII ACUTE

 hemoragii acute,
 infarctul miocardic acut,
 disritmii cardiace,
 anafilaxia,

 produse toxice,
 afecţiuni ale sistemului nervos central,
 obstrucţie extracardiacă circulatorie:
embolie pulmonară
 Lipotimia- fenomen clinic mai puţin
sever, caracterizat prin slăbiciune
musculară generalizată, perderea posturei
şi incapacitatea de a păstra poziţia
ortostatică şi perturbare progresivă
incompletă a conştiinţei.
 Etiologie: supraoboseala; emoţii
puternice; încăperile neaerisite; anemie;
frica etc.
 SIMPTOME
 stare de obnubilare
 pierderea incompletă a cunoştiinţei
 pulsul, bataile cardiace şi respiraţia sunt
perceptibile
 T/A măsurabilă
 Precedată de ameţeli, tegumentele palide
acoperite cu transpiraţii reci, tulburări vizuale;
durează câteva minute sau mai mult şi se termină
tot progresiv.
 ASISTENŢA DE URGENŢĂ

 scoaterea bolnavului la aer curat,

 aşezarea pacientului în decubit cu picioarele uşor
ridicate faţă de parte cefalică (se combate
mecanismul de producere- hipotensiunea
arterială, ortostatismul).
 nu se administrează lichide pe cale orală, dar se
stropeşte pacientul cu apă rece.
 Eliberăm pacientul de hainele ce îl strâng.
 Îi dăm pacientului să miroase cîteva picături de
Amoniac pe un tifon.
 COLAPSUL
este o formă de prăbuşire acută ale
funcţiilor circulatorii şi tensiunii
arteriale, ce include hipoperfuzia
inadecvată a organelor vitale în special
creier, cord, ce poate genera leziuni
celular organice.
 CAUZELE COLAPSULUI

 boli infecţioase, în perioadele febrile

 hemoragiile masive
 traumatismul
 deshidratarea organizmului după vome
abundente sau diaree, intoxicaţii
alimentare, şoc anafilactic, arsuri intense,
durere violentă.
 Colapsul este o stare patologică
reversibilă.
 Manifestările clinice.
 slăbiciune bruscă, sau lipotemie în
rezultatul ischemiei cerebrale
 transpiraţii reci, vertij, stare de rău
 obiectiv- scăderea bruscă a T/A
 paliditatea sau cianoza tegumentelor,
trăsăturile fieţii ascuţite, ochii îşi pierd
luciul, răcirea extremităţilor
 puls mic şi filiform, scade temperatura
corpului
 apar tulburări de respiraţie
 Asistenţa de urgenţă.
•se înalţă patul în dreptul picioarelor bolnavului
poziţia Trendelenburg.
Tratamentul colapsului urmareşte combaterea
dilataţiei vasculare şi
•înlocuirea masei de lichid prin perfuzii.
 ŞOCUL

este un sindrom clinic cu etiologie
variată, caracterizată printr-o
insuficienţă circulatoie acută,
având ca expresie clinică
prăbuşirea tensiunii arteriale.
 șocul colapsul

o manifestare hemodina- o manifestare exclusiv

mica şi metabolică, o hemodinamică, scăderea TA

perturbare gravă şi dura- de obicei tranzitorie

bilă
 Etiologie
 Şocul hipovolemic- diaree gravă, coma diabetică,
insuficienţa suprarenală acută, arsuri mari, deshidratari,
hemoragii externe sau interne, procese anafilactice
 Şocul septic- în infecţii, se deosebesc :
 şocul septic, endotoxic, debut brusc, frison, hipertermie,
hiperpnee, hipotensiune, oligurie, extremitati reci,
obnubilare, moarte
 şocul septic gram pozitiv, mai rar, mai puţin grav, provocat
de scăderea rezistenţei periferice, fără extremităţi reci şi cu
diureza pastrată;
 Şocul hipoxic- în afecţiuni pulmonare care produc
hipoxemie.
 Şocul neurogen- în traumatisme craniene, anestezii -
embolia gazoasă, intoxicaţii cu barbiturice sau neuroleptice.
 Şocul cardiogen- infarctul miocardic, aritmii cu ritm rapid,
tamponada cardiacă, embolie pulmonara masivă, anevrism
disecant.
La începutul şocului:
 reducerea masei sangvine circulante şi
 reducerea debitului cardic cu – scăderea TA vasoconstricţie
generalizată,
 Când starea de şoc se prelungeşte,
mecanismele compensatoare devin
insuficiente, debitul cardiac şi TA scad
progresiv şi apare anorexia generalizată.
 Hipoxia, acidoza,descărcarea histaminei

produc vasodilataţie şi decompensarea

şocului.
 Manifestări clinice.
Depind de tipul şocului şi cauzele lui.
Bolnavul acuză: oboseală, slăbiciuni generale,
 dispnee, durere retrosternală, palpitaţie,
 sete, greaţă, vomă
 dureri abdominale, diaree.
 Obiectiv: tegumente palide sau marmorate, turgescenţa
jugularelor,
 extremităţi reci, polipnee,
 tahicardie sau bradicardie.
 Explorări paraclinice.
 circumstanţa declanşatoare,
 starea bolnavului, valorile tensiunii arteriale,
 anamneza bolnavului şi examinări paraclinice
(ECG, EhoCG examenul radiologic toracic,
examenul de laborator)
 Profilaxia-tratamentul corect al afecţiunii
cauzale.
 Tratament.
 Monitorizare pulsului, diurezei, TA şi a presiunii
venoase centrale.
 Se va trata corect afecţiunea cauzală, iar bolnavul va fi
aşezat pe spate, cu capul mai jos decât picoarele ( dacă
există certitudinea că nu prezintă şi un TCC).
 Temperatura trebuie sa fie constantă şi mediul liniştit.
 Tratamentul general constă, de la caz la caz, în:
 masaj cardiac extern, însoţit de respiraţie artificială
“gură la gură”,
 ventilaţie asistată, administrare de O2 ,
 compensarea acidozei prin administrarea bicarbonatului
de sodiu.
 Protocol de tratament în şocul hipovolemic
 poziţie Trendelenburg
 poziţie în pat cu ridicarea extermităţilor inferioare
 administrare de O2
 soluţii perfuzabile: Glucoză 5%, Ser fiziologic 0,9%, Ringer,
Trisol, Dextran, Gelatinol.
 Protocol de tratament în şocul septic
 poziţie în pat cu ridicarea extermităţilor inferioare;
 administrare de O2
 antibioticoterapia
 hormonoterapia
 soluţii perfuzabile: Glucoză 5%, Ser fiziologic 0,9%, Ringer,
Trisol, Dextran, Gelatinol.
 Protocol de tratament în şocul hipoxic
 poziţia bolnavului anti Trendelenburg
 administrare de O2
 administrarea dobutaminei intravenos în perfuzie
 intubaţie endotraneală şi ventilarea mecanică dirijată.
 Protocol de tratament în şocul neurogen
 poziţia bolnavului cu ridicarea extremităţii cefalice
 administrare de O2
 administrarea de dextran, dopanimă, ser fiziologic, ringer
intravenos în perfuzie
 intubaţie endotraneală şi ventilarea mecanică dirijată
 diuretice, antibiotice.
 Protocol de tratament în şocul cardiogen
 poziţia bolnavului anti Trendelenburg
 administrare de O2
 administrarea dobutaminei şi dopaminei intravenos în
perfuzie
 analgezia cu fentanil şi droperidol intravenos lent, sau
morfină cu atropină intravenos lent
 intubaţie endotraneală şi ventilarea mecanică dirijată
 diuretice.
 INSUFICIENŢA CARDIACĂ ACUTĂ
 
reprezintă o instalare rapidă a simptomelor şi
semnelor unei funcţii cardiace anormale.
Aceasta poate apărea în prezenţa sau lipsa unei
boli cardiace precedente şi se datorează
 disfuncţiei sistolice sau diastolice cardiace,

 tulburărilor de ritm cardiac,

 afectării presarcinii sau postsarcinii,

este vital periculoasă şi necesită tratament de

urgenţă.
 Insuficienţa cardiacă acută este
determinată de:
 cardiopatia ischemică la 60-70% dintre
pacienţi, în special la vîrstnici.
 La pacienţii tineri ea este frecvent cauzată
de:
 cardiomiopatia dilatativă,
 aritmii,
 maladiile congenitale, valvulare sau
miocardite.
 Pacienţii cu insuficienţa cardiacă acută au
un prognostic rezervat.
 Mortalitatea este deosebit de înaltă. Dintre
pacienţii cu edem pulmonar acut, 12%
decedează în spital şi 40% în primul an.
 Aproape jumătate dintre pacienţii
spitalizaţi cu insuficienţă cardiacă acută
sunt spitalizaţi repetat cel puţin o dată în
an, iar 15% - de două ori pe an.
 CAUZELE INSUFICIENŢEI CARDIACE ACUTE:

 Decompensarea insuficienţei cardiace

preexistente (ex. cardiomiopatia).
 Sindroamele coronare acute:IM;angina pectorală
instabilă cu ischemie
 Criza hipertensivă.

 Aritmiile acute (tahicardia ventriculară, FA, FV)

 Regurgitarea valvulară (endocardite).

 Stenoza severă a valvulelor aortei.

 Miocardita acută severă.

 Tamponada cardiacă.
 FACTORII NON-CARDIOVASCULARI

 non-complianţa la tratamentul medical;

 suprasarcina cu volum;

 infecţiile, în particular pneumonia sau septicemia

 ictusul cerebral sever;

 după intervenţii chirurgicale majore;

 reducerea funcţiei renale;

 astmul bronşic; abuzul de medicamente;

 abuzul de alcool;

 feocromocitomul

 Sindroamele cu debit cardiac crescut: septicemia; criza

tireotoxică; anemia
 CLASIFICAREA
 I. Insuficienţa cardiacă decompensată acută

(de novo sau decompensarea ICC).

 II. Insuficienţa cardiacă acută hipertensivă:
simptomele de IC sunt însoţite de TA înaltă la
radiograma - edem pulmonar.
 III. Edemul pulmonar (confirmat radiologic)
este însoţit de distress respirator sever, raluri
pulmonare răspândite, ortopnee.
 IV. Şocul cardiogen: hipoperfuzie tisulară,
indusă de IC
 Insuficienţă cardiacă dreaptă acută-ventriculul
drept nu mai poate trimite sângele spre partea
stângă a inimii, şi consecinţa este stagnarea
sângelui în sistemul venos.
 IC dreaptă( cord pulmonar acut)- provocat de
dilatarea şi insuficienţa bruscă a inimii drepte,
datorită obstruării arterei pulmonare.
 Cauza - embolia pulmonare în tromboflebitele
membrelor inferioare.
 MANIFESTĂRI CLINICE

 debut brutal, dureri precordiale violente,

constrictive, cu caracter coronarian,
 dispnee intensă, cu respiraţii bruşte, rapide şi
superficial,
 tahicardie accentuată, uneori tuse uscata,

 anxietate intensa, cianoza,

 hemoptizie,

 lipotimii.

 Deseori există şi stare de şoc sau doar

hipotensiune arterială
 Insuficienţă cardiacă stângă acută - se
manifesta prin accese de dispnee cu caracter
paroxistic - astm cardiac şi edem pulmonar
 Crizele de dispnee paroxistica apar în cardiopatii
hipertensive, cardiopatii valvulare (stenoza si
insuficienţa mitrală, stenoza şi insuficienşa
aortică), cardiopatii ischemice,IM şi sînt
provocate de aritmii cu ritm rapid, sarcină,
eforturi fizice şi emoţii puternice
 Astmul cardiac apare de obicei noaptea, la cateva ore
dupa culcare (uneori şi ziua, dupa emoţii sau eforturi
mari)
 debut brutal, cu dispnee polipneică, respiraţie
superficiala şi zgomotoasă, sufocare, tuse şi nelinişte.
 Bolnavul este anxios, palid şi acoperit cu transpiraţie
rece. Ia o poziţie forţată, aşezat pe marginea patului sau
la fereastră, înclinat înainte, rezemat în mâini, cu umerii
ridicaţi.
 După cîteva minute accesul se termină cu cîteva accese
de tuse, însoţite uneori de expectoraţie spumoasă, aerată
şi rozată.
 Edemul pulmonar-
 creşterea acută a presiunii
pulmonare şi încărcarea de
volum a circuitului mic cu trecerea de lichid din
ţesutul pulmonar în alveole.
 Etiologie. Cauze cardiace: IM, HTA (în special
criza hipertensivă), tulburări de ritm, valvulopatii,
cardiomiopatia.
 Edem pulmonar fără cauză cardiacă:
hipoalbuminemia, hiperhidratarea, intoxicaţiile,
toxinele bacteriene, alergia, hipoxia, după drenajul
unui revărsat pleural mare, leziuni ale s.n.c.
 Manifestările clinice –
 dispnee pronunţată, asfexiantă,

 dureri în regiunea cordului, palpitaţii,

 cefalee, vertij

 tusea iritativă cu eliminări de spută abundentă

spumoasă de culoare roză ( sangvinolentă).
 Examenul obiectiv- anxietate (frica de moarte),
poziţia ortopnee (semişezîndă cu picioarele lăsate în
jos).
 Tegumentele – palide cu cianoză, transpiraţii reci,
turgescenţa jugulară, hipotensiune.
 La auscultaţia plămînilor respiraţie zgomotoasă cu
multe raluri. Auscultaţia cordului, tahicardie, ritm de
galop, zgomotul II accentuat, sufluri patologice.
 Diagnosticul – semne specifice confirmate prin
ECG, radiografia toracică, markeri biologici,ecoCG.
 T GRAFIC
subiectiv obiectiv
 Asistenţa de urgenţă în edemul pulmonar acut:
 Poziţia bn – semisezîndă, măsurarea T/A, ps

 Aplicarea garourilor (venoase) la trei membre, cu rotirea lor

la 15-20 min, pulsul persistă.
 aspirarea sputei spumoase.

 Oxigenoterapie prin mască sau sonda nazală

 Oxigenoterapia umezit cu aerosoli antispumanţi: alcool etilic

30% sau Antifomsilan 10% 0, 5 – 1 ml.
 Nitroglicerina – sublingval 0, 5mg fiecare 5 min. (max. – 3
prize)
 Furasemid 2 ml intravenos în bolus, repetat la 15 min.

 Morfina 1ml se dizolva în 9 ml ser fiziologic şi se

administreaza intravenos
 EXPLORĂRI PARACLINICE
 Istoriculbolii şi examinarea fizică.
 Electrocardiograma înregistrată în 12 derivaţii
standard: semne de IM vechi sau recent, aritmii
 Radiografia toracelui: congestie pulmonară venoasă
cu semne de hipertensiune pulmonară.
 Hemoleucograma

 Examenul biochimic al sângelui: ureea,

creatinina, nivelul enzimelor cardiace, glicemia.
 Puls-oximetria digitală/gazele în sîngele
arterial.
 Ecocardiografia transtoracică bidimensională
cu Doppler: mărirea cavităţilor cardiace,
diametrul pereţilor miocardici, defecte valvulare.
 Cateterism cardiac drept, Angiografia coronară:
la suspectarea cardiopatiei ischemice.
 INSUFICIENŢA CARDIACĂ
CRONICĂ
este un sindrom clinic sau stare
fiziopatologică datorită incapacităţii
inimii de a asigura debitul circulator
necesar activităţii metabolice tisulare
sau acesta se poate realiza numai în
condiţiile unei presiuni de umplere
cardiacă crescută.
 Insuficienţa cardiacă (IC) este o afecţiune în
care inima este incapabilă atât sa pompeze
sângele spre organe şi ţesuturi, cât şi să
primească sângele de la organe.
În consecinţă, ţesuturile primesc mai puţin
sânge ca urmare a incapacităţii inimii de a
pompa, iar pe de altă parte sângele stagnează şi
se acumulează în organe, ca urmare a
incapacităţii inimii de a-l primi.
 ETIOLOGIE
 suprasolicitare ventriculului, HTA, coartaţia de
aortă, stenoza pulmonară, cordul pulmonar;
 valvulopatii-insuficienţa mitrală, insuficienţa
aortică, defect de sept atrial sau interventricular
 modificarea morfofuncţională a fibrelor cardice,
virsta înaintată
 consecinţa miocarditei

 tulburări metabolice grave

 Intoxicații cu droguri, alcool, infecţii grave,

anemii grave, insuficienţă renală, diabet
 bolisistemice (bolile de colagen)
 Scaderea masei musculare ca consecinţa a IM,

 prezenţa tumorilor intramiocardice.

 Iradierile pot induce fibroza miocardului.

 Tulburările de ritm cu tahicardie sau bradicardie

CAUZE, DE EXPUS, LA TABLA
 MANIFESTĂRILE CLINICE.
 Dispneea. Forma cea mai obişnuită şi
cea mai precoce este cea de efort.
 Ortopneea.
 Astmul cardiac
 Dispneea paroxistică nocturnă
 Tusea iritativă uscată, însoţită sau nu de
dispnee, este uscată sau cu hemoptizie.
 Edemele cardiac sunt simetrice localizate
pretibial şi gambiene, pronunţate în timpul
zilei spre seară, sunt reci, dure ,de culoare
cianotică. În stadii avansate acumulare de
lichid în cavităţi (anasarca).
 Fatigabilitatae
 Edemul pulmonar acut
 EXAMENUL OBIECTIV
Inspecţia. În IC uşoară starea bolnavului este
aparent normală, în formele medii şi grave apare
acrocianoza şi cianoză difuză, turgescenţa
jugularelor, edeme periferice până la anasarca,
tahicardie
 La palparea abdomenului - hepatomegalie, ascită
(în insuficienţa cardiacă dreaptă).
 La percuţia plămânilor - submatitate sau matitate
în părţile inferioare pulmonare. La percuţie, limetele
cordului mărite.
 La auscultaţia cordului zgomotul I este diminuat,
suflu sistolic, uneori ritm de galop.
 EXPLORĂRI PARACLINICE

 Hemoleucograma (semne de anemie);

 Analiza biochimică a sângelui (troponimele, sodiul şi
potasiul seric, albuminele, proteina generală);
 Analiza urinei -ureea, creatinina sunt crescute;

 Ionograma - sodiu, potasiu, calciu, magneziu;

 Glicemia (hiperglicemia);

 Lipidele plasmatice sunt majorate.

 Electrocardiograma -.
 Radiografia cutiei toracice.

 Ecocardiografia (EcoCG),

 Testul „mers plat timp de 6 minute

 Testul de efort. înregistrarea continuă a ECG, a

ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale în timp ce
pacientul face un efort standardizat, pe bicicletă
sau pe un covor rulant.
LUCRU IN GRUP NUMITI METODE
FUNCTIONALE SI INSTRUMENTALE DE
INVESTIGATII
 diagnostic
 funcțional de laborator
 Tratament
 Abordare nonfarmacologica

 Sfaturi şi măsuri cu un caracter general;

 Antrenament pentru efortul fizic.

 nu există un tratament care să vindece definitiv

insuficienţa cardiacă cronică, dar există
medicamente, şi proceduri chirurgicale care
prelungesc viaţa pacienţilor cu ICC şi cresc
calitatea vieţii lor
 Regimul de Fumatul interzis cu desăvârşire.
Respectarea dietei Nr. 10 ce trebuie sa fie
echilibrată, din care să nu lipsească fructele şi
legumele proaspete şi peştele.
 Evitarea mesele abundente; 4-5 mese pe zi

 Evitarea obezităţii;

 Evitarea alimentelelor care conţin multă sare; sarea

în exces reţine apa în ţesuturi şi agravează
insuficienţa cardiacă. Aportul zilnic 3g/zi.
 Evitarea alimentelor conservate şi mezelurile, care
conţin multă sare;
 Evitarea bucatelor cu conţinut ridicat în
colesterol;
 Bilanţul hidric, 1,5-2 litri pe zi.

 Alcoolul trebuie exclus sau consumat cu

moderaţie
 Efortul fizic dozat, uşor, practicat zilnic, este
benefic. Mersul grăbit este unul din cele mai
bune tipuri de efort pentru sistemul
cardiovascular;
 Evitarea temperaturilor extreme (canicula, gerul,
vântul);
 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
 Inhibitorii enzimei de conversie(IECA)
(Captopril, Enalapril, Lizinopril, Ramipril);
 Diuretice ( Frurosemid, Torasemida, Indapamid).

 Beta-adrenoblocante (Bisoprolol, Metaprolol);

 Antagonişti ai receptorilor de aldosteron

(Spironolactonă);
 Antagonişti ai receptorilor angiotensinei II
(Valsartan);
 Glicozide cardiace (Digoxina doza zilnică
uzuală per os este de 0,125-0,25 mg,.
 Agenti vasodilatatori (Hidralazina ).
 Anticoagulante (Warfarina),pacienţilor cu
insuficienţă cardiacă şi cu fibrilaţie atrială
permanentă, persistentă sau paroxismala.
 Antiaritmice (Lidocaina, Xilină fiole 1%,
administrare intravenoasă, intramusculară 1-2
mg/kgc sau în perfuzie
intravenoasă1-4mg/minut).
 PROFILAXIA
 La nivel local-alimentatie , sport
 La nivel CMF-pliante, buletine sanitare

 La nivel de MS-reactualizarea protocoalelor

clinice
 La nivel de Guvern-ziua inimii, scrining in
raioane
 La nivel European-seminare internationale,lupta
cu alcoolizmul, obezitatea, interzicerea vinzarii
alcoolului, linia ferbinte
BIBLIOGRAFIE PSIHOPEDAGOGICĂ
 Sclifos L., Goraş - Postica V., Cosovan O., O competenţă
- cheie: a învăţa să înveţi, ghid metodologic, Editura
ProDidactica, Chişinău, 2010
 4 Cartaleanu T., Cosovan O., Goraş-Postică V., Lîsenco
S., L.Sclifos , Formarea de competenţe prin strategii
didactice interactive, Chişinău, 2008
 www.didactic.ro
 BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE
 Babiuc Constantin, Dumbrava Vlada -Tatiana, Medicina internă, Centrul Editorial-
Poligrafic Medicina, Chişinău, 2008
 Botnaru V., Medicina interna, Editura F. E. -P Tipografia Centrală, Chişinău, 2009
 Protocolul Clinic Naţional PCN - 134, îngrijiri paliative în patologia
gastrointestinală, Chişinău 2011
 Politica Naţională de Sănătate a Republicii Moldova anii 2007- 2021, Capitolul IX
Alimentaţia raţională şi activitatea fizică sporită, pag. 39-42
 Borundel C, Medicină internă pentru cadre medii, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2000 4
StanciuC, Semiologie medicală, Iaşi 2001
 Vasilenco V., Propedeutica bolilor interne, Editura Universitas, Chişinău 2001
 Negrean M., coordonator de ediţie, Standarde/protocoale a deprinderilor practice,
Tipogr. Prag -3 SRL, Chişinău 2008
 Stempovscaia E., responsabil de ediţie, Standarde de îngrijiri nursing pentru
asistente medicale şi moaşe,Tipog. GrafemaLibris, Chişinău 2007
 Saulea A., Gerontologie, Editura Epigraf, Chişinău, 2009
 Lungu Sv., Geriatrie, Editura Poligraf, Chişinău, 2004
 www. ms.gov.md
 www. cnam. md
 www.sfatulmediculu.ro