Neurotransmițătorii

Definiție

 Neurotransmițătorii, sau mediatorii chimici, sunt subsțante chimice

care se găsesc în sistemul nervos( de exemplu creier), prin
intermediul cărora se face transmiterea, modularea și amplificarea
impulsurilor nervoase în sinapse (zona de contact dintre doi
neuroni).
Epinefrină (adrenalină)
Condiții

Existența neurotransmițătorilor a fost confirmată prin cercetarile lui Otto Loewi, iar
mai târziu Paton a introdus condițiile necesare ca o substanță sa fie considerată
neurotransmițător:
 să existe în formă finală sau ca precursor în spațiul presinaptic
 enzimele de sinteză să fie în același spațiu
 să existe enzime de inactivare în spațiul sinaptic
 stimularea terminațiilor presinaptice să provoace eliberarea subsțantei respective
în fanta sinaptică
 să exercite un efect asupra membranei postsinaptice
Tipuri

Neurotranmițătorii se categorizează în patru grupe:

 aminoacizii: de exemplu GABA, glutamat
 peptide: de exemplu somatostatină, vasopresină
 aminele biogene: de exemplu norepinefrină, dopamină, serotonină
 acetilcolina
Oxytocină (neuropeptid)
Principalii transmițători din creier sunt glutamatul (excitator) și GABA (inhibitor).
În afară de neurotransmițătorii propriu-ziși, neuronii mai secretă și alte substanțe
folosite pentru transmiterea impulsului nervos:
 Cotransmițătorii se eliberează concomitent cu neurotransmițătorii. Ei sunt
implicați în modularea răspunsului postsinaptic și în reglarea cantității de
neurotransmițător care se eliberează.
 Neuromodulatorii nu acționează direct în producerea răspunsului postsinaptic, în
schimb produc modificări de durată ale sensibilității membranei postsinaptice.