MODUL III

EDUCAŢIA E-LEARNING

E-LEARNING-UL. TRĂSĂTURI ŞI FUNCŢIONALITĂŢI

CARACTERISTICI ŞI DIMENSIUNI ALE CONŢINUTURILOR DE TIP E-LEARNING
PRODUSUL CURRICULAR DIGITAL – DEZVOLTAREA UNUI CURS/MATERIAL EDUCATIONAL DE TIP E-LEARNING
E-learningul - trăsături şi funcţionalităţi

 Un nou sistem educaţional în sfera mijloacelor de pedagogie contemporană este reprezentat de e-learning.

 Acest sistem educaţional a devenit din ce în ce mai prezent în mediile universitare şi preuniversitare.
Componenta fundamentală a sistemelor e-learning este reprezentată de aplicaţiile specializate de
predare-evaluare.
 Învăţarea în sistem online se pretează la un spectru diversificat de activităţi.

 Documentarea şi evaluarea specializată, definesc două din formulele cadru.

 Învăţământul de tip e-learning prezintă o serie de avantaje necesare în practica educaţională:

 permite învăţarea în sistem la distanţă, interactiv;

 generează şi permite realizarea de evaluări online specifice;
 învăţarea axată pe sarcini specifice, conform cu interesul de formare al elevului sau studentului permite un
grad ridicat de adaptabilitate la cerinţele sistemelor de educaţie contemporană;
 acest tip de învăţământ dezvoltă abilităţi:
 de organizare a timpului de învăţare;
 autodisciplinare;
 dezvoltă practica învăţării individualizate, în conformitate cu cerinţele educaţionale
contemporane.
 Învăţământul bazat pe Internet şi New Media construieşte un model educaţional potrivit cu nevoile tinerii
generaţii şi oferă o alternativă la educaţia tradiţională.

 Discuţii:

 Înţelegerea relaţiilor existente dintre sistemul tradiţional de educaţie şi cel modern!

 Există o relaţie de opozabilitate sau dimpotrivă de similaritate, de complementaritate între cele două
sisteme de învăţământ?
 (15 minute, lucru în echipe)
 Analiza aprofundată a problematicii generate de noile media, utilizate în domeniul educaţiei ne conduce la
concluzia că utilizatorul online are o marjă de manevră mult mai diversificată atunci când accesează astfel de
sisteme.
În comparaţie cu sistemul de educaţie de tip tradiţional, noile media prezintă două caracteristici fundamentale.
 Interactivitate - utilizatorul accesează simultan mai multe componente online, ceea ce conferă
oportunităţi diverse în acest mediu;
 ubicuitate/simultaneitate/concordanţă. (În termeni simplificaţi acest concept se reduce la ideea de
comunicare nelimitată în sistemul digital.)

De reţinut!!!
Nu există o relaţie de opozabilitate între sistemul de educaţie tradiţională şi cel de tip contemporan.
Cele două sisteme se completează reciproc în avantajul general şi specializat, conferind o dinamică
concludentă în sistemele de formare şi educaţie postmodernă.
Conceptul TIC
TIC – set de instrumente şi resurse tehnologice digitale folosite pentru:
 Comunicare;
 Creare;
 Transmitere;
 Stocare;
 Gestionare a informaţiei.

 Tehnologiile sunt bazate pe:

 Calculatoare;
 Echipamente periferice digitale;
 Transmiterea datelor pe bandă largă;
 Internet.
TIC în educaţie presupune utilizarea Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţionale pentru organizarea şi
asistarea procesului de predare-învăţare.
 Globalizarea şi schimbările tehnologice – procesele care s-au accelerat în tandem în ultimii 20 de ani stau la baza
unei noi economii mondiale, pusă în mişcare de tehnologii, alimentată de informaţii şi condusă de cunoştinţe.

 Extinderea acestei noi economii globale are implicaţii majore în structura şi scopurile instituţiilor educaţionale.

 Deoarece perioada de actualitate a informaţiei se micşorează continuu, iar gradul de acces la ea creşte exponenţial,
sistemul educaţional nu poate să rămână în continuare axat pe transmiterea unui set rigid de cunoştinţe de la
profesor la elev sau student într-o perioadă fixă de timp.

 După Alvin Toffler, „analfabetul secolului XXI va fi nu acel care nu poate citi sau scrie, dar acel, care nu poate să
înveţe, să se dezveţe şi să reînveţe”.
 Experienţa implementării în ultimele decenii a diverselor forme de TIC în sălile de clasă şi în alte formule de
instruire demonstrează că realizarea deplină a beneficiilor oferite de TIC pentru educaţie nu va fi automată.

 O integrare eficientă a TIC în sistemul educaţional este un proces complex, multicomponent, care implică nu
doar tehnologiile dar şi aspectele curriculare şi pedagogice, de organizare instituţională, competenţe ale
cadrelor didactice etc.

 Instruirea modernă nu se reduce doar la cunoaşterea TIC – tehnologia în sine nu modifică structura
procesului educaţional.

 O educaţie de calitate poate fi obţinută doar în cazul integrării tehnologiilor digitale, conceptelor şi
metodologiilor pedagogice moderne, universalizării formelor de instruire şi a conţinuturilor, cooperării şi
colaborării atât a celor instruiţi, cât şi a celor care gestionează procesul de instruire-integrare, si anume, e-
learning.
 Studenţii, elevii, profesorii sunt din ce în ce mai preocupaţi să înveţe cum să folosească la deplinul potenţial
mijloacele TIC pentru a se putea adapta noilor forme de învăţământ şi noilor cerinţe de pe piaţa muncii.

 Un rol esenţial în acest sens îl are deprinderea de a interacţiona şi colabora în cadrul unui mediu de învăţare
bazat pe tehnologiile Internet.

 Utilizarea mijloacelor TIC în învăţământ va conduce la deplasarea accentului de la un mediu de învăţare

centrat pe profesor la unul centrat pe elev/student, în care profesorii nu mai reprezintă sursa-cheie de
informaţie şi de transmitere a cunoştinţelor, ci colaboratori ai studenţilor/elevilor, iar studenţii/elevii nu mai
sunt receptori pasivi de informaţie, ci se implică activ în propria lor educaţie.
 Pentru a fi însă eficiente, mijloacele TIC trebuie combinate cu tehnologii şi metode tradiţionale, astfel încât să
conducă la:
 îmbunătăţirea calităţii actului de predare şi de învăţare;
 la partajarea cunoştinţelor şi a informaţiei;
 la obţinerea unui grad sporit de flexibilitate a învăţământului pentru a răspunde necesităţilor sociale concrete;
 la scăderea costului educaţiei;
 la îmbunătăţirea eficienţei sistemului de învăţământ.

 Internetul oferă un număr incredibil de oportunităţi pentru profesori, elevi, studenţi, şi, de ce nu, pentru părinţi
deopotrivă. Aceştia pot comunica prin intermediul Internetului, a reţelelor sociale existente, între ei, din orice
locaţie.
 Spaţiul Web oferă facilităţi de cercetare pentru elevi/studenţi şi o resursă expansivă pentru profesori.
 Simulările şi demonstraţiile video pot conduce la o lecţie/curs la un alt nivel de interes şi participare.
 De exemplu, profesorii pot organiza o excursie de studiu- virtuală, desigur- în interiorul unui vulcan
activ, pot planifica o vizită la staţia spaţială internaţională sau pot diseca o broască fără a avea nevoie de
mănuşi.
 De la cercetare până la publicarea de poezii, concursuri de matematică sau călătorii în interiorul unei
nave spaţiale virtuale, oportunităţile pe care le are educaţia online sunt practic nelimitate.
Conceptul de E-learning

 E-learning reprezintă interacţiunea dintre procesul de predare/învăţare şi tehnologiile informaţionale – TIC,

acoperind un spectru larg de activităţi, de la învăţământul asistat de calculator (o combinaţie între practicile tradiţionale şi
cele online de învăţare) până la învăţământul desfăşurat în întregime în manieră online. (Brut, M., 2006)

Alte definiţii ale termenului e-learning:

 orice act sau proces virtual utilizat pentru a obţine date, informaţii, abilităţi sau cunoştinţe; e-learning înseamnă
învăţarea într-o lume virtuală, în care tehnologia cooperează cu creativitatea umană pentru a accelera şi uţura
cunoaşterea profundă a domeniului studiat (www.mountainquestinsitute.com/definitions.htm)

 oferirea unor oportunităţi de învăţare, instruire sau programe educaţionale prin intermediul unor mijloace electronice
(www.intelera.com/glossary.htm )
 acoperă un set amplu de aplicaţii şi procese, precum instruirea asistată de calculator, învăţarea bazată pe Web,
clase virtuale sau colaborarea online. Include distribuirea de conţinut prin intermediul Internetului, reţelelor de
tip intranet/extranet, a casetelor video şi audio, a CD/DVD-urilor sau a transmisiunilor prin satelit ori prin
televiziune interactivă (www.cybermediacreations.com/learning/glossary.htm)

 modalitate de a facilita şi îmbunătăţi învăţământul prin utilizarea dispozitivelor de calcul şi a tehnologiei

comunicaţiilor. Printre aceste dispozitive se numără calculatoarele personale, CD/DVD-urile, televiziunea
digitală, PDA-urile, telefoanele mobile. Tehnologia comunicaţiilor permite utilizarea Internetului, e-mailului,
forumurilor de discuţii sau software-uşl colaborativ de tip wiki sau blog. (en.wikipedia.org/wiki/elearning)

 Materialele educaţionale electronice au devenit o veritabilă sursă bibliografică şi imagistică pentru prezentarea
lecţiilor sau pregătirea temelor, profesorii fiind antrenaţi în module de pregătire specială în domeniul TIC.
 La nivel mondial, există tot mai multe instituţii educaţionale care funcţionează exclusiv prin intermediul online-
ului, oferind fie un ciclu complet de învăţământ, fie cursuri de specializare adresate unei palete foarte largi de
utilizatori.
Particularităţile e-learningului

 permite recalificarea sau specializarea fără a necesita părăsirea temporară a locului de muncă actual;

 izolarea geografică sau problemele medicale nu mai constituie impedimente în urmarea unui program de studiu –
şcoala este adusă la elevi/studenţi;

 se adresează unor categorii sociale şi grupe de vârstă mai largi, fiind însă mai costisitor;

 presupune o motivaţie clară şi existenţa unui set de deprinderi din partea elevilor/studenţilor/cursanţilor;

 activitatea profesorilor este mai laborioasă, însă materialele dezvoltate pot fi reutilizate ulterior;

 conduce la o schimbare radicală a modului de lucru, a sistemului de parcurgere a informaţiei şi a procedeelor de

memorare;

 un mediu de învăţare virtual trebuie să ajute utilizatorul şă îşi construiască singur structurile cognitive mentale necesare
asimilării unor cunoştinţe, nu să furnizeze cunoştinţe „gata preparate”;
 se înregistrează o schimbare de accent în educaţie de la conţinut (content-based learning) la contextul învăţării
(context based learning)
 Produsul curricular digital – dezvoltarea unui curs/material educational de tip e-learning

Etapele proiectării unui curs/lecţii în sistem e-learning

 Activitatea profesorilor este mult mai laborioasă în cadrul unui sistem de e-learning deoarece
materialele didactice pe care le pun la dispoziţia studenţilor/elevilor trebuie să suplinească întâlnirea şi
comunicarea directă cu aceştia.

 Este foarte important să se acorde o atenţie deosebită modului de dezvoltare a unui curs, pentru ca acesta să
fie eficient pentru studenţi/elevi şi să nu implice un efort suplimentar inutil din partea profesorilor.
Etapele proiectării unui material de tip elearning deşi sunt similare ca denumire şi scop etapelor dezvoltării
unui curs tradiţional, lecţii tradiţionale, vor presupune un efort sporit şi un număr mai mare de activităţi:

- Analiză;
- Modularizare;
- Predare;
- Sprijinul acordat elevilor/studenţilor;
- Evaluarea;
- Continua îmbunătăţire a cursului/lecţiei.
 
•1 •2
• modularizare
• analiză

6. CONTINUA
ÎMBUNĂTĂŢIRE A
FAZELE PROIECTĂRII CURSULUI/PROIECTULUI
DIDACTIC

5. EVALUARE UNUI CURS ONLINE

•4 •3
• acordarea de suport • predarea propriu
elevilor/studenţilor zisă
Analiza este etapa în care se stabilesc cerinţele concrete:
 Identificarea tipului de curs:
 este un curs nou sau se dezvoltă cel existent,
 se stabilesc obiectivele principale, cunoştinţe anterioare pe care ar trebui să le deţină cursanţii,
 motivul dezvoltării pe Web a cursului,
 modalităţile de livrare a materialelor;
 Scopul cursului: se stabileşte dacă:
 va fi cerută studenţilor învăţarea individualizată sau pe echipe,
 dacă vor exista pe parcurs activităţi interactive, prezentări multimedia,
 dacă va fi cerută studenţilor şi o activitate de cercetare sau procesare de informaţii,
 dacă va fi oferit sprijin cursantului pentru dificultăţile întâmpinate;
 Publicul-ţintă: ce fel de studenţi s-ar dori atraşi sau vor fi instruiţi. Va trebui analizat dacă:
 va fi o clientelă specifică sau cursul va fi destinat publicului general,
 dacă cursanţii vor fi copii sau adulţi, licenţiaţi sau nu,
 cursanţi la distanţă sau aflaţi în cadrul campusului, stabilindându-se cerinţele concrete specifice pentru tipul de
cursanţi vizat.
 se va stabili durata cursului şi dacă programul va fi variabil sau fix, numărul de cursanţi preconizat, nivelul de
instruire informatică pe care ar trebui să îl deţină aceştia. Principiul fundamental pe care trebuie să se bazeze
dezvoltarea cursului este acela de a fi urmărite în permanenţă necesităţile studenţilor.
Modularizarea

 este procesul de planificare a instruirii sub formă de module.

 Întâi, trebuie stabilit întregul pachet de cunoştinţe ce vor fi transmise cursanţilor, iar fragmentarea acestuia
pe module se obţine în urma stabilirii obiectivelor generale (care vor da nume modulelor sau capitolelor),
apoi prin decantarea obiectivelor specifice.

 Este foarte importantă fixarea unor scopuri clare, măsurabile, şi structurarea materiei astfel încât să existe
posibilitatea inserării ulterioare de module.
 Predarea

 poate fi văzută ca totalitatea informaţiilor, explicaţiilor şi ideilor pe care profesorul le transmite studenţilor
în mod verbal şi scris.

 În cazul unui curs/lecţii concret, trebuie stabilită o strategie de predare, care să aibă în vedere activităţile
concrete ce vor fi întreprinse pentru atingerea fiecărui obiectiv în parte, activităţile pentru fiecare student
sau echipă de lucru, resursele necesare.
 Sprijinul

 oferit studenţilor este esenţial într-un mediu virtual:

 dacă un student se poticneşte la un moment dat şi nu găseşte ajutor prin intermediul sitului sau aplicaţiei
folosite, poate rata conţinutul cursului.

 De aceea, îi trebuie oferite o serie de modalităţi de interacţiune cu profesorul: dialog în timp real prin
intermediul videochat, videoconferinţă, conversaţie pe forumul de discuţii sau prin e mail, schimb de idei,
feedback.

 Interacţiunea poate fi asincronă sau sincronă, individuală sau pe echipe.

 Evaluarea

 are ca scop verificarea gradului în care studenţii şi-au însuşit anumite cunoştinţe, deprinderi, atitudini.

 Ca şi învăţământul tradiţional, evaluarea poate fi:

 formativă, cu scopul de a ajuta, îmbunătăţi, corecta,
 sumativă, la sfârşitul unui modul sau curs.

 În mediul virtual, evaluarea poate fi realizată prin intermediul:

 testelor online,
 proiectelor,
 aplicaţiilor practice,
 studii de caz etc.
 Ca exemple de posibile teme pot fi avute în vedere:

 Construirea de pagini web cu anumite teme;

 Crearea unui tur ghidat al altor resurse Web;

 Formarea unor grupuri de discuţii online pentru dezbaterea unei anumite tematici;

 Pregătirea unor studii de caz;

 Probleme de cercetare;

 Parcurgerea unei bibliografii de către un grup de studenţi şi prezentarea fiecărei surse de câte un student;

 Găsirea de exemple pentru curs.

 Etapa de continuă îmbunătăţire

 începe chiar în momentul plasării pe Web a primei versiuni a cursului.

 În funcţie de problemele concrete întâlnite în timpul desfăşurării cursului (existenţa unor tipuri speciale de
cursanţi, cereri şi dezvoltare mai amplă a unui anumit subiect etc), profesorul va fi nevoit să îşi
îmbunătăţească materialele existente, să adauge/actualizeze, să îşi adapteze materialele în funcţie de
necesităţile diverselor tipuri de studenţi.
 Produsul curricular digital – dezvoltarea unui curs/material educational de tip e-learning

Temă:
 Formarea unor grupuri de discuţii online, ţinându-se cont de specificul fiecărei disicpline, pentru
dezbaterea tematicii: elaborarea unui produs de tip elearning!