LEONARDO DA VINCI

Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452 - d. 2 mai 1519),

cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă
reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia. Spirit
universalist: Pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomis
t, geolog, cartograf, botanist și scriitor, Leonardo da Vinci este considerat
adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii. Geniul său
creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind
considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate
nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginație fără precedent în istorie
 Viata lui:

Leonardo da Vinci s-a născut în data de 15 aprilie 1452 nașterea sa fiind consemnată
în jurnalul lui Ser Antonio, bunicul patern, în orășelul Vinci din Toscana, pe valea
inferioară a râului Arno, localitate aflată sub jurisdicția Republicii Florența, conduse de
familia Medici, fiul nelegitim al lui Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci, un bogat
notar florentin, și al Caterinei, țărancă.
  Leonardo nu avea un nume de familie în accepțiunea de azi, "da Vinci" însemnând
pur și simplu "din Vinci", particula ser fiind adăugată pentru a indica faptul că tatăl său
era un aristocrat. Se cunosc extrem de puține lucruri despre copilăria sa. Primii cinci ani
din viață i-a petrecut alături de mama sa, în cătunul Anchiano, după care începând din
1457 a trăit în casa tatălui său, alături de acesta, un unchi, Francesco, și bunicii paterni,
în micul oraș Vinci. Leonardo a primit o educație normală pentru copiii din familiile
înstărite de atunci: scris, citit, latină, geometrie și matematică.
 În 1466, pe când avea 14 ani, Leonardo a devenit ucenicul artistului Andrea di Cione,
cunoscut sub numele de Verrocchio, al cărui atelier era renumit în toată Florența. În atelierul lui
Verrocchio lucrau și alți ucenici, care vor deveni ulterior faimoși precum Domenico Ghirlandaio,
Perugino, Botticelli, și Lorenzo di Credi. Au urmat ani de studiu intens, Leonardo da Vinci fiind
deprins cu tehnicile desenului, modelării artistice, cu tehnicile picturii în ulei și tempera,
căpătând cunoștințele de bază necesare unui artist, fiind totodată inițiat în tainele metalurgiei și
prelucrării metalelor, chimiei, mecanicii și tâmplăriei. Cea mai mare parte a muncii din atelier
era prestată de ucenici
  În 1472, după șase ani de studiu și muncă susținută, Leonardo da Vinci s-a calificat maestru,
fiind admis în Ghilda Sf. Luca, ghilda artiștilor și doctorilor. Deși tatăl său i-a oferit posibilitatea
de a avea propriul atelier, era atât de atașat de cel ce-i fusese profesor, încât a continuat
colaborarea cu acesta.
 Viata profesionala:
In 1478, Leonardo Da Vinci a părăsit atelierul lui Verrocchio, dar și casa părintească. Un anume "Anonimo"
Gaddiano, afirmă că în 1480, Leonardo da Vinci locuia în palatul familiei Medici, și că lucra în grădina pieței San
Marco, care găzduia un fel de academie de artiști, poeți și filozofi înființată și finanțată de aceeași familie. În
ianuarie 1478, a primit deja prima comandă în calitate de artist independent, pictura unei bucăți din altarul
Capelei Sf. Bernard din Palazzo Vecchio, urmată de a doua, în martie 1481, Adorația magilor, pentru călugării de la
San Donato a Scopeto. Nici una din comenzi nu a fost finalizată, cea de-a doua fiind abandonată datorită plecării
artistului la Milano. Vasari povestește că Leonardo ar fi fost extrem de talentat ca muzician. În 1482, acesta ar fi
realizat o liră din argint cu corpul de forma unui cap de cal și că Lorenzo de Medici l-ar fi trimis la Milano, pentru a
dărui această liră Ducelui de Milano, Ludovico Sforza, cu scopul de a întări legăturile cu acesta. Cu această ocazie,
Leonardo da Vinci a compus o scrisoare, citată adesea, adresată ducelui Sforza, prin care îl informa despre
aptitudinile sale inginerești și artistice. Artistul a petrecut în Milano următorii 17 ani, din 1482 până în 1499.
Printre primele lucrări importante care i-au fost comandate, se remarcă pictura Fecioara pe stânci, pentru
Confreria Imaculatei Concepții și fresca intitulată Cina cea de Taină pentru mânăstirea Santa Maria delle Grazie. În
primăvara lui 1485, Leonardo da Vinci a călătorit în Regatul Ungariei, trimis de Sforza la principele Matei Corvin. Se
presupune că ar fi pictat pentru acesta un tablou intitulat Sfânta Familie, căruia i s-a pierdut urma. Între 1493 și
1495, în notele de socoteli zilnice ale artistului apare o femeie cu numele de Caterina. Atunci când aceasta a murit
în 1495, lista cheltuielilor de înmormântare sugerează că ar fi vorba despre mama sa.
 Leonardo da Vinci s-a implicat în multe proiecte pentru ducele Sforza, inclusiv crearea de care
alegorice pentru diverse ocazii festive, proiectul domului catedralei din Milano, și modelul unei
uriașe statui ecvestre a lui Francesco Sforza, predecesorul ducelui Ludovico. În vederea realizării
acestei statui nemaivăzute, au fost procurate 70 de tone de bronz. Monumentul a rămas
neterminat timp de mai mulți ani, o chestiune deja obișnuită pentru Leonardo. Modelul de lut al
imensei statui a fost terminat în 1492. El depășea ca proporții singurele două mari statui ecvestre
ale Renașterii, statuia lui Gattamelata din Padova, realizată de Donatello și statuia lui Bartolomeo
Colleoni din Veneția, realizată de Verrocchio. Statuia lui Verrocchio a fost turnată în bronz abia în
1488, după moartea acestuia, și după ce Leonardo începuse deja să facă planurile detailate pentru
turnarea în bronz a uriașei sale statui. Toată lumea era cu ochii ațintiți asupra uriașei statui,
Michelangelo chiar a afirmat că va fi imposibil pentru Leonardo s-o toarne. În noiembrie 1494,
bronzul destinat statuii a fost utilizat pentru confecționarea de tunuri care să apere orașul de
invazia regelui Carol al VIII-lea al Franței. La începutul celui de-al doilea război italian, în 1499,
trupele invadatoare franceze au luat la țintă modelul uriaș din lut al imensei statui. Odată ce Sforza
a fost răsturnat de la putere, Leonardo da Vinci, împreună cu Salai, asistentul său, și cu unul din
prieteni, matematicianul Luca Pacioli, au fost nevoiți să fugă din Milano la Veneția, unde a fost
angajat ca arhitect militar și inginer, pentru a dezvolta sistemul de apărare al orașului contra unui
atac naval.
 Artistul a revenit la Florența în 18 octombrie 1503, unde în următorii doi ani a desenat
și pictat o frescă intitulată Bătălia de la Anghiari, lucrare comandată de Signorie, în paralel
cu altă frescă, Bătălia de la Cascina, realizată de Michelangelo. Amândouă lucrările s-au
pierdut. Compoziția lui Michelangelo este cunoscută datorită unei copii realizate de
Aristotole da Sangallo în 1542. Lucrarea lui Leonardo este cunoscută datorită schițelor
pregătitoare și mai multor copii ale zonei centrale, cea mai bună dintre ele o datorăm
pictorului Peter Paul Rubens. În 1504, da Vinci a făcut parte din comitetul pentru
amplasarea statuii David a lui Michelangelo, contrar voinței autorului. În 1506, s-a întors la
Milano, împreună cu mulți din ucenicii săi, printre care Bernardino Luini, Giovanni Antonio
Boltraffio și Marco d'Oggione, ultimul fiind cunoscut pentru copiile sale după Cina cea de
Taină. Din păcate, nu a putut sta prea mult timp în Milano, deoarece tatăl său a murit în
1504, el trebuind să se întoarcă la Florența în 1507, pentru a rezolva problema moștenirii
împreună cu frații săi. În 1508 s-a întors în Milano, unde a locuit în propria sa casă, situată
aproape de Porta Orientale, în parohia Santa Babila.
Ultimii ani:

  În octombrie 1515, regele Francisc I al Franței a recapturat orașul Milano. În 19 decembrie, Leonardo a
fost prezent la întâlnirea dintre Francisc I și Papa Leon X, care a avut loc la Bologna. Leonardo a primit o
comandă din partea lui Francisc I de a realiza un leu mecanic, care putea să meargă, și care putea să-și
deschidă pieptul pentru a da la iveală o tufă de crini. Nu se cunoaște scopul pentru care a fost comandat
acest leu mecanic, dar se presupune că era destinat să-l întâmpine pe rege la intrarea sa triumfală în Lyon,
și probabil că a fost utilizat în cadrul convorbirilor de pace cu papa. Leul s-a pierdut, o replică mai mult sau
mai puțin fidelă cu originalul a fost realizată de curând și se găsește la Muzeul din Bologna. În 1516 a intrat
în serviciul lui Francisc I, sub înalta protecție a acestuia, fiindu-i dată o locuință în Clos Lucé (Cloux), azi
devenită muzeu, lîngă reședința regală Château d'Amboise. Aici și-a petrecut ultimii ani din viață, însoțit de
ucenicul său, contele Francesco Melzi, având alocată o pensie de 10,000 de scuzi italieni.
Leonardo da Vinci s-a stins din viață la Clos Lucé, în 2 mai 1519. 
 Viata personala:
Procesul Salterelli: În data de 9 aprilie 1476, în cutia de scrisori (tamburo) din fața primăriei
(Palazzo della Signoria) a fost depus un denunț anonim împotriva unui tânăr ucenic giuvaergiu, Jacopo
Saltarelli, denunț în care se menționa că acesta ar avea diverse "legături mizerabile cu persoane care i-au
solicitat asemenea servicii nasănătoase". Denunțul acuză patru persoane de a-l fi sodomizat pe Saltarelli,
respectiv: Leonardo da Vinci, ucenic în atelierul pictorului Verrocchio, un croitor pe nume Baccino, un anume
Bartolomeo di Pasquino, și Leonardo Tornabuoni, membru al familiei aristocratice cu același nume din
Florența, asociată cu familia Medici. Saltarelli era cunoscut autorităților, deoarece se prostitua, iar cu cîteva
luni în urmă, un alt bărbat fusese condamnat pentru sodomizarea acestuia. Unele surse afirmă că ar fi lucrat
și ca model pentru Leonardo. Judecătorii au decis să claseze cazul, cu condiția să nu mai apară alte denunțuri.
În 7 iunie 1476, un alt denunț a fost depus, dar din nou judecătorii au decis să claseze cazul, dat fiindcă
denunțul, chiar dacă era anonim, trebuia să fie semnat. Ulterior, s-a speculat faptul că familia unuia din
acuzați, Leonardo Tornabuoni, ar fi exercitat presiuni prin intermediul familiei Medici pentru clasarea cazului.
Cert este că în acea perioadă, sodomia era considerată un delict extrem de grav, pedepsit cu moartea prin
ardere pe rug. Deoarece era extrem de greu de probat, adesea se recurgea la tortură. Nu era o chestiune cu
care să se glumească, deși autoritățile erau relativ tolerante
 Teorii Contemporane:
Având ca punct de plecare procesul de sodomie din 1476 și eseul lui Sigmund Freud, mai
mulți cercetători contemporani au disecat scrierile și opera artistică a lui Leonardo da Vinci,
căutând să descopere "dovezi" ale pretinsei homosexualități a acestuia. Principalele argumente
invocate de către aceștia sunt:
• Leonardo da Vinci a avut doi ucenici, Gian Giacomo Caprotti da Oreno și Contele Francesco
Melzi, care au stat alături de marele artist până la moartea acestuia, amândoi "tineri" și
"frumoși".
• Schița pentru tabloul Sf. Ioan Botezătorul, intitulată The Incarnate Angel, desen în cărbune
din 1515 aflat în colecția Muzeului Luvru, reprezentând un înger cu penisul în erecție.
• Personajul din dreapta lui Isus, în Cina cea de Taină, are sexul nedefinit.
• Leonardo da Vinci nu a fost niciodată însurat.
• Leonardo da Vinci a evitat să picteze nuduri de femei, în schimb a pictat numeroși tineri cu
chip angelic.
Opera artistica:
Pictura: În ciuda renumelui pe care și l-a câștigat, cu precădere în sec.20, în calitate
de om de știință și inventator, timp de patru secole după moartea sa, Leonardo da Vinci a rămas
în conștiința colectivă drept unul din cei mai mari pictori, deși numărul lucrărilor rămase în urma
sa este extrem de redus, în raport cu alți contemporani de-ai săi. Lucrările sale certe, ca și cele
atribuite lui au o valoare inestimabilă, iar ultimele care s-au vândut, au atins prețuri fabuloase.
Încă din timpul vieții, pe la 1490, Leonardo era descris ca un pictor “divin”, faima sa sporind cu
trecerea anilor. Leonardo rămâne în istoria picturii prin câteva lucrări care au fost remarcate încă
din timpul vieții sale datorită tehnicii novatoare, perfecțiunea detaliilor, a celor anatomice în
primul rând, apoi se remarcă iluminarea savantă, interesul său pentru fizionomie și pentru
modul în care aceasta poate exprima emoții și sentimente, modul în care a utilizat corpul uman
pentru compoziții figurative, coloristica inovatoare și subtilitatea gradată a tonurilor. Toate
aceste calități pot fi recunoscute cu ușurință în lucrările sale cele mai cunoscute: Monna Lisa,
Cina cea de Taină, Fecioara pe stânci.
 Lucrari din Tinerete: Prima lucrare realizată de Leonardo da Vinci a fost Botezul lui
Cristos, lucrare atribuită lui Verrochio, realizată în colaborare cu acesta. Din aceeași perioadă
datează alte două lucrări, amândouă cu titlul Buna Vestire. Una are dimensiuni reduse, 59x14
cm. Este o "predella", o bucată care ar trebui să se potrivească la baza unei compoziții mai mari,
în cazul de față, o lucrare aparținînd lui Lorenzo di Credi, de care a fost separată ulterior. A doua
bună vestire este o lucrare de dimensiuni ceva mai mari, cu o lățime de 217 cm. În ambele
lucrări, Leonardo da Vinci a utilizat un aranjament clasic, prezent și în două binecunoscute
lucrări ale lui Fra Angelico, cu Fecioara stând în genunchi sau în picioare, în dreapta imaginii, în
stânga un înger în profil, cu o îmbrăcăminte sofisticată. Deși anterior atribuită lui Ghirlandaio,
lucrarea este azi atribuită lui Leonardo. În lucrarea cea mică, Sfânta Fecioară pleacă ochii și își
împreunează mâinile într-un gest care vrea să exprime supunere față de voința Domnului. În a
doua lucrare, din contră, Sfânta Fecioară nu este de loc supusă. Tânăra ce o reprezintă,
întreruptă din lectură de neașteptatul emisar, pune un deget de-a curmezișul Bibliei, pentru a
marca locul în care i-a fost întreruptă lectura, ridicând mâna în semn de surpriză. Tânăra femeie
acceptă rolul de mamă a Domnului, nu cu resemnare, ci cu încredere. În această lucrare,
Leonardo da Vinci reprezintă dimensiunea umană a Sfintei Fecioare, recunoscând rolul
umanității în încarnarea Domnului.
Lucrari Celebre(1480-1500):

1480: - Lucrarea Sf. Ieronim în pustietate, cca. 1480, Pinacoteca Vaticana, Roma
Buna Vestire (1475-1480) una din primele lucrări ale lui Leonardo da Vinci, Uffizi
1490-Cina cea de Taină, Mânăstirea Santa Maria delle Grazie, Milano
 Dintre lucrările realizate de Leonardo în sec.16, de departe cea mai renumită este Mona Lisa, mai
precis “Monna Lisa” sau “La Gioconda”. Acest portret de mici dimensiuni este incontestabil cea mai
renumită pictură din lume. Renumele său se datorește zâmbetului misterios al femeii, subliniat de artist
prin umbrirea colțurilor gurii și ochilor, astfel că natura sau sursa acestui zâmbet cu subînțeles nu poate fi
descifrată. 
Desen:
Leonardo da Vinci nu a fost un pictor extrem de prolific precum mulți dintre
contemporanii săi. În schimb, a desenat enorm. Caietele sale conțin sute de
schițe, dar și desene detailate ale diverselor aspecte care i-au atras atenția. De
asemenea există multe studii preliminare ale picturilor pe care le-a realizat sau pe
care plănuia să le realizeze, cum ar fi cele pentru Adorația Magilor, Fecioara pe
stânci și Cina cea de Taină. Primul desen cunoscut al artistului este intitulat
“Peisaj din Valea râului Arno” și datează din 1473. Se observă râul, munții,
Castelul Montelupo și ogoarele din jur. Unul din cele mai cunoscute desene ale
sale se intitulează “Omul vitruvian”, un studiu al proporțiilor corpului uman, un
“Cap de înger” pentru Fecioara pe stânci, la Luvru, un studiu botanic intitulat
“Steaua din Bethlehem” și un desen de mari dimensiuni realizat cu cretă neagră
pe hârtie colorată, desen pentru Fecioara cu Pruncul și Sf. Ana și Sf. Ioan
Botezătorul, la National Gallery, în Londra.
Studii și invenții:
Studii Stiintifice :
Pasiunea pentru știință a lui Leonardo a fost mai degrabă contemplativă. El s-
a străduit să înțeleagă diverse fenomene descriindu-le în mod minuțios și
reprezentându-le printr-un desen detailat, fără a dezvolta experimente practice și/sau
explicații teoretice, dat fiindcă îi lipseau pregătirea matematică și cunoștințele de
limbă latină. eonardo însuși se străduia să învețe singur latina.
În 1490, el studia matematica cu Luca Pacioli, pregătind o serie de desene de
solide de formă regulată pentru a fi gravate pe plăcile pentru ilustrațiile din cartea lui
Pacioli, De divina proportione, publicată în 1509. Din conținutul jurnalelor sale rezultă
că plănuia să publice o serie de tratate asupra mai multor subiecte. Se spune că în
cursul vizitei din 1517 a secretarului Cardinalului Ludovic de Aragon, ar fi fost
observat un tratat coerent de anatomie. Aspecte privind studiile sale de anatomie,
lumină și peisaj, au fost reunite pentru a fi publicate, de către ucenicul său, Contele
Francesco Melzi, și publicate ulterior sub numele de Tratat de Pictură de Leonardo da
Vinci, în Franța și Italia în 1651, și în Germania în 1724
 Studii de anatomie:
Leonardo a căpătat primele noțiuni de anatomie pe când își
făcea ucenicia în atelierul lui Verrocchio. Acesta insista față de ucenicii săi
asupra importanței studiului anatomiei umane. În calitate de artist,
pasionat de anatomie, Leonardo da Vinci a devenit repede un adevărat
specialist în “anatomie topografică”. A realizat astfel o mulțime de studii,
constând în desene amănunțite de mușchi, tendoane și alte detalii
anatomice vizibile. Devenit ulterior artist de renume, i s-a acordat
permisiunea de face disecție de cadavre la Spitalul Santa Maria Nuova din
Florența, și ulterior în spitale din Milano și Roma. Între 1510 și 1511 a
colaborat în acest sens cu doctorul Marcantonio della Torre. Leonardo a
realizat peste 240 de desene extrem de detailate, pe care le-a descris cu
cca. 13 000 de cuvinte, în vederea publicării unui tratat de anatomie. 
 Inginerie si inventii:
Încă din timpul vieții, Leonardo da Vinci a fost considerat unul din cei mai mari ingineri ai
timpului său. În scrisoarea de prezentare ce-o trimisese ducelui Ludovico Sforza (Il Moro),
Leonardo afirma că este capabil să construiască tot felul de mașini capabile să asigure protecția
orașului în cazul unui asediu. Atunci când a fugit la Veneția în 1499, și-a găsit imediat o slujbă de
inginer militar, prin concepția și construcția unui sistem mobil de baricade, care să protejeze
orașul de atacuri din exterior. De asemenea, a relizat un proiect de deviere a râului Arno, proiect
la care a colaborat cu Niccolò Machiavelli. Notele artistului cuprind o mulțime de invenții, multe
din ele, inutile sau fanteziste, precum un instrument muzical (viola organista), un cavaler
mecanic (robot) și un tun cu abur, dar și altele utile, precum pompe hidraulice, mecanisme cu
clichet reversibile și proiectile de mortier. 
Leonardo a studiat zborul păsărilor, și a scris mai multe studii despre acesta, printre care
Codexul asupra zborului păsărilor din 1505. A conceput și diverse aparate de zburat, printre care
una cu aripi batante (ornitopter) și o mașină de zburat cu aripă rotativă (helicopter) Postul de
televiziune britanic Canal Four a comandat realizarea unui film documentar intitulat “Leonardo's
Dream Machines”, pentru o emisiune din 2003. Proiectele lui Leonardo pentru o parașută și
pentru o arbaletă gigant, au fost interpretate, realizate cu mijloacele acelei epoci și testate cu
succes. Multe din proiectele lui Leonardo s-au dovedit astfel fezabile.