Apa este substanţa cu cea mai mare răspândire pe glob, acoperind
aproximativ 70% din suprafaţa Pământului. Se găseşte atât în atmosferă cât şi în subsolul planetei, precum şi în toate organismele animale şi vegetale, luând parte la organizarea structurală şi la activitatea metabolică a acestora Apa în biosisteme
Conţinutul şi repartiţia apei în organismele vii
Apa este solventul universal şi se găseşte în toate organismele vii, în
procente diferite. Pentru organismul uman apa reprezintă 65-70% şi în jur de 60% pentru cel animal. In Tabelul 4.1. este prezentat conţinutul de apă pentru diferite animale.
Organism animal Conţinut apă
[%] taurine 60,4 suine 58,0 ovine 60,0 cabaline 60,0 pasări 56,0 Se face o clasificare a apei din organismele superioare după mai multe criterii: 1. După locul unde se sflă în raport cu celulele, apa poate fi: intracelulară (70%) extracelulară (30%): - interstiţială sau extravasculară (23%) - circulantă sau vasculară (7%) 2. In funcţie de distribuţia in ţesuturi apa este: tisulară extratisulară sau cavitară, ca de exemplu în cazul umorilor apoase şi sticloase, lichidului cefalorahidian şi al sângelui. 3. Din punct de vedere al interacţiei cu macromoleculele biologice avem: apă liberă apă legată sau structurată - se fixează în cea mai mare parte prin hidratare pe grupările hidrofile (polare) ale proteinelor, acizilor nucleici, glucidelor şi lipidelor. 4. După provenienţa în organism apa poate fi: exogenă - introdusă din exterior,şi endogenă - rezultată din procesele metabolice prin oxidare aerobă.
In mediul intracelular au loc reacţiile caracteristice materiei vii, din
acest motiv este necesar să se cunoască starea apei intracelulare (citoplasmatice), care reprezintă 55% din totalul apei din organism. Cercetările experimentale au condus la concluzia că o fracţiune 5- 10% din apa citoplasmatică prezintă proprietăţi total diferite de apa lichidă, având un grad superior de ordonare. Această fracţiune este apă legată (apă structurată). In raport cu proprietatea specifică pe care o prezintă, apa citoplasmatică poate fi: apă fixată - rezistă la deshidratare; apă nesolvatată – nu are proprietăţile unui solvent; apă necongelată – nu îngheaţă chiar la temperaturi mai scăzute de –200C; apă netransferabilă osmotic – nu este transferată prin membrana celulară în cadrul schimburilor osmotice dintre celule şi mediu. Restul de apă citoplasmatică (până la 55%) este parţial legată sau liberă. Apa legată joacă un rol important în desfăşurarea proceselor biologice.
Distribuţia apei în ţesuturi
Conţinutul de apă dintr-un ţesut depinde de raportul dintre
cantitatea de colesterol, care este hidrofil, şi cantitatea de acizi nucleici care sunt hidrofobi, raport cunoscut sub numele de coeficient lipocitic. Se constată că un organ sau ţesut are un conţinut de apă mai ridicat cu cât este sediul unor procese metabolice mai intense. De exemplu, ţesuturile embrionare conţin apă în proporţie de 97%, la fel ca şi celenteratele. Procesele anabolice scad cu vârsta, ceea ce determină şi o scădere a cantităţii de apă cu vârsta. Astfel, dacă la copii nou născuţi conţinutul de apă este de 76%, în cazul femeilor peste 60 de ani procentul de apă este doar de 46%. In Tabelul 4.2. sunt prezentate valori ale procentelor de apă din diferite ţesuturi.
Apa, datorită conţinutului ridicat în organismele vii şi a
proprietăţilor sale structurale şi fizico-chimice, poate fi considerată “matricea vieţii”, ea intervenind în toate procesele vitale. este solventul universal al materiei vii atât la nivel interstiţial cât şi intracelular. în interiorul celulelor are rol de mediu de dispersie, intervenind într-o serie de reacţii biochimice, cum ar fi hidroliza, şi se formează ca produs final al oxidărilor biologice. este mediul de transport al substanţelor (molecule, ioni, macromolecule, etc) de la un organ la altul, prin intermediul fluidelor circulante extracelulare şi de eliminare a produşilor de dezasimilaţie în afara organismului, în procesele de micţiune şi transpiraţie. are rol de protecţie mecanică a sistemelui nervos central sau al embrionului. constituie mediu de suspensie al unor celule libere, ca de exemplu elementele figurate ale sângelui, spermatozoizii,etc. datorită proprietăţilor sale: căldura specifică ridicată, căldura latentă de vaporizare mare şi a conductivităţii termice ridicate, apa are şi un rol de protecţie a organismului faţă de variaţiile termice ale mediului, contribuind astfel la procesele de termoreglare ale homeotermelor.
In concluzie, apa fiind o substanţă cu structură complexă şi cu
proprietăţi deosebite, joacă un rol important în desfăşurarea proceselor vitale, fiind indispensabilă vieţii.