BALANŢA DE PLĂŢI:

FACTORII CARE O
DETERMINĂ

Autori: Diana GURANDA, Paula COJOCARI

Coordonator ştiinţific: lect. Univ. Dorina PĂTRAŞCU
 NOŢIUNE:
Balanţa de plãţi (BP) este un document statistic de
sintezã macroeconomicã ce reflectã în mod
sistematizat toate tranzacţiile economice ale unei ţãri
cu restul lumii pentru o perioadã de timp.

 La baza întocmirii BP stã principiul dublei

înregistrãri. Fiecare tranzacţie este reprezentatã
prin douã înregistrãri egale ca valoare absolutã,
dar opuse ca semn. Una din aceste înregistrãri se
efectueazã pe credit cu semnul plus, iar cealaltã
– pe debit cu semnul minus. În aşa mod, suma
tuturor înscrierilor pe credit este egalã cu suma
tuturor înscrierilor pe debit, iar soldul net al
înregistrãrilor din BP trebuie sã fie zero. În
practicã, însã, nu se întîmplã aşa, deoarece datele
pentru diferite articole sunt furnizate din diverse
surse, ca rezultat se obţine un sold net debitor
sau net creditor care este înregistrat cu semn
opus la un articol special numit Erori şi
omisiuni.
Structural, balanța de plăți
este alcătuită din două conturi
mari: contul curent; contul de
capital și financiar.
I. Contul curent:
Contul curent cuprinde tranzacțiile cu valori economice (cu excepția celor cu instrumente
financiare) care au loc între rezidenți și nerezidenți. Contul curent este divizat în:
 Bunuri. Acest articol include tranzacțiile cu bunuri, specificând-se cele la care are loc transferul
dreptului de proprietate de la rezidenți la nerezidenți și invers.
 Servicii. Servicii de transport, de comunicații, financiare, de asigurare și alte servicii între
rezidenți și nerezidenți.
 Venituri. Ce reprezintă încasări și plăți aferente creanțelor și angajamentelor externe, cât și
remunerările (sub orice formă) plătite de angajatori angajaților, atunci când atribuția rezidențială
a părților este diferită. Aceste remunerări includ și taxele plătite sub formă de impozite în țara
gazdă, înscrierea compensatorie a cărora este reflectată la articolul transferuri curente.
 Transferuri. La acest articol sunt efectuate înregistrările compensatorii, aferente trecerii
dreptului de proprietate asupra resurselor materiale și financiare de la rezidenții unei țări la
rezidenții altei țări, fără încasarea unor valori economice.
 II. Contul de capital și financiar este divizat în:
Contul de capital. Cuprinde
transferurile de capital și
comercializarea activelor
nefinanciare neproduse (de
exemplu: brevetele, contractele de
arendă și alte contracte
transferabile, mărcile etc.)
Contul financiar. Cuprinde
tranzacțiile cu active și pasive
financiare ce au loc între rezidenți
și nerezidenți, criteriul principal de
clasificare a componentelor fiind
categoria funcțională: investiții
directe, investiții de portofoliu,
derivate financiare, active de
rezervă și alte investiții.
Contul de erori și omisiuni. Modalitatea de
înregistrare în balanța de plăți bazată pe
contabilizarea în partidă dublă implică o egalitate a
sumei înscrierilor pe credit și pe debit. În practică,
însă, nu se întâmplă așa, deoarece datele pentru
diferite articole sunt colectate din diverse surse,
drept rezultat se obține un sold net debitor sau net
creditor, care este compensatoriu înregistrat la un
articol special numit erori și omisiuni.
Datorită particularităților și factorilor ce acționează
asupra balanței de plăți, o țară poate avea o balanță
de plăți excedentară ( activă ) - intrările valutare
sunt mai mari decât ieșirile valutare o balanță de
plăți deficitară ( pasivă ) – ieșirile sunt mai mari
decât intrările, și o balanță de plăți echilibrată –
ieșirile valutare sunt egale cu intrările valutare într-o
țară.
Factorii care
determină balanţa de
plăți externe:
 1. Tranzacția internațională

 Unul dintre factorii care stau la baza elaborării BPE este

conceptul de tranzacție internațională, prin această
înțelegându-se crearea, transformarea, comercializarea,
transferul sau stingerea unei valori economice în
relațiile unei economii cu restul lumii.
 Tranzacția presupune schimbul de proprietate asupra
bunurilor materiale și/ sau a drepturilor financiare,
prestarea de servicii sau disponibilitatea de forța de
muncă sau de capital in relațiile dintre rezidenți și
nerezidenți.
2. Teritoriul economic

 Trebuie de remarcat faptul că balanta de plăți externe

se referă doar la operațiunile desfășurate de rezidenții
ce acționează în cadrul teritoriului economic.
 Astfel, teritoriul economic nu coincide întotdeauna
cu teritoriul național, putând fi mai restrâns (se
exclud din teritoriul economic enclavele sau teritoriile
ce aparțin altor țări sau instituțiilor internaționale) sau
mai extins.
 3. Fluxurile reale

 În balanță de plăți externe se înregistrează două mari categorii de fluxuri: fluxurile

reale și fluxurile financiare apărute între rezidenți și nerezidenți. Momentul
înregistrării lor în balanță este stabilit în funcție de momentul transferului de proprietate
între rezidenți și nerezidenți.

 Fluxurile reale se referă la schimburile internaționale de bunuri și servicii (importul și

exportul). Practic, în balanță aceste fluxuri sunt înregistrate valoric, diferența dintre
intrări (exporturile) și ieșirile (importurile) constituind balanța comercială a unei țări.
Fluxurile de bunuri sunt înregistrate și contabilizare separat de comerțul cu servicii. În
cadrul acestor servicii sunt incluse serviciile de transport, comunicații, asigurări,
consultanță, comerțul cu dreptul de autor,asistență tehnică etc.
 4. Fluxurile financiare

 Fluxurile financiare sunt înregistrate în cadrul unor conturi distincte – contul de capital sau contul financiar.
Renunțarea fluxurilor financiare este înregistrată în contul curent.
 Fluxurile financiare sunt detaliate în funcție de tipul lor în fluxuri de investiții directe sau de portofoliu,
credite externe (garantate sau negarantate), activele de rezervă (aur, devize), etc.
 Fluxurile financiare sunt acele tranzacții între agenții economici aparținând unor state distincte care se
exprimă și se realizează prin mijloace de plăți și de credit. Ele cuprind două categorii de tranzacții:
1. Fluxuri de compensare a tranzacțiilor comerciale, orice deplasare/cedare de produse corporale sau
necorporale, prestare de servicii într-un sens între partenerii de contact având ca efect o deplasare în sens invers a
unui flux de plăți;
2. Fluxuri financiare independente față de activitatea comercială, care se concretizează în mișcările de capital,
consecințele valorificării capitalului pe o altă piață decât cea de formare fiind veniturile din plasamentele
financiare externe. Tot aici includem și transferurile financiare unilaterale.
Factori de destabilizare a balanței de plăți
externe:

Asupra BPE pot acționa o serie de

factori – de natură endogenă și
exogenă, care determină
destabilizarea ei.
 Factori endogeni de destabilizare a balanței de plăți
externe:

Factori endogeni de destabilizare a BPE au un rol preponderent în

crearea soldului pasiv al balanței, cu repercusiuni negative asupra
puterii de plată în valută și asupra relațiilor internaționale ale unei țări.
Un sold pasiv cronic micșorează vanitatea țării respective pe plan
internațional și îi atacă reputația. Astfel, deosebim următorii factori
endogeni:
 Reducerea semnificativă a exporturilor cauzată de calamități
naturale sau de evenimente fortuite (revoluții, războaie civile);

 Creșterea importurilor pe fondul intensității cererii interne;

 Insuficienta acoperire a cererii interne (reducerea exporturilor);
 Diminuarea competitivității externe a produselor autohtone (calitate scăzută, prețuri ridicate);
 Scăderea gradului de prelucrare al exporturilor;
 Deteriorarea climatului de afaceri intern;
 Insuficienta promovare/stimulare a exporturilor;
 Politica comercială (tarifară/netarifară) ineficientă;
 Structura pe ramuri a economiei naționale.
Factori exogeni de destabilizare a balanței de
plăți externe:

Factori exogeni de destabilizare a BPE au un caracter

conjunctural și o acțiune greu de înlăturat fără intervenția
și sprijinul statului. Printre aceștia se numără:
 Dereglare prețurilor mondiale la produsele cu pondere
mare în structura comerțului exterior;
 Politica comercială a altor state (atât cea tarifară cât
și cea netarifară);
 Lipsa avantajelor competitive (comparative) reale;
 Dereglarea fluxurilor comerciale zonale ca urmare a
unor conflicte/dispute comerciale internaționale.