EPITETUL -este figura de stil care

constă în determinarea unui

substantiv sau a unui verb printr-un
substantiv,adjectiv sau adverb,
evidenţiind însuşiri deosebite ale
obiectului sau ale acţiunii.
 III.CLASIFICARE
Epitetul se clasifică
clasific după:
A. partea de vorbire determinată
B. numărul de termeni din care este alcătuit
C. valoarea stilistică
D. poziţie
 IV.EXEMPLE
A.După partea de vorbire determinată:
 epitet al substantivului:

„Lungi troiene călătoare adunate-n cer

grămadă”
(V. Alecsandri)

„Val de brumă argintie mi-a împodobit grădina”

( O. Goga)
  epitet al verbului:
„Codru-şi bate frunza lin”

„Melancolic cornul sună”

( M. Eminescu)

„Cu frâul pe coamă el fuge nebun”.

(G. Coşbuc)
B.După numărul de termeni din care este alcătuit:

 simplu: „Sub palida lumină apar misterios”

( V. Alecsandri)
 multiplu:
„Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe cu jălire”
( V. Alecsandri)
„Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare” (V.
Alecsandri)
„În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit ”
( V. Alecsandri)
C.După valoarea stilistică:
 cromatic:

„Luminile biruite, decolorate, palide, albe, ofilesc,

descresc şi dispar”( D. Anghel)
„ Pe câmpi un val de argintie ceaţă” (M. Eminescu)
 personificator:

„Codrii se zvârcoleau neputincioşi” (C. Hogaş)

„ În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi”.

( V. Alecsandri)
 metaforic:
„De treci codrii de aramă, de departe vezi albind”
( M. Eminescu)

„La pământ mai că ajunge al ei păr de aur moale” ( M.

Eminescu)
 hiperbolizator:

„Sălbatecul vodă e-n zale si-n fier

Şi zalele-i zuruie crunte
Gigantică poart-o cupolă pe frunte…” (G. Coşbuc)
D.După poziţie:

 postpus:
“Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint
Vezi isvoare zdrumicate peste pietre licurind”
(Mihai Eminescu)

„Valuri străvezii de aburi sclipitori se ridicau în unde

creţe”
(C. Hogaş)
 antepus:
„Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte”
(V. Alecsandri)

„Blând îngânat de-al valurilor glas.”

( M. Eminescu)
„Căci pretutindeni murmurul l-auzi
Asemenea unui tainic călăuz” (D. Anghel)