Sunteți pe pagina 1din 13

S PA Ț I U L

COSMIC 
• La început , cu mici excepții notabile , omenirea nu a
considerat existența unui sistem solar. Aceștia credeau
că Pământul este centrul universului și că este complet
diferit de restul corpurilor cerești care se mișcă pe cer.
Această teorie a primit denumirea de geocentrism.

• Primul astronom care a susținut teoria heliocentrică ,

DESCOPERIREA unde Soarele este centrul sistemului solar , iar Pământul


se învârte în jurul Soarelui care stă fix este Aristarh din
Samos. Nicolaus Copernic va realiza un model al unui
ȘI EXPLORAREA sistem heliocentric , care va fi perfecționat de Johannes
Kepler
SISTEMULUI
SOLAR

Model Heliocentric  Model Geocentric 


ALCĂTUIREA SISTEMULUI SOLAR

• Sistemul solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care


cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare. 

• Planetele sistemului solar sunt : Mercur , Venus , Terra , Marte ,  Jupiter , Saturn ,
Uranus și Neptun.
SOARELE

Soarele are cea mai mare masă din întregul sistem


solar , reprezentând 99,85% din întreaga masă a
acestui sistem solar.

Masa soarelui produce în nucleul său temperaturi și


densități suficient de ridicate ca să susțină fuziunea
nucleară, care eliberează o cantitate enormă
de energie, din care cea mai mare parte radiază în
restul sistemului sub formă de radiații
electromagnetice, cu vârful situat în spectrul de
400-700 nm al luminii vizibile
SISTEMUL SOLAR
INTERIOR 
• Sistemul solar interior este numele tradițional
pentru regiunea care cuprinde planetele
terestre și asteroizii. Obiectele din această
regiune sunt compuse în mare parte
din silicați și metale, fiind relativ aproape de
Soare; raza întregii regiuni este mai mică
decât distanța dintre orbitele lui Jupiter și
Saturn
• Regiunea exterioară a sistemului solar este locul
unde se află giganții gazoși și sateliții lor. Multe
SISTEMUL comete cu perioadă scurtă, inclusiv centaurii,
SOLAR orbitează de asemenea în această regiune. Din cauza
distanței foarte mari de la Soare, obiectele solide din
EXTERIOR sistemul solar exterior conțin o proporție mai mare
de substanțe volatile cum ar fi apa, amoniacul și
metanul, decât planetele de roci din sistemul solar
interior, deoarece temperaturile mai reci permit
menținerea acestor compuși în stare solidă.
LEGILE LUI
KEPLER 

• Legile lui Kepler descriu mișcările planetelor în


jurul Soarelui (sau stelei sistemului solar
respectiv) și în general comportamentul oricărui
sistem de două corpuri între care acționează
o forță invers proporțională cu pătratul distanței.
Aceste legi nu sunt valabile decât în
cadrul mecanicii newtoniene

Ilustrația celor trei legi ale


lui Kepler cu două orbite
planetare.
PRIMA LEGE A
LUI KEPLER 

• Enunțul primei legi este următorul: „Planeta se


mișcă în jurul stelei pe o orbită eliptică, în care
steaua reprezintă unul din focare.”

• Astronomii, începând de la Ptolemeu până


la Nicolaus Copernic, credeau că planetele se
mișcă pe traiectorii circulare sau traiectorii care
pot fi obținute din suprapunerea mai multor
traiectorii circulare. Johannes Kepler, în 1609, a
infirmat această presupunere. După studiul
materialelor rezultate din observațiile minuțioase
a lui Tycho Brahe, el a dedus că planetele se
mișcă pe traiectorii eliptice.
A DOUA LEGE A
LUI KEPLER 

• A doua lege se enunță astfel: „Linia dreaptă care


unește planeta cu steaua mătură arii egale în
perioade de timp egale sau formulat
echivalent viteza areolară a razei vectoare e
constantă.”
• Din această lege, numită „a ariilor egale”, rezultă
că o planetă se deplasează cu atât mai repede cu
cât este mai aproape de stea. În
cazul Pământului, raza vectoare mătură într-o
secundă o arie de peste 2 miliarde km2.
A TREIA LEGE A LUI KEPLER 

• La 8 martie 1618, Johannes Kepler enunță a treia lege a mișcării planetelor: „Pătratul perioadei de
revoluție a planetei,u, este proporțional cu cubul semiaxei mari a orbitei,
• Aceste legi descriu mișcările planetelor cu o aproximație suficientă în unele calcule, dar adesea sunt
necesare modificări care să țină seama de alte efecte. Unele abateri se datorează efectelor reciproce
ale gravitației dintre planete, mișcării stelei datorită atragerii planetelor și efectelor relativiste.
Aproximația este relativ bună când masa planetei este neglijabilă față de masa stelei.
• Legile lui Kepler au constituit baza pentru formularea Legii gravitației de către Isaac Newton și au o
deosebită importanță pentru înțelegerea mișcării corpurilor cerești, de exemplu a Pământului și a
celorlalte planete în jurul Soarelui, sau a Lunii și a sateliților artificiali în jurul Pământului.
ACCELERAȚIA
P L A N E TA R Ă
Isaac Newton a calculat în Philosophiæ Naturalis Principia
Mathematica accelerația unei planete care se deplasează în conformitate cu
prima și a doua lege a lui Kepler. Direcția accelerației este spre Soare.

Mărimea accelerației este invers proporțională cu distanța dintre planetă și Soare


(legea pătratică inversă). Aceasta înseamnă că Soarele poate fi cauza fizică a
accelerării planetelor. Cu toate acestea, Newton afirmă în Principia că el
consideră forțele din punct de vedere matematic, nu fizic, luând astfel o poziție
instrumentalistă.[7] Dar nu a oferit o cauză gravitației. [8] În plus, el nu atribuie o
cauză gravitației.

Newton a definit forța care acționează asupra unei planete ca produs al masei și
accelerației. Astfel:Fiecare planetă este atrasă de Soare.Forța care acționează
asupra unei planete este direct proporțională cu masa planetei și este invers
proporțională cu pătratul distanței sale de Soare. În general, pentru două
corpuri cosmice din Sistemul Solar, Newton afirmă conform legii gravitației
universale:Toate corpurile din Sistemul Solar se atrag.Forța dintre două
corpuri este direct proporțională cu produsul maselor lor și în proporție
inversă cu pătratul distanței dintre ele.Pe măsură ce planetele au mase mici
comparativ cu cele ale Soarelui, orbitele se conformează aproximativ legilor
lui Kepler. Modelul lui Newton îmbunătățește modelul lui Kepler și se
potrivește cu mai multă precizie cu observațiilor reale.
BIBLIOGRAFIE

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Legile_lui_Kepler

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_solar

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Heliocentrism

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Geocentrism

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Aristarh_din_Samos

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Johannes_Kepler
            M U L Ț U M E S C   P E N T R U AT E N Ț I E !

S-ar putea să vă placă și