FIZIOLOGIA

LEUCOCITELOR
 LEUCOCITELE
= elemente figurate sanguine nucleate
= 5000-10000/mm3

VARIAŢII ALE NUMĂRULUI DE LEUCOCITE

 Leucocitoză (>10000/mm3)

- fiziologic: la sugari, gravide

- patologic: boli infecţioase şi inflamatorii

leucemie, tumori

 Leucopenie (<4000/mm3)
- fiziologic: la vârstnici, în stări postinfecţioase
- patologic:
 b. infecţioase (ex. febră tifoidă, parotidită epid.)
 afectarea măduvei hematogene (radiaţii,
medicamente, substanţe toxice)
 CLASIFICARE

 granulocite: neutrofile, eozinofile, bazofile

 agranulocite : monocite
limfocite

Formula leucocitară
Adult Copil - 1 an
Segmentate neutrofile 52 - 74% 25 – 40%
eozinofile 0 - 4% 1 – 4%
bazofile 0 – 1% 0 - 1%
Limfocite 25 – 35% 50 – 70%
Monocite 1 – 8% 1 - 8%
 LEUCOCiTELE
FROTIUL SANGUIN
FIZIOLOGIA SERIEI GRANULOCITARE

Seria granulocitară:
 precursori +

 celule adulte granulocitare N, Eo şi B

existente în:

 MH
 sânge
 ţesuturi.
HEMATOPOEZA
 Granulocitopoieza - Etape
CSP

CS mieloidă
GM
CFU Eo B

Mieloblast
(celula "cap de serie“)
Celule cu capacitate de
Promielocit proliferare şi diferenţiere
Mielocit

Metamielocit (N, Eo, B)

Nesegmentat (N, Eo, B)

Segmentat (N, Eo, B)

•micşorarea diametrului celular
•modificare forma, structura nucleu
•apariţia de granulaţii specifice
IL-4
Reglarea granulocitopoiezei
1.Factorul de stimulare a coloniilor granulo-
monocitare (GM-CSF)
= pp. produs de limfocite T, macrofage, celule
endoteliale, fibroblaşti
- stimulează creşterea + diferenţierea
progenitorilor N, Eo şi Mo

2.Factorul de stimulare a coloniilor de

granulocite (G-CSF)
= polipeptid produs de macrofage, celule
endoteliale, fibroblaşti
- stimulează formarea de colonii de granulocite
(N)
 Reglarea granulocitopoiezei
3.Interleukine

IL Surse Efecte
IL-3 Lf T stimulează producţia de N şi Eo
IL-4 Lf T stimulează producţia de B
IL-5 Lf T stimulează producţia de Eo
IL-6 Mo, N Stimulează granulopoieza
Lf T

4. Hormoni:
- STH, TSH, h. tiroidieni, androgeni – ef. stimulator
- ACTH, glucocorticosteroizii – ef.inhibitor (Eo)
 GRANULOCITELE NEUTROFILE
= 52-74%

•Ø=10-15 m
•nucleu polilobat
•citoplasmă roz pal
•granulaţii N.
 Neutrofile – granule citoplasmatice
Tipul granulelor Proteine continute

Granule specifice (“granule - lactoferrina

secundare”) - cathelicidina

Granule azurofilice (“granule - mieloperoxidaze,

primare) - bactericidal/permeability increasing protein
(BPI),
- defensine si
- serine proteaze
- neutrophil elastaza,
- cathepsina G
Granule tertiare -cathepsina si
- gelatinaza
 Cinetica granulocitelor neutrofile
3 etape:
1. Etapa medulară= 12-14 zile

2. Etapa sanguină = câteva ore

 Neutrofile circulante = 1/2
 Neutrofile marginale = celulele care
aderă la endoteliul venular

3. Etapa tisulară = 4-5 zile

- începe după traversarea peretelui
vascular prin diapedeză
- migrează în zone de maximă
expunere a organismului cu mediul
extern - mucoase :
• tract respirator
• tract digestiv
• tract urinar
• piele
 Functiile si proprietatile
neutrofilelor
1) Chemotaxie

2) Marginatie

3) Diapedeza

Blood Capillary
 Cinetica granulocitelor

 Dupa ce parasesc maduva hematogena PMN-urile trec

in circulatie unde raman in medie 7 ore dupa care le
intalnim in tesuturi

 In sange PMN-urile sunt distribuite aproximativ egal

intre un compartiment circulant si unul marginat
Numararea leucocitelor evidentiaza compartimentul
circulant. Celulele marginate pot intra in circulatie cand
creste debitul circulator (effort, emotii, administrare de
epinefrina.
Intrarea PMN in tesuturi se face independent de
prezenta sau absenta inflamatiei.

 Neutrofilele activate participa la procesul inflamator ca

fagocite si celule secretorii ale caror produsi de
secretie pot contribui la mecanisme secundare ale
distructiilor tisulare.

t
 
Proprietăţile granulocitelor
1. Mobilitatea = funcţia de locomoţie; se
realizează prin emitere de pseudopode şi
mişcări ameboidale
2. Marginaţia (rolling) = dispunerea de-a
lungul pereţilor vaselor mici (venule
postcapilare) şi deplasarea lor prin
rostogolire.
3. Aderenţa = capacitatea de fixare la nivelul
endoteliului vascular; se realizează prin
intermediul unor molecule de adeziune
exprimate atât de leucocite, cât şi de
celulele endoteliale (integrine, selectine).
 Neutrophils functions

Leukocyte
locomotion
 Funcţiile granulocitelor neutrofile
1. Fagocitoza
= funcţia principală, intervine în apărarea organismului
contra infecţiilor (= prima linie de apărare)
= inglobarea şi distrugerea de particule din mediul
extracelular

Etape:
1) Chemotaxia = mişcarea direcţionată către focarul
inflamator (prin emiterea de pseudopode pe direcţia
de înaintare)
 indusă de agenţi chemotactici sau chemoatractanţi:
chemoatractanţi
 bacterii şi produse bacteriene
 complexe antigen-anticorp
 produşi de degradare tisulară (ai colagenului şi fibrinei)
 enzime ale coagulării şi fibrinolizei
 mediatori ai inflamaţiei: leucotriene, PAF(platelet
activating factor)
 Funcţiile granulocitelor neutrofile
Fagocitoza
2) Marginaţia şi aderarea granulocitelor de celulele
endoteliale de la nivelul venulelor postcapilare

3) Diapedeza = traversarea printre celulele

endoteliale spre ţesut

4) Fagocitoza propriu-zisă
- cuprinde:
1. Opsonizarea
2. Ingestia particulei
3. Digestia şi bactericidia
 Funcţiile granulocitelor neutrofile
Fagocitoza
1) Opsonizarea = fixarea agentului bacterian de opsonine (IgG
sau fracţiunea C5) din ser; favorizează ingestia bacteriei.
2) Ingestia particulelor
- N emite pseudopode care înconjoară particula  veziculă
citoplasmatică digestivă (fagozom)
- lizozomii care conţin substanţe bactericide fuzionează cu fagozomul 
fagolizozom
3) Digestia si bactericidia
DIGESTIA  în fagolizozom: distrugerea ag. bacterieni fagocitaţi sub
acţiunea enzimelor lizozomale
BACTERICIDIA= distrugerea agentului ingerat, prin:
- mecanisme O2-dependente: prin RLO puternic
bactericizi
- mecanisme O2-independente: sisteme bactericide neoxidante
(proteaze, lizozim, lactoferină)
 Functiile neutrofilelor
Bactericidia prin mecanisme O2 – dependente

1. NADPH + O2 ====> O2- + NADP + H+ ---NADPH oxidaza

2. O2- + O2- + 2H+ ====> O2 + H2O2 --superoxid dismutaza
3. H2O2 + Cl/Br/I- ====> HOCl/Br/I + OH- --
myeloperoxidaza
4. HOCl + O2- ===> Cl- + O2 + OH-
5. H2O2 + Fe+2 ===> Fe+3 + OH- + OH • Reactia Fenton
H2O2 + Hb-Fe+2 ===> Hb-Fe+3 + OH- + OH»» mediata de
Hemoglobina
H2O2 + O2- ===> O2 + OH- + OH- Reactia Haber Weiss
6. HOCl + H2O2 ===> HCl + H2O + 1 O2 –oxigen singlet
7. NO • + O2- ===> ONOO- nitric oxide, peroxinitrit,
 Functiile neutrofilelor
 fAGOCiTOza –
Influentata de :
- Suprafata particulei (rugoasa- in favoarea procesului)
- Sarcina electrica ( positiva- in favoarea procesului,
suprafata leucocitelor fiind negativa)
- Actiunea opsoninelor, sistemului complement,
componentelor sistemului kininic si fibrinolitic toate cu
rol chemotactic pozitiv
- [H+] (aciditatea - in favoarea procesului)
- Temperatura (↑T˚C- in favoarea procesului)
- Ca++ (↑Ca++ in favoarea procesului -)
- Hormoni (T3, T4, estrogeni-) in favoarea procesului
- Produsi de Inflamatie- in favoarea procesului
 Funcţiile granulocitelor neutrofile
2. Funcţie de secreţie

 transcobalamină-I (1-globulină care

transportă vitamina B12)
 interleukine (ex. IL-1, cu rol în inducerea
febrei)
 Mediatori lipidici
 Funcţiile granulocitelor
neutrofile
PMN secreta mediatori lipidici si alti compusi cu
rol in recrutarea altor celule inflamatorii

• Mediatorii lipidici: PAF, acid arachidonic , thromboxan

leukotriene(LTB4), acid hidroxieicosatetranoic
(HETE)
Reprezinta: - agenti chemotactici,
- activatori celulari
- modulatori ai raspunsului
Influenteaza: reglarea proceselor trombotice
vasoconstrictia si vasodilatia,
febra,
durerea
Variaţii ale numărului de
granulocite neutrofile
Neutrofilie
- fiziologic: nou-nascut, gravide
- patologic: infecţii şi inflamaţii acute,
- leucemie granulocitară cronică,

- intoxicaţii cu substanţe toxice sau

medicamente,
- unele tumori

Neutropenie
- infecţii bacteriene şi virale (inclusiv septicemii)
- afectarea măduvei hematogene prin radiaţii,
substanţe chimice toxice sau medicamente
 GRANULOCITELE EOZINOFILE
= 0-4%

•Ø= 10-15 m,

•nucleu bilobat,
•granulaţii Eo în toată
citoplasma
 Eosinofilele

 Continutul proteic al granulelor din citoplasma

eozinofilelor include urmatoarele elemente:

-Proteina bazica majora (MBP)

-Proteina cationica eozinofilica (ECP)
-peroxidaza eozinofilica(EPO)
-Eosinophil-derived neurotoxina
 Eosinofilele
Actiunile proteinelor granulare ale eozinofilelor:
1.MBP –induce degranularea mastocitelor si bazofilelor
- este implicata in remodelarea nervilor periferici
2.ECP - realizeaza pori toxici In membrana celulelor tinta
prin care vor patrunde alte molecule citotoxice in
interiorul celulei
-poate inhiba proliferarea celulelor T
- are rol supresor asupra productiei de anticorpi de
catre limfocitele B s
-induce degranularea mastocitelor
-stimuleaza secretia de mucus si glicozaminoglicani
a fibroblastilor
3.EPO - formeaza specii reactive ale oxigenului si azotului
promovand stresul oxidativ si implicit moartea celulara
prin apoptoza si necroza
 Cinetica granulocitelor eozinofile
3 etape:

1) Etapa medulară = 11- 12 zile

2) Etapa sanguină = câteva ore

3) Etapa tisulară = câteva săptămâni

- începe după ce eozinofilele părăsesc
circulaţia printr-un proces de diapedeză
- sediile preferate = organele care au o
suprafaţă de contact cu mediul extern:
- piele,
- plămâni,
- tract gastro-intestinal.
 Cinetica granulocitelor
eozinofile
 Se dezvolta si se matureaza in maduva
hematogena din precursori mieloizi ca
raspuns la actiunea unor citochine (IL3,
IL5, GM-CSF)
 Inainte de a parasi maduva osoasa
produc si inmagazineaza in granulele
secundare numeroase prtoteine P
 Trec in circulatie unde raman 4-12 ore si
apoi migreaza in tesuturi la locul unor
procese inflamatorii sau in arii parazitate
ca raspuns la actiunea unor citochine
(eotaxin-1, eotaxin-2) and leucotrienes
(LTB4)
 Activarea eozinofilelor o realizeaza
citochine eliberate din seturi specifice de
limfocite T helper: IL3, IL5, GM-CSF
 Fuctiile eozinofilelor
1. Producere de:
- specii reactive ale oxigenului
- mediatori lipidici (eicosanoizi din leucotriene si prostaglandine,
- Enzimes(elastaza),
- factori de crestere (TGF beta, VEGF, PDGF),
- Citokines (IL1, IL2, IL4, IL5, IL6, IL8, IL13, TNF alpha)
2. Activitate antivirala prin ARN-aze din granulele lor
3. Indepartarea fibrinei din zona inflamata prin producerea de
profibrinolizina
4. Fagocitoza; Actiune antiparazitara
5. Mediatori ai raspunsurilor alergice cu implicare in patogenia asmului
bronsic alaturi de bazofile si mastocite
6. Implicate in rejectia alografelor, neoplazie, prezentarea antigenului catre
limfocitele T.
 Funcţiile granulocitelor eozinofile

Fagocitoza - particularităţi:
• factorii care determină chimiotaxia eozinofilului
sunt:
- complexele imune antigen-anticorp ( rol mai
mare în reacţiile imune)
- fibrina, enzime proteolitice, histamina
• activitate bactericidă mai redusă decât N
• eozinofilele pot fagocita şi bacterii sau fungi, dar
sunt mai puţin atrase de acestea decât N
• participă la distrugerea paraziţilor (chiar dacă nu îi
poate fagocita, eozinofilul se ataşează de aceştia şi
eliberează la exterior granulaţiile care conţin o
substanţă cu puternică acţiune citotoxică (proteina
bazică majoră).
Variaţii ale numărului de
granulocite eozinofile

Eozinofilie
- în boli alergice (urticarie, astm bronşic
alergic, rinite alergice)
- în boli parazitare (ex. toxoplasmaoză,
lambliază)
- în afecţiuni dermatologice (eczeme,
psoriazis)
- în leucemia cu eozinofile
 GRANULOCITELE BAZOFILE
= 0-1%

•Ø= 10-15m
•nucleu reniform
•granulaţii mari
metacromatice, care
acoperă citoplasma şi
nucleul.

Cinetica granulocitelor bazofile

- Ciclul de viaţă al B - asemănător celui al N, Eo
- Etapa tisulară: piele, căi aeriene, tract gastro-
intestinal, membrane bazale epiteliale şi endoteliale.
 Basofilele
 Reprezinta aproximativ 0.01% to
0.3% din leucocitele circulante
 Se dezvolta si se matureaza in
maduva hematogena din
precursori mielocitari ca raspuns la
actiunea unor citochine D (IL3,
IL5, GM-CSF, IL-3 participa la
diferentierea celor mai multe
dintre leucocite dar are un rol
particular in formarea bazofilelor
 Se coloreaza cu coloranti bazici
 Basofilele
in urma activarii elibereaza continutul granulelor:
 histamina,
 proteoglicani (e.g. heparina si condroitina),
Histamina si aproteoglicanii sunt depozitate in
granule in timp ce alti compusi vor fi generati in
urma activarii.
 enzime proteolitice (e.g. elastaza si lisofospflipaza.
 secreta mediatori lipidici , leukotriene si citokine,
fiecare contribuind in procesul inflamator. Bazofilele
sunt o importanta sursa de citochine , astfel IL4 care
este considerata a avea un rol critic in evolutia
alergiilor si in producerea de Ig E, poate mai mult
decat limfocitele
 Basofilele
 Functii:
-prin continutul in heparina se opun coagularii
-prin continutul in histamina promoveaza
aprovizionarea cu sange a tesuturilor
-contribuie la severitatea reactiilor alergice; datorita
prezentei unui receptor pe suprafata celulara ce leaga
strans IgE se confera un raspuns selectiv al acestor
celule fata de substante straine
-participa in reactiile inflamatorii
-par sa participe la controlul activitatii limfocitelor T
mediind magnitudinea raspunsului imun secundar
-au putere redusa de fagocitare
 Bazofilele

Variaţii ale numărului de

granulocite bazofile

Bazofilie - în reacţii inflamatorii,

- reacţii alergice (ex. Urticarie)
- leucemii acute şi cronice
 SERIA MONOCITO-MACROFAGICĂ

= celule specializate
în apărarea organismului

- include:
 precursorii din MH

 monocitele din sânge

= 3-8%
 macrofagele din
ţesuturi
 Monocitele
 Se formeaza in maduva
osoasa hematogena din
precursori numiti monoblasti
 Trec apoi in sange ramanand
in torentul circulator 1-3 zile
dupa care migreaza in
tesuturi
 In sange reprezinta intre 3 si
9% din totalul leucocitelor
circulante
 Aproximativ jumatate sunt
depozitate in splina
 In tesuturi se matureaza in
diverse tipuri de macrofage
 Monocitele
Morphologie:
 Sunt mononucleare mari, cu citoplasma
abundenta, albastra-gri in coloratia
Gimsa, continand granule mici roz si
uneori discrete vacuole

 Nucleul are forme variate de la cea

ameboidala la cea de bob de fasole sau
chiar de potcoava uneori segmentata.
 Cromatina este reticulara sau usor
condensata

 Cele mai multe sunt mai mari decat

leucocitele invecinate putand avea
dimensiuni intre 10 tsi30 µm in
diametru)
MONOCITOPOIEZA
Etape

Celulă stem pluripotentă

Celulă stem mieloidă

CFU-GM, CFU-M

Monoblaşti = celulă “cap de serie”

Promonocite

Monocite = celule cu Ø 10-15m,

nucleu mare,
citoplasmă fumurie
granulaţii fine, azurofile
Reglarea monocitopoiezei

Surse Efecte

GM-CSF limfocite T stimulează creşterea şi

macrofage diferenţierea Mo
celule endoteliale
fibroblaşti
G-CSF macrofage stimulează formarea de
celule endoteliale colonii monocitare
fibroblaşti
IL
IL-4 limfocite T produce şi activarea
macrofagelor

IL-13 limfocite modulează morfologia şi

activitatea monocito-
macrofagelor
 Cinetica monocitelor
3 etape:

1) Etapa medulară = 5-6 zile

2) Etapa sanguină = 3 zile - 2 compartimente
• central, circulant

• marginal: celule care vor migra în ţesuturi (prin

diapedeză)
3) Etapa tisulară
- sub influenţa micromediului local - proces de
postmaturaţie al Mo => macrofage:
- dimensiunile cresc de aproximativ 5 ori

- creşte capacitatea de fagocitoză

Macrofagele fixe, tisulare
= o populaţie heterogenă de celule

- Exemple
celulele Kupffer din ficat
macrofagele alveolare din plămâni
celulele Langerhans din piele
celulele microgliale din creier
celulele mezangiale din rinichi, etc.
FUNCŢIILE SISTEMULUI
MONOCITO-MACROFAGIC
1. Apărare – fagocitoză
= sistemul de apărare antimicrobiană (imunitate
nespecifică)
- Macrofagele fagocitează:
• microbi, inclusiv microbi intracelulari (ex. bacilul
tuberculozei)
• unele virusuri
• paraziţi cu dimensiuni accesibile macrofagelor.
. Fagocitoza elementelor figurate
- macrofagele de la nivelul splinei - rol în
eritrofagocitoză, îndepărtarea L şi T alterate
- macrofagele din măduvă şi ficat - rol în
eritrofagocitoză
Fagocitoza
 Iniţierea răspunsului imun

Expunerea de
fragmente
Lizozomi antigenice
pe suprafaţă

Prezentare Ag
Fagocitoza Pentru Lf
microb

Macrofag Degradare
agent
bacterian
sub
acţiunea
hidrolazelor
lizozomale
Fagozom
Fagolizozom
FUNCŢIILE SISTEMULUI
MONOCITO-MACROFAGIC

2. Iniţierea răspunsului imun

- macrofagele funcţionează ca celule prezentatoare de
antigen: inglobare Ag  prelucrare Ag  expunere Ag
pe suprafaţa  recunoaşterea antigenului de către
limfocitele T (care recunosc numaiantigene prelucrate)
3. Modularea răspunsului imun
- macrofagele produc substanţe care stimulează
producţia de limfokine (ex. IL-1, TNF) de la nivelul
limfocitelor T; limfokinele la rândul lor modulează
activităţile macrofagelor
- macrofagele produc IL-1, care stimulează
transformarea limfocitelor B în plasmocite secretoare
de anticorpi
 FUNCŢIILE SISTEMULUI
MONOCITO-MACROFAGIC
4. Funcţie secretorie şi de modulare a reacţiei
inflamatorii
- secretă mediatori pro-inflamatori:
 PG
 PAF
 enzime proteolitice
- secretă IL-1 şi factorul de necroză tumorală (TNF)
care provoacă febra (acţiune asupra centrului
reglator al to din hipotalamus)
- secretă factori care stimulează formarea
granulocitelor şi monocitelor (GM-CSF, G-CSF, M-
CSF), precum şi a limfocitelor (IL-1, IL-6, TNF)
Variaţii ale numărului de monocite

Monocitoza în
• boli infecţioase (ex. endocardita
bacteriană, tbc, febră tifoidă),
• convalescenţă după boli inf. Acute

• Neoplazii

Monocitopenie
• după corticoterapie,

• în aplazia medulară
 SERIA LIMFOCITARĂ
= 25-35%
= componenta celulară majoră din ţesuturile
limfatice
= celule mici/mijlocii/ mari, în funcţie de
gradul lor de maturare;
- nucleul mare, rotund

- citoplasmă redusă, culoare albastru deschis.

!recirculă între sânge şi organele limfatice

SERIA LIMFOCITARĂ

 Leucocite cu rol fundamental in raspunsul imunologic, clasa

neunitara morfologic si functional de celule mononucleare
 Formate in maduva hematogena, se matureaza in organele
limfoide
 Circula intre sange si tesuturi in cateva randuri
independent de prezenta antigenelor; reprezinta 25-35 %
din leucocitele circulante; Intr-un moment 2% dintre
limfocite se afla in sange si 50% in splina; Timpul lor de
circulatie = 30 min. astfel cele mai multe dintre limfocite
trec prin sange intr-o singura zi.
sange → organe limfatice periferice (splina,ganglioni
limfatici,tesutul limfatic al mucoaselor), mai putin tesuturi
nelimfatice →ganglioni limfatici regionali → vase limfatice
eferente→ ductul toracic→inapoi in circulatia sanguina
 SERIA LIMFOCITARĂ

 Caracteristici morfologice
 Pe frotiul de sange colorat Giemsa limfocitele
au un nucleu mare violet inconjurat de o banda
fina de citoplasma albastra ca cerul senin.
 Nucleul-central, rotund sau usor incizat, cu
cromatina in benzi groase,neregulate, ce
mascheaza nucleolii
 Citoplasma- redusa cantitativ, mai abundenta
la formele mari; pot prezenta halou perinuclear
 Dimensiunile lor variaza intre 7 si 20 microni;
80-90% sunt limfocite mici, 10-20%limfocite
mari
SERIA LIMFOCITARĂ

Caracteristici
citochimice
Citoplasma limfocitelor
Contine Nu contine
cantitati mari de ARN -Lipide neutre
-Oxidaze
- Fosfataza acida
-Peroxidaze
- Esteraza acida Permite diagnosticul diferential
- Beta-glucuronidaza cu seria mielocitara

-Fosfataze alcaline
Permite diagnosticul diferential
cu seria monocitara
SERIA LIMFOCITARĂ

Functional exista trei tipuri majore: limfocitele T, limfocitele B

si limfocitele NK

Fenotipul imun
Markeri de identificare permit diferentierea intre limfocitele T si B
precum si diferitele lor subclase functionale
- Markeri panantigenici pe suprafata membranelor tuturor
subpopulatiilor limfocitare indiferent de stadiul de dezvoltare
- Markeri de maturare, sintetizati si represati succesiv
- Markeri de activare exprimati in timpul raspunsului imun

- Flow citometria identifica subclasele limfocitare in functie de

prezenta pe suprafata celulara a unor combinatii de proteine-
imunoglobuline sau a unor markeri de diferentiere (CD- cluster of
differentiation )
SERIA LIMFOCITARĂ

 Limfopoeza=proces de diferentiere si maturare de la celule

stem la limfocite B si T dependent de interactiunile intre
elementele celulare si umorale ce formeaza micromediul
limfopoetic
 Organele limfatice primitive sau centrale sunt reprezentate
de maduva si timus; aici se produce diferentierea de la celule
precursoare la limfocite “virgine” sau “de repaus, independent
de prezenta antigenelor”
 Limfocitele “de repaus sunt eliberate in circulatie si vor migra in
organe limfatice secundare sau periferice, arii burso sau
timo-dependente (ganglioni limfatici, splina, amigdale, T. limfatic
asociat mucoaselor
 In organele limfatice secundare sau periferice se produc in
urma stimularii antigenice
 -completarea maturarii limfocitelor,
 -activarea lor cu expansiune clonala si manifestari functionale
SERIA LIMFOCITARĂ

Stadiile de diferentiere si maturare limfocitara:

 Progenitori
 Precursori limfocitari
 Limfocite mature virgine sau de repaus
 Limfocite mature activate de antigene
 Limfocite diferentiate terminal cu exprimare
functionala
SERIA LIMFOCITARĂ

Diferentierea si maturarea limfocitelor B

1. Celula stem limfoida
- capacitate mare de proliferare
- prezinta la suprafata membranei anumite antigene ,
sintetizate si represate succesiv pe parcursul procesului de
proliferare
2. Etapa de precursor B
3. Etapa de limfocit B de repaus
-se matureaza independent de prezenta Atg.
-isi secreta Ig M de suprafata
-nu poate sintetiza Ig M anticorpica
-are panantigene,exprima molecule de adeziune,
receptori pentru factori de crestere, pentru complement, etc.
-nu se mai divid
SERIA LIMFOCITARĂ
 4.Etapa de limfocit matur
-se produce in organele limfatice
periferice
-maturizarea se face dependent de
antigen
-implica: recunoasterea Atg.,
activarea limfocitara,
diferentierea terminala
h
SERIA LIMFOCITARĂ

Recunoasterea antigenului
implica sinteza si exprimarea receptorului de recunoastere (Ig
D). Exista Atg. ce pot fi recunoscute direct de limfocitul B si
altele ce pot fi recunoscute doar prin cooperare cu
limfocitul T helper si macrofage

Activarea limfocitara
e declansata de legarea Atg. de receptorul B de recunoastere,
prin intermediul celulelor prezentatoare de Atg. care vor
secreta IL-1→ stimuleaza Lf Th→produce IL-2 si IL-4→stimuleaza
proliferarea Lf B producand 5-15 generatii de limfocite B- fiice.
Limfocitele activate exprima alti receptori pentru factori de crestere,
citochine, noi interactiuni celulare
SERIA LIMFOCITARĂ

 Diferentierea terminala implica:

-generare de efectori B, plasmocite cu viata scurta,
specializate in sinteza unor mari cantitati de Ig
anticorpice
-generare de celule B cu memorie imuna, viata
lunga. Acestea recircula prin sange si tesuturi si la
un nou contact cu acelasi antigen asigura raspuns
anticorpic rapid, eficient, secundar

Imunoblast B → plasmoblast → preplasmocit →

plasmocit
SERIA LIMFOCITARĂ

 Diferentierea si maturarea limfocitelor T

-celula progenitoare din maduva osoasa hematogena
populeaza timusul
-In timus, in lf T se codifica receptorul de recunoastere
antigenica (TCR-Tcell receptor) care dobandeste
specificitate, se diversifica interactionand cu
antigenele proprii, invata sa tolereze antigenele
proprii si sa le recunoasca pe cele straine
In functie de antigenele pe care le exprima exista doua
subpopulatii cu profil functional diferit
- limf T helper/inducer CD4+
- limf T supresoare/citotoxice CD8+
SERIA LIMFOCITARĂ

In organele limfatice periferice se realizeaza:

 -legarea antigenului

 -activare

 -exprimarea functiilor efectorii

Fixarea antigenelor se face pe receptorii specifici de

recunoastere ceea ce declanseaza modificari biochimice,
fenotipice si morfologice
Activarea conduce la: proliferare celulare
producere de limfochine
amplificarea raspunsului imun
Celulele efectorii sunt imunoblastii T care dupa 5-10 cicluri
mitotice formeaza 2 compartimente:
-Limfocite T efectoare
-Limfocite T de memorie
 SERIA LIMFOCITARĂ
Roluri
 Limfocite B – producere anticorpi
 Limfocite T
1.Limfocite T citotoxice
= Lf T efectoare, mediază răspunsul imun celular
- intervin în:
- - citoliza celulelor infectate cu ag. patogeni
intracelulari (virusuri)
- citoliza celulelor neoplazice
2.Limfocite T helper
- sunt limfocite reglatoare, care modulează activitatea
Lf B şi T
- recunosc Ag prelucrat de macrofage şi alte celule
prezentatoare de antigen
- cooperează cu Lf B => favorizează activarea,
proliferarea, diferenţierea Lf B
SERIA LIMFOCITARĂ

 Secretia de anticorpi
 La prima intalnire cu antigenul-raspuns primar- limfocitele B
secreta cantitati mici de Ig M monomera iar plasmocitele
secreta cantitati mici de Ig M polimera
 Dupa indepartarea antigenului limfocitele B de memorie
raman inactive pana la un nou contact cu acelasi antigen
 La un nou contact plasmocitul diferentiat sintetizeaza si
secreta cantitati mari de Ig de diferita clase in cadrul
raspunsului imun secundar.
 Un limfocit B respectiv un plasmocit produc numai anticorpi
cu o singura specificitate. Se pot produce anticorpi specifici
impotriva tuturor determinantilor antigenici existenti
 Tipurile principale de anticorpi sunt Ig M, Ig D, Ig G, Ig A, Ig
E, cu proprietati biologice diferite

SERIA LIMFOCITARĂ

Efectul helper induce:

-proliferarea limfocitelor B, diferentierea in plasmocite

si secretia de anticorpi
-expansiunea clonala a limfocitelor T, exprimarea
functionala a limfocitelot T citotoxice, de
hipersensibilitate tardiva si supresoare
-activarea macrofagelor
SERIA LIMFOCITARĂ

 Efectul supresor implica:

-prevenirea reactiilor imune excesive

-protectie fata de reactii autoimune
-pastrarea tolerantei imunologice
se manifesta atat legat de imunitatea umorala
scazand productia de anticorpi cat si in imunitatea
celulara reducand proliferarea celulara dar si
exprimarea citotoxicitatii
SERIA LIMFOCITARĂ

 Efectul citotoxic

Este raspunsul celular declansat de:

-celule straine alogene
-celule tumorale
-celule proprii modificate prin infectii virale sau
bacteriene
Efectorii sunt celule NK si limf T citotoxice
SERIA LIMFOCITARĂ

 Celule NK
-Au activitate citotoxica spontana antivirala,
antitumorala (previn dezvoltarea tumorilor
incipiente, limiteaza metastazarea, elimina tumorile
iradiate.
-Au actiune nespecifica, independenta d recunoasterea
antigenelor
-Nu poseda compartiment de memorie imuna
-Activitatea lor este amplificata de actiunea unor
citochine: IFN-gama, IL2, factor stimulator NK
SERIA LIMFOCITARĂ

Celule NK- mecanism de actiune:

 Se leaga de celula tinta prin molecule de adeziune

 Produce liza celulei tinta sub actiunea unor enzime

litice din granulele continute (perforine)
 In prezenta ionilor de calciu perforina perforeaza
membrana celulei tinta cu formare de pori prin care
vor patrunde in celula factori citotoxici (TNF) care
activeaza endonucleazele ce fragmenteaza acizii
nucleici si factori litici ce produc liza osmotica.
 Alte functii ale NK:

 -secreta limfochine implicate in reglarea raspunsului

imun si a hematopoezei
SERIA LIMFOCITARĂ

 Celule Tcitotoxice specifice

-intervin tardiv in imunitatea tumorala sau alogena
-actioneaza specific pe celula tinta ce poarta antigene fata de
care a fost sensibilizata
-dupa recunoasterea antigenului se diferentiaza in celula
efectoare
-coopereaza cu un subgrup d limf Th
-sunt inhibate de limf Ts
-produc citoliza prin contact direct cu celula tinta prin procese
enzimatice ce determina fragmentarea AND,
citoscheletului, mitocondriilor, suprimarea pompei ionice
-dupa liza se desprind de celula tinta, raman activate si
produc alte lize
FIZIOLOGIA
TROMBOCITELOR
 Trombocitele

= cele mai mici elemente

figurate ale sângelui

= fragmente
citoplasmatice anucleate
de megacariocite cu
origine în măduva osoasă
hematogenă.

- au capacitatea de a adera
la pereţii vaselor
sanguine lezate şi de a
forma agregate celulare
=> rol în hemostază.
 TROMBOCITOPOIEZA = 4-5 zile
Etape

CSP

Celula stem mieloidă

CFU-Meg (unităţi formatoare de col. megacariocitare)

Megacarioblastul

Megacariocitul bazofil (promegacariocitul)

Megacariocitul granular
Megacariocitul trombocitogen
prin fragmentare
Trombocitele adulte.

•Un megacariocit trombocitogen eliberează între 2000-7000

de trombocite.
TROMBOCITOPOIEZA
 TROMBOCITOPOIEZA
Reglarea trombocitopoiezei

- este dependentă de masa şi numărul de

trombocite circulante.
- Scăderea numărului de trombocite circulante

 reglare rapidă - mobilizarea depozitului

splenic de trombocite (= 1/3 din nr. total
trombocite circulante)
 reglare întârziată - cu durata de 3-5 zile;
= stimularea formării de trombocite sub
actiunea unor factori stimulatori ai
trombocitopoiezei
 TROMBOCITOPOIEZA
Reglarea trombocitopoiezei
1. Trombopoietina (Tpo)
- este produsă în principal de ficat
- în circulaţie se fixează pe receptorii specifici de la nivelul
trombocitelor circulante, după care este rapid inactivată.
-  nr. trombocite circulante => Tpo libera => activarea
trombopoiezei.
  nr. trombocite circulante => fixarea excesivă a Tpo  ↓
efectelor Tpo asupra trombocitopoiezei.
- Rol: orientează celulele stem spre linia megacariocitară.

2. Citokine
• Citokine cu efect de stimulare a trombocitopoiezei:
- IL-3, GM-CSF - efect de stimulare asupra cel. progenitoare;
- IL 3, IL-6, IL-7 şi IL-11- potenţează efectul Tpo de
“orientare” a celulelor stem spre linia megacariocitară.
• Citokine cu efect de inhibare a trombocitopoiezei:
- factorul de creştere şi transformare (TGF)
- factorul de necroză tumorală (TNF)
- interferon (IFN)
 CINETICA TROMBOCITARĂ

- Nr. trombocite circulante = 150.000-400.000/mm3

- Durata de viaţă = 8-10 zile

- La subiectul normal:
2/3  în circulaţia generală

1/3  în splină = rezervor de trombocite

La nivelul splinei:
- trombocitele cu volum şi funcţii trombocitare , sunt
degradate de către macrofagele splenice
- fiziologic, sunt distruse doar trombocitele îmbătrânite
- patologic: în caz de splenomegalie: intensificarea
distrucţiei plachetare splenice => splenectomia = manevră
terapeutică
 STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ

Trombocitele = fragmente
citoplasmatice anucleate

  = 2 - 5 m,
 grosimea = 0.5 - 1 m,
 volumul mediu = 5.8 m3 .

La MO
- zonă centrală – granulomerul
(cromomerul), cu granulaţii azurofile
-zonă periferică - hialomerul,
-clară, aparent omogenă.
 STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ

La ME - 3 zone
1. Zona periferică este alcătuită din:
 glicocalix = GP cu rol de receptori (pentru ADP,
trombină, serotonină, adrenalină, PG, factori plasmatici ai
coagulării)
 atmosfera periplachetară - deasupra glicocalixului

= factori plasmatici ai coagulării adsorbiţi pe suprafaţa

membranei plachetare
 membrana celulară

 Zona submembranoasă

 sistemul de membrane
o sistemul de membrane
- Sistemul canalicular deschis = invaginaţii tubulare ale
membranei care se răspândesc în citoplasmă; permite
schimburile dintre celulă şi mediu
- Sistemul tubular dens - este asociat sist. canalicular
deschis; are rol de reticol endoplasmatic (stocare calciu
intracelular)
 STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ

2. Zona citoplasmatică = zona contractilă

- conţine proteine cu rol în
 menţinerea formei de disc a trombocitelor neactivate

 modificarea formei trombocitelor activate (disc 

formă sferică cu prelungiri), în secreţia plachetară şi
retracţia cheagului (actina, miozina, trombostenina)
 STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ
3. Zona organitelor = zona
cu funcţia predominant
secretorie

Sistemul granulaţiilor plachetare - cuprinde:

•Granulele dense = rol de stocare a factorilor agreganţi
trombocitari (Ca2+, ADP, ATP, serotonină, catecolamine)
•Granule alfa - conţin:
- proteine adezive (fibrinogen, f. von Willebrand);
- factori procoagulanţi (factori I, V şi XI, PAF)
•Granule cu glicogen

Lizozomi - conţin enzime (hidrolaze acide, elastină, colagenază)

eliberate în caz de stimulare intensă.

Alte organite - peroxizomi, mitocondrii, ribozomi

 FUNCŢIILE TROMBOCITULUI

1. Rol în hemostaza primară - oprirea

iniţială a sângerării şi formarea
dopului hemostatic plachetar.
2. Rol în hemostaza secundară
(coagulare) - activitatea
procoagulantă
3. Rol în reglarea fibrinolizei
4. Rol în menţinerea integrităţii
peretelui vascular
FUNCŢIILE TROMBOCITULUI

1. Rol în hemostaza primară - oprirea iniţială

a sângerării şi formarea dopului
hemostatic plachetar.
 aderare, agregare şi metamorfoză vâscoasă
 FUNCŢIILE TROMBOCITULUI

2. Rol în hemostaza secundară (coagulare) - activitatea

procoagulantă – prin:
a) adsorbţia la nivelul atmosferei periplachetare a
factorilor plasmatici activaţi implicaţi în
mecanismul intrinsec al coagulării (XII, XI, X, VIII, V)
 rol de protecţie (împiedică inactivarea lor de către
proteazele plasmatice)
b) eliberarea factorilor trombocitari conţinuţi în
compartimentul granular în cadrul procesului de
secreţie plachetară.
c) Prin factorii trombocitari,trombocitele intervin în :
- susţinerea mecanismul intrinsec al coagulării
(ex.fosfolipide, fibrinogen trombocitar)
- retracţia cheagului (trombostenina)
- repararea leziunii vasculare (ex. Factori de creştere –
PDGF)
 FUNCŢIILE TROMBOCITULUI

3. Rol în reglarea fibrinolizei

- pe suprafaţa lor are loc interacţiunea dintre
plasminogen şi activatorii acestuia
- în cursul secreţiei plachetare se eliberează PAI-1

4. Rol în menţinerea integrităţii peretelui

vascular
Trombocitul aprovizionează endoteliul cu:
 metaboliţi ai acidului arahidonic
 factori de creştere (ex. PDGF) care cresc
viabilitatea celulelor endoteliale
 MODIFICĂRILE PATOLOGICE
ALE TROMBOCITELOR
1. MODIFICĂRI CANTITATIVE
 Trombocitopenii-
Trombocitopenii sub 100.000/mm3.
=> tendinţă crescută de sângerări spontane, mai ales
hemoragii cutanate (peteşii, echimoze) şi mucoase
(epistaxis, gingivoragii)
 hipoplazie/aplazie medulară: Rx, medicamente, toxice
 deficit de trombopoietină
 distrucţie accelerată
 Splenomegalie

 Trombocitoze - peste 400.000/mm3

=> risc crescut de fenomene trombotice
- fiziologic: în efortul fizic,
- patologică: după intervenţii chirurgicale majore, în procese
inflamatorii şi neoplazice, în splenectomie
Peteşii şi
purpura
Tromboza
 MODIFICĂRILE PATOLOGICE
ALE TROMBOCITELOR

2. MODIFICĂRI CALITATIVE (TROMBOPATIILE)

pot fi
 ereditare sau
 câştigate (boli mieloproliferative cronice, renale,
hepatice, după administrarea unor medicamente -
aspirină, antiinflamatoare, antibiotice).
Ex.
 defecte de activare
 defecte de aderare - boala von Willebrand
 defecte de agregare - trombastenia Glanzmann
 defecte de secreţie - a corpusculilor denşi sau a
granulaţilor .