PATOLOGIA TIROIDEI

NOŢIUNI INTRODUCTIVE
 Tirostazia reprezintă o condiţie esenţială a
realizării creşterii, dezvoltării,
comportamentului psiho-social şi a existenţei
biologice a individului.
 Tiroida este un organ impar, situat pe faţa
anterioară şi laterală a gâtului, în regiunea
subhioidiană.

 Activitatea sa endocrină constă în

principal în sinteza, stocarea şi eliberarea în
circulaţie a iodotironinelor (T4 –
tetraiodotironina sau tiroxina şi T3 –
triiodotironina).
 În ţesutul tiroidian se găsesc “cantonate” şi
celule derivate din neuroectoderm -celulele C
parafoliculare - responsabile de secreţia
calcitoninei, hormon implicat în metabolismul
osos al calciului.
 Patologia tiroidei este extrem de complexă,
glanda putând fi afectată atât structural, cât şi
funcţional.
 Modificările structurale sunt:

– creşterea de volum a tiroidei – guşă - difuză,

lobară sau parcelară;

– diminuarea volumului tiroidian - atrofie tiroidiană.

 Tulburările funcţionale sunt:

– exces de funcţie – hipertiroidism;

– deficit de funcţie – hipotiroidism.

 Etiologia bolilor tiroidiene este extrem de
diversă:
– determinism genetic / congenital;
– deficit / exces de aport iodat;
– anticorpi stimulanţi / blocanţi / distructivi ai
tireocitelor;
– substanţe chimice;
– microorganisme; etc.
 Intensitatea tulburărilor funcţionale poate
varia de la manifestări inaparente
(hipotiroidismul subclinic) până la manifestări
zgomotoase (criza tireotoxică) şi agresive
(cancerul tiroidian anaplazic, coma
mixedematoasă).
EXPLORAREA PARACLINICĂ A TIROIDEI
 Evaluarea funcţiei tiroidiene
TESTE “in vitro”
 T4 seric total (T4T) reflectă în general
statusul funcţional al tiroidei. Testul este
relativ ca fiabilitate.

 Concentraţiile serice ale TBG

(“Thyroxine Binding Globulin”) pot varia,
alterând consecutiv nivelul seric al T4.
Excesul de TBG creşte nivelul T4T şi T3T.
 Acesta apare:
–în hiperestrogenism;

–în boli hepatice;

–după administrare de medicamente

(methadona, perfenazina, clofibratul);

–ereditar;

–idiopatic.
 Deficitul de TBG scade T4T şi T3 T şi apare
în caz de:
– exces androgenic;

– exces glucocorticoid;

– acromegalie;

– hipoproteinemie (sindrom nefrotic, ciroză, aport

scăzut, etc.);

– ereditar.
 Alterarea deiodării T4 în T3, modificând nivelul
seric al T4, poate fi constatată:

– în boli netiroidiene acute sau cronice;

– în caz de privare calorică (anorexie

nervoasă, malnutriţie);

– la nou-născuţi şi vârstnici;

– după administrarea unor medicamente

(propranolol, glucocorticoizi etc.).
2) T3 seric total (T3T) provine în principal din
T4 prin deiodare şi variază similar T4T.
3) Revers-T3 (rT3) este un stereoizomer al T3,
provine, în majoritate, din T4 şi fluctuaţiile
sale serice vor fi paralele cu fluctuaţiile
valorilor T4 şi adeseori inverse cu fluctuaţiile
valorilor T3 (stări de denutriţie).
4) Fracţiunile “libere” hormonale - FT4 (“Free”
T4) şi FT3 (“Free” T3) - reflectă, fidel în
general, statusul metabolic tiroidian.
5) Tirotropina (TSH) serică:

– creşte în hipotiroidismul primar (leziune

tiroidiană) şi hipertiroidismul secundar (de
origine centrală);

– scade în hipertiroidismul primar şi

hipotiroidismul secundar (din insuficienţa
hipofizară).
TESTE ’’in vivo’’
1) Radioiodocaptarea (RIC) reprezintă
măsurarea procentuală a dozei de radionuclid
captat la nivelul tiroidei la 2 şi respectiv 24 de
ore după administrarea de I123 oral.
 Tabel I - Variaţii ale RIC
RIC crescută
 Boală Graves
 Guşă toxică multinodulară
 Adenom toxic
 Choriocarcinom
 Molă hidatiformă
 Adenom hipofizar TSH
secretant
 Deficit de iod
 Sarcină
 Rebound după supresia de
TSH
 Tratament cu litiu
 Tulburări congenitale de
hormonogeneză
RIC scăzută
Tiroidită subacută
Tiroidită “painless”
Hashitoxicoză
Iod indus hipotiroidism
Iod indus Basedow
Tratament cu hormoni tiroidieni
Metastaze hiperfuncţionale ale
carcinomului tiroidian
Struma ovarii
Hipotiroidism primar
Hipotiroidism central
Insuficienţă renală cu retenţie de iod
Exces de aport iodat
Agenţi farmacologici (tionamide, salicilaţi,
sulfonamide, aminoglutetimid, anioni
monocovalenţi – percloraţi, tiocianaţi,
glucocorticoizi, fenilbutazonă, rezorcinol)
2) Testul stimulării TSH-ului cu TRH apreciază
rezervele de TSH ale hipofizei. În
hipertiroidia primară testul este negativ. În
hipotiroidia primitivă valorile bazale sunt
oricum crescute. În hipotiroidia de cauză
hipofizară sau hipotalamică valorile TSH-
ului se apreciază la 60, 90 sau 120 de
minute după administrarea TRH, răspunsul
secretor fiind tardiv.
3) Teste privind autoimunitatea tiroidiană

a) anticorpii antitiroidieni:

– anticorpii antitiroglobulină;

– anticorpii antimicrozomali;

– anticorpii anti - al doilea antigen coloidal;

– anticorpii antinucleari.
b) Anticorpii anti-receptor TSH (TRAb) pot fi:
– anticorpi stimulanţi (TSAb – “thyroid stimulating
antibody”; TSI – “thyroid stimulating
immunoglobulin”);
– anticorpi inhibitori ai legării TSH-ului la
receptorul său (TBIAb – “thyrotropin binding
inhibitory antibody”; TBII – “thyrotropin binding
inhibitory immunoglobulins”);
– anticorpi stimulanţi ai creşterii ţesutului tiroidian
(TGI – “thyroid growth immunoglobulin”);
– anticorpi blocanţi ai legării TSH-ului şi/sau ai
acţiunii de stimulare a TSH-ului şi a TSAb.
c) Anticorpii antihormoni tiroidieni sunt prezenţi
la 5% din pacienţii cu tiroidită autoimună sau
boală Graves. În mod obişnuit nu au efect
asupra acţiunii biologice hormonale.
4) Proteinele serice de transport hormonal:

– TBG (“Thyroxine Binding Globulin”) – valori

normale 1-1,5 ng/100ml;

– TBPA (“Thyroxine Binding Pre-Albumin”)

5) Iodul se estimează:

– fie în calitate de component al hormonilor

tiroidieni serici (PBI – “Protein Binding Iodine”) -
valori normale 4-8 µg/dl;

– fie ca metodă de obiectivare a aportului prin

dozarea eliminării sale urinare - ioduria - valori
normale 100-300 µg/zi.
6.Markeri serici particulari:
a) calcitonina (CT) reprezintă un marker
valoros pentru existenţa
cancerului medular tiroidian
sau a metastazelor
sale;
valori normale < 250 pg/ml;
b) tiroglobulina serică (TG) este crescută la
nou-născut (este absentă însă în agenezia
tiroidiană), în guşa polinodulară, în boala
Graves, tirotropinomul hipersecretant, în caz
de leziuni distructive tiroidiene (tiroidită,
cancer tiroidian diferenţiat, radioiodoterapie,
intervenţii chirurgicale tiroidiene).
Explorarea imagistică a tiroidei
 1.Explorări radioizotopice – reprezintă modalitatea
fundamentală de vizualizare a tiroidei (scintigrafie,
gamagrafie) (fig. 5.1). Trasorii radioactivi utilizaţi
sunt 131I, 123I, 99mTechneţiu, 201Thaliu. Captarea lor
este controlată de TSH.

Fig. 1 Scintigrafie tiroidiană Fig. 5.1 Gamagrafie tiroidiană

Indicaţiile scintigrafiei / gamagrafiei tiroidiene sunt:
– evaluarea nodulilor tiroidieni unici;
– evidenţierea variantelor anatomice rezultate prin
disgenezia tiroidei (Fig. 5);
– diagnosticul de guşă cervico-toracică;
– evaluarea resturilor de ţesut tiroidian după tiroidectomie;
– identificarea unui neoplasm tiroidian primar ocult (nodul
necaptant) (Fig. 3);
– nodul toxic (Fig. 4)
– evaluarea unei mase cervicale
– detectarea metastazelor funcţionale ale unui carcinom
tiroidian prin efectuarea unui scintigrafii a întregului corp.
Fig. 3 Nodul rece lob stâng tiroidian, pol inferior
Fig.4 Nodul tiroidian„ autonom
Fig. 5 Disgenezie tiroidiană
Fig. 6 Tiroidită cronică autoimună – aspect
gamagrafic (125I)
Fig. 7 Cancer tiroidian aspect gamagrafic
99m
Tc
2. Ecografia – permite aprecierea dimensiunilor
tiroidei şi caracterului formaţiunilor nodulare
(solid, chistic sau cu structură mixtă), ghidarea
puncţiei biopsie cu ac fin, controlul evoluţiei
dimensiunilor leziunilor sub tratament
medicamentos, oferă date indirecte asupra
funcţionalităţii tiroidiene, poate identifica
adenopatiile cervicale şi raportul tiroidei cu
structurile anatomice cervicale.
Fig. 8 Nodul tiroidian – aspect ecografic Fig. 9 Chist tiroidian – aspect ecografic
Fig.10 Guşă veche cu remaniere fibroasă, chistică şi calcificări – aspect ecografic
3. Examinări radiologice - examenul radiologic
cervical convenţional îşi menţine utilitatea în
identificarea guşilor retrosternale, a devierii
şi compresiei traheale (Fig. 13), a
calcificărilor din guşile vechi sau din unele
neoplazii (cancer medular) (Fig. 12).
Fig. 12 Calcificări intratiroidiene – Fig. 13 Guşă plonjantă cu
aspect radiografic devierea traheei – aspect
radiografic
4. Tomografia computerizată la diverse nivele
este utilă preoperator în studiul rapoartelor
anatomice ale guşii plonjante cu traheea,
esofagul şi marile vase.
5. Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) -
oferă o imagine excelentă a tiroidei, inclusiv
a extinderii ei posterioare sau retrosternale.
6. Examenul citologic al produsului aspirat prin
puncţia tiroidei cu un ac subţire (FNB – “Fine
Needle Biopsy”) – este util în stabilirea
histologiei nodulilor tiroidieni.
Evaluarea indirectă a disfuncţiei tiroidiene

 Are importanţă sub aspectul evaluării

efectelor metabolice şi a recepţiei alterării
nivelului seric hormonal.

 O serie de constante biologice variază în

cursul hipo- şi hipertiroidiei
 În concluzie, complexitatea etiopatogenică a
patologiei tiroidiene determină consecinţe
clinico–metabolice extrem de variate,
evidenţiabile prin investigaţii adresate direct
funcţiei tiroidiene şi indirect efectelor alterării
acesteia