METODE MODERNE DE AMBALARE A PRODUSELOR

ALIMENTARE

La ora actuală industria ambalajelor este într-o continuă dezvoltare,

companiile utilizând pentru ambalare facilități moderne de producție
precum și cele mai noi realizări ale științei.
Dacă anterior, producătorii de alimente au privit ambalajul și implicit
ambalarea ca ceva care trebuie efectuat cu costuri cât mai mici, în ultimele
decenii datorită dezvoltării industriei de fabricare a ambalajelor precum și
rolului pe care acesta trebuie să îl îndeplinească în protecția produsului
conținut s-a ajuns la concluzia că produsul și ambalajul trebuie să fie
considerate în mod unitar.
 Alegerea metodei de ambalare potrivite prezintă
 importanță deosebită deoarece pe lângă scopul de a proteja
produsul conținut trebuie să se țină co nt de faptul că
alimentele trebuie să fie disponibile pe întreaga perioadă de
timp a anului, indiferent de momentul maturării fructelor și
legumelor și să fie prezentate într-un mod atrăgător care să
atragă consumatorul.
 La ora actuală, producătorii de ambalaje se orientează spre
tehnologii care permit reducerea consumului de materie
primă, creșterea productivității muncii, creșterea duratei de
păstrare și valabilitate a produsului conținut, combinarea
diverselor tipuri de materiale folosite la confecționarea
ambalajelor, reducerea poluării mediului înconjurător.
 Pe măsura evoluției tehnologiilor de ambalare au apărut
metode
 moderne de ambalare a produselor alimentare care asigură
o mai bună integritate a produsului conținut și prelungesc
durata de valabilitate și păstrare a acestora.
 Aceste metode sunt reprezentate de: ambalarea de tip
aerosol, ambalarea în folii contractile, ambalarea aseptică,
ambalarea în vid, ambalarea în atmosferă modificată,
precum și folosirea nanotehnologiei la ambalarea
produselor alimentare.
 Metodele de ambalare au la bază două principii respectiv:
dozarea gravimetrică (dozarea în ambalaj se face după
greutate) și dozarea volumetrică (dozarea în ambalaj se face
în funcție de volumul ocupat de produs).
 Procedee de ambalare a produselor alimentare

 Există două procedee de ambalare a produselor alimentare și

anume: ambalarea colectivă și ambalarea porționată.
 Fardelarea sau ambalarea colectivă constă în gruparea într-o
singură unitate de vânzare a mai multor produse
preambalate.
 Produsele pot fi preambalate în celofan sudabil, polietilenă
contractabilă, hârtie Kraft prin gruparea cărora rezultă
pachete paralelipipedice ce pot fi paletizate.
 Produsele care se pretează la acest procedeu de ambalare
sunt: zahăr, mălai, făină, orez, gris, sare, etc.
 Ambalarea porționată presupune folosirea de ambalaje în care
se introduce o cantitate de produs ce urmează să fie
consumată integral la o singură masă (o porție). Acest
procedeu se poate aplica la produsele perisabile (brânzeturi,
unt) dar și la produsele semipreparate sau pre-gătite (gata de
consum).
 Pentru acest procedeu de ambalare se folosesc ca material de
ambalare: foliile termosudabile din aluminiu, hârtii metalizate,
caserole din material plastic sau pastă celulozică, folie
contractilă.
 Aceste materiale trebuie să mențină aroma și gustul
produsului și să asigure o bună izolare a produsului conținut
față de mediul exterior în special umiditatea relativă a aerului
(cafea, cacao, mezeluri feliate).
Metode moderne de ambalare a produselor
alimentare
Ambalarea de tip aerosol

 Utilizarea aerosolilor în domeniul alimentar este de dată

mai recentă, fiind preconizată pentru substanțe
aromatizante, creme, înghețată, maioneze, muștar.
 Acest tip de ambalare este cunoscut sub denumirea de
ambalare sub presiune.
 Termenul de „aerosol― se referă la o dispersie de
particule solide sau lichide foarte fine, susceptibile de a
rămâne în suspensie timp îndelungat în atmosferă.
 Ambalajul tip, „aerosol― este un recipient rezistent la o presiune
interioara data, prevazut cu o deschidere in care se monteaza „o
valva― care asigura etanseitatea si distribuirea produsului cu ajutorul
unui agent propulsor.
 Se utilizeaza pentru ambalarea unor produse alimentare, cosmetice si
farmaceutice. Aceste recipiente pot fi confecționate din: tablă
cositorită, aluminiu, sticlă și materiale plastice și trebuie să reziste la
presiuni de 30 kgf/cm2.
 Ambalarea tip aerosol presupune introducerea produsului împreună
cu un gaz comprimat și lichefiat.
 Datorită suprapresiunii din interior gazul propulsează produsul
printr-o valvă. Gazul propulsor intra în contact cu produsul ambalat și
din acest motiv acesta nu trebuie să fie imflamabil, să nu
interacționeze cu produsul și nu trebuie să îi altereze caracteristicile.
 Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească gazul propulsor
sunt: să fie compatibile cu produsul, să nu corodeze
materialele ambalajului, să nu fie inflamabil, să nu prezinte
riscul unei explozii și să nu irite mucoasele sau pielea.
 Gazul poate fi sub formă lichefiată sau comprimată. Cele mai
utilizate gaze comprimate sunt azotul si dioxidul de carbon.
 Azotul este inert față de majoritatea substanțelor
farmaceutice și alimentare. Este incolor, inodor, netoxic,
insolubil și neinflamabil. Dioxidul de carbon este netoxic,
neinflamabil, protejează produsele contra oxidării și este
bacteriostatic.
 Una din tendințele care se profilează în domeniul
ambalării tip „aerosol― este sterilizarea accesoriilor de
ambalare înainte de operația de umplere pentru a se evita
o posibilă recontaminare în timpul ambalării.
 Pentru sterilizare se poate utiliza temperatura ridicată sau
radiațiile gamma.
 Produsele ambalate tip aerosol conțin avertismente care
atrag atenția consumatorului asupra faptului că
recipientul se află sub presiune și felul în care trebuie
păstrat. Majoritatea acestor ambalaje trebuie ferite de
temperaturi ridicate, nu trebuie ținute înl umina directa a
soarelui și nu trebuie perforate sau aruncate în foc chiar și
dupa ce au fost golite, pentru că prezinta risc inflamator.
 Ambalarea în folii contractibile
 Această metodă de ambalare presupune ambalarea produselor
în bucăți mici, uniforme, prin așezarea lor pe o placă suport,
având alveole termoformate, urmată de închidere prin
acoperire cu folie și termosudare.
 Prin folie contractibilă se înţelege o folie din material plastic,
etirată (întinsă cu tensiune) în momentul fabricării sale, cu
tensiuni interne fixate prin răcire şi care în momentul încălzirii
revine la poziţia iniţială.
 Materialele întrebuinţate sunt: polietilenă termo-conductibilă,
policlorură de vinil, policlorură de viniliden, polipropilenă etc.
 Ambalarea în folii contractibile se utilizează pe scară largă în
domeniul alimentar.
 Se caracterizează prin uşurinţa în manipulare, având un impact pozitiv
asupra consumatorului.
 Ambalarea tip skin este un procedeu de ambalare a produselor, prin
aşezarea lor pe o placă–suport plană, urmată de închidere prin acoperire
cu folie transparentă şi termosudare. Prin acest tip de ambalare la
produsele alimentare se urmăreşte obţinerea unei permeabilităţi ridicate
faţă de oxigen, ceea ce permite de exemplu păstrarea aspectului cărnii
prin formarea oximioglobinei.
 Ambalarea tip blister, este un procedeu de ambalare a produselor prin
aşezarea lor pe o placă–suport plană, urmată de închidere prin folie
transparentă, având alveole termoformate şi închidere prin termosudare
lipire sau capsare.
 Produsele ambalate şi prezentate în folie de material plastic,
transparentă sau imprimată, au un mare impact asupra consumatorilor.
 Ambalajele din folie sunt ieftine, permit realizarea lor pe maşini de mare
productivitate şi sunt foarte atractive din punct de vedere al vânzărilor.
 Principiul de realizare a ambalajelor din folie
contractibiliă este următorul: produsul ce se ambalează
este înfăşurat în folie, se face sudarea foliei pentru
închiderea totală, după care acest sistem este trecut
printr-un tunel de încălzire pentru contractarea foliei.
 În cele mai multe cazuri, la ieşirea din tunelul de încălzire,
ambalajul este trecut printr-un jet de aer rece pentru a
putea fi manipulat.
 Foliile contractibile sunt utilizate pentru ambalarea
prăjiturilor, a bomboanelor şi a altor produse
preambalate în tăviţe sau cutii precum și a mezelurilor.
 În funcție de produsul ce urmează să fie ambalat se utilizează mai multe
tipuri de mașini de ambalare:
 - Mașina de ambalare în folie termocontractibilă poliolefină, PVC cu sudură în
L și închidere automata a coletului. Utilizează tehnica L-bar. Folia este
derulată de o bobină și deschisă de un separator, latura din stânga foliei fiind
sudată deja în ciclul anterior. Produsul se introduce prin deschizătura create
și este transportat, odată cu folia, după o bară în formă de L pentru sudare și
tăiere. Închiderea ambalajului și tăierea transversal a foliei se face prin
coborârea barei. Produsul astfel ambalat se introduce într-un tunel de
încălzire, obținându-seun produs ambalat cu folia bine întinsă în jurul său.
Ciclul de ambalare poate fi automatizat dacă maşina dispune de benzi şi role
transportoare pentru alimentarea, deplasarea pe flux şi evacuarea
produsului ambalat, închiderea barei de sudaretăiere făcându-se sincronizat
cu alimentarea şi tragerea foliei.
 Deschiderea foliei se mai poate face şi cu un suflător de aer comprimat
sincronizat cu celălalte componente ale maşinii.
 Dacă se foloseşte folie dublă se poate utiliza tot această metodă de sudare
cu cadru, de data aceasta cadrul are forma de U.
MAȘINĂ AUTOMATĂ DE AMBALAT ÎN FOLIE TERMO-CONTRACTIBILĂ KALLFASS
COMPACT SHRINKER KC 5040
Mașina de formare-umplere-închidere (form-fill-adseal) la care,
la ieşirea de pe linie produsul ambalat trece prin tunelul de
încălzire
 Mașina de ambalare cu folie contractilă orizontală.
Derularea rapidă a foliei de plastic utilizată în aceste
mașini provoacă încărcarea electrostatică a acesteia
ceea ce o face să se lipească de rolele mașinii.
 O bară antistatică poate rezolva această problemă.
 Barele de înfășurare urmăresc conturul produsului
până la învelirea completă.
 Se foloseşte la ambalarea produselor alimentare formate din bucăţi
mai mari: biscuiţi, felii de pâine, sticksuri, produse de patiserie,
batoane de ciocolată etc.
 Dacă la formarea verticală a pungilor din folia materialului de
ambalare derulată din bobină se forma un tub de secţiune circulară, în
cazul formării orizontale tubul are secţiunea rectangulară, obţinută cu
ajutorul unui dispozitiv de împăturire a foliei pe lungimea ei.
 Ca principiu de funcţionare, maşinile orizontale sunt similare cu cele
verticale, realizând aceleaşi operaţii: formarea ambalajului, umplerea
cu produs şi închiderea şi separarea ambalajului.
 Diferenţa principală o constituie tragerea foliei ce se face de data
aceasta pe orizontală. Materialul de ambalare, sub formă de folie,
este alimentat tot de la o bobină. Cu dispozitivul de formare se
realizează un tub care se închide longitudinal în jurul produsului.
 Unitatea de închidere longitudinală este compusă din rolele de
tragere, un bloc de încălzire a marginilor foliei şi role de presare
pentru definitivarea sudării. Produsul este împins în interiorul
tubului din folie.
 Închiderea transversală şi separarea ambalajelor se face cu o
unitate de termosudare şi tăiere, ce este formată de obicei din
două fălci cu mişcare de rotaţie. Evacuarea produselor ambalate
spre locul de grupare se face cu benzi transportoare.
 O particularitate a metodei de ambalare în folii contractibile o
reprezintă ambalarea mezelurilor, caz în care ambalajulul face
parte integrantă din produsul obținut reprezentând suprafețe
naturale sau artificiale care susțin carnea tocată din ele.
Membranele naturale prezintă o serie de dezavantaje și de
aceea în ultima vreme au fost utilizate membrane artificiale,
sintetice.
 Membranele artificiale din mase plastice au în
compoziția de bază poliamida și polietilena. Ele sunt
destinate fabricării preparatelor alimentare care sunt
supuse unui tratament termic de fierbere exclusiv. Pe
lângă acestea se mai folosesc și membrane celulozice
care au la bază celuloză pură regenerate, celuloză
native și glicerină. În această situație membranele
utilizate la umplere consituie ambalajul primar al
produsului obținut.