ETICHETAREA MODERNĂ A

PRODUSELOR ALIMENTARE
Etichetarea reprezintă aplicarea unei etichete pe un
obiect în vederea comercializării acestuia.
Eticheta este o bucată de hârtie, carton care se aplică pe
ambalaje în care sunt menționate o serie de informații
necesare cumpărătorului cu privire la produsul conținut,
caracteristicile acestuia, proveniență, durata de
valabilitate, etc.
Noțiunile de etichetare și etichetă sunt derivate de la cele
de marcă și a marca care reprezintă un semn distinctiv
aplicat pe un obiect sau produs pentru a-l deosebi de
altele.
Etichetarea produselor a apărut ca o necesitate pentru a putea
identifica produsele conținute în ambalaj pe de o parte și pentru a da
informații consumatorului cu privire la produsul ambalat, rolul
primordial al acesteia fiind reducerea incertitudinii consumatorului
precum și câștigarea încrederii acestuia.
Conţinutul mesajului informaţional al etichetei s-a aflat pentru o
lungă perioadă de timp la discreţia producătorilor şi, comercianţilor,
care în unele cazuri foloseau abuziv eticheta pentru inducerea în
eroare a cumpărătorilor (Danciu, 2011). Din aceste motive, treptat au
început să apară reglementări privind eticheta şi etichetarea mărfurilor
în codurile comerciale, în standarde şi mai recent în norme elaborate
de organisme şi instituţii cu activitate internaţională (Bobe, 2008).
Informarea corectă și completă a consumatorului reprezintă cel mai
eficient mod de protecție a consumatorului împotriva unor practici
abuzive.
Noile produse alimentare care au invadat piața precum și procesele
și rețetele noi de fabricație necesită impunerea companiilor
producătoare să asigure informațiile necesare pentru a alege în
cunoștiință de cauză, în special în ceea ce priveşte produsele noi
determinând astfel, etichetarea obligatorie a produselor alimentare
şi, în special, a celor realizate prin biotehnologie.
Ordonanța Guvernului 21/1992 menționează de altfel că informarea
consumatorilor cu privire la produsele oferite este obligatorie și se
face prin elemente de identificare care se înscriu pe produs, etichetă
sau ambalaj. Consumatorii trebuie să fie complet, corect și precis
informați cu privire la caracteristicile produsului astfel încât să aibă
posibilitatea de a face o alegere în conformitate cu propriile interese.
În anul 1879 au fost adoptată în România prima lege referitoare la mărci și
marcarea produselor care avea ca scop atât protejarea comercianților dar și a
consumatorilor prin sanctionarea înselaciunii savârsite în dauna acestora, în
cazul folosirii unei marci contrafacute sau imitate.
Camera Internațională de Comerț definește noțiunea de ”marca”: un semn
folosit pe un produs cu scopul de a-l identifica sau distinge produsele unei
firme de cele ale altei firme (Bode A., 2017; https://www.avocatnet.ro).
Legea nr. 84/15.04.1998 specifică pentru mărcile și indicațiile geografice că ”
marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea
produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând
altei persoane”.
Definirea etichetei este complexă deoarece aceasta trebuie să înglobeze
informații utile și necesare consumatorului. De aceea eticheta reprezintă
”orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat sau este aderent
ambalajului acestuia, care conține elemente de identificare a produsului
când acesta este prezentat la vânzare. Etichetele nu trebuie să descrie
produsul în mod înșelător și să creeze o imagine falsă referitoare la
caracteristicile produsului” .
Evoluţia modului de proiectare al etichetelor este legată de
creşterea nivelului de educare şi informare a consumatorilor
care doresc să obţină informaţii utile şi corecte despre produs
ceea ce a dus la creșterea tendinței de specializare a etichetelor
produselor alimentare (Bobe, 2008). Etichetele îndeplinesc
astfel mai multe funcții: de informare, de identificare, de
clasificare, de prezentare a produsului, de promovare.
Prin modul de prezentare al conținutului, indicarea
compoziției produsului, termenelor de valabilitate, modului
de preparare, numelui producătorului, masei nete eticheta
îndeplinește funcția de informare a consumatorului. Funcția
de clasificare a produsului este asigurată prin menționarea
numelui produsului și a clasei de calitate în care se încadrează
acesta.
În ceea ce privește funcția de promovare a produsului aceasta se
realizează prin forma, culoarea și grafica etichetei. Grafica și
culoarea etichetelor au rolul de a atrage vizual cumpărătorul și a
stimula curiozitatea acestuia. Alegerea unei combinații de culori
potrivite corect armonizate sporește atracția cumpărătorului și
împreună cu textul scris pe etichetă pot induce cumpărătorului un
sentiment de încredere și siguranță aceasta devenind un mijloc
eficient de reclamă (Turtoi, 2004).
Pe etichetele produselor alimentare trebuiesc menționate o serie de
elemente obligatorii. Acestea sunt: denumirea produsului, numele
producătorului și țara de origine; clasa de calitate; masa pe unitatea
de ambalaj; data fabricației; restricțiile pentru consum; condițiile de
păstrare; termenul de valabilitate sau garanție.
Pe lângă acestea, etichetele au și un rol promoțional,
acesta fiind evidențiat prin prezența pe etichete a
mărcilor sub care se comercializează produsul, codului
cu bare, evetuala etichetă ecologică și chiar texte
publicitare, scurt istoric al produsului, informații privind
certificarea calității sau trofee (medalii câștigate de către
produs la concursuri naționale și internaționale).
Ca urmare a funcțiilor pe care trebuie să le îndepliească
etichetele produselor alimentare, acestea pot fi de mai
multe tipuri: etichete de identificare; de clasificare; de
prezentare; de promovare.
Produsele alimentare sunt o categorie aparte de produse deoarece acestea
pot afecta metabolismul corpului uman și implicit sănătatea. De aceea la
etichetarea produselor alimentare se ține cont de această particularitate
de unde necesitatea menționării pe etichetele acestor produse a valorii
nutritive a produsului respectiv noțiune ce include valoarea energetică,
biologică, senzorială și igienică a produselor respective. Ca urmare, pe
eticheta produselor alimentare trebuie să se regăsească obligatoriu:
denumirea produsului, lista ingredientelor și cantitatea unora dintre
acestea, masa netă a produsului, termenul de valabilitate respectiv
durabilitatea minimă sau data limită pentru consum, condițiile de
păstrare și de utilizare (mod de pregătire, unde este cazul), producătorul
și sediul acestuia, concentrația alcoolică pentru băuturi, lotul de
proveniență. Pentru produsele de import eticheta trebuie să fie
obligatoriu în limba română și pe lângă elementele menționate mai sus
trebuie să cuprindă numele și sediul importatorului sau ale
distribuitorului înregistrat în România și locul de origine sau
proveniență.
Ca urmare a rolului important pe care informațiile de ordin
nutrițional îl au în ceea ce privește comercializarea
produselor alimentare au fost elaborate o serie de standarde
norme și reglementări cu privire la declararea valorii
nutritive a acestor produse (Comisia Codex-Alimentarius).
Conform acestor reglementări informațiile prezente pe
eticheta produselor alimentare trebuie să cuprindă pe lângă
valoarea nutrițională și conținutul acestuia în nutrienți și o
serie de referiri la necesarul zilnic al organismului și
proporția pe care respectivul produs o poate îndeplini.
O coordonată importantă pe care o ridică etica etichetării
alimentelor este reprezentată de mărimea segmentului de
consumatori căruia trebuie să i se adreseze mesajul
informaţional al etichetei produselor alimentare. Aceasta
poate duce fie la o “abordare generală”, fie la o “abordare
restrânsă” a etichetării alimentelor.
La ora actuală, ca urmare a evoluției metodelor de realizare a
etichetelor precum și a informațiilor de natură nutrițională a
fost diversificat conținutul informațional al etichetelor
produselor alimentare astfel încât eticheta nutrițională și
ecologică au devenit obligatorii pentru o etichetare modernă
asigurând astfel premisele protecției sănătății consumatorului.
Eticheta nutrițională a apărut ca urmare a importanței
declarării valorii nutritive a produselor alimentare datorită
dezvoltării științelor nutriționale acestea fiind influențate de
evoluția cerințelor pieței metabolice, cerințele față de protecția
sănătății consumatorului, modificarea normelor de nutriție
precum și gradul de informare al consumatorilor.
În vederea asigurării acestei protecții, instituțiile
internaționale și naționale au standardizat și legiferat
etichetarea produselor alimentare astfel încât consumatorul să
dispună de toate informațiile necesare care să permită acestuia
să cumpere produsele consolidându-se astfel inclusiv protecția
împotriva alergenilor.
Metodele moderne de realizare a etichetelor imprimă
acestora calităţi artistice deosebite, cromolitografiile,
hologramele şi fotografiile fiind foarte sugestive
atrăgând atenţia cumpărătorilor. Legislaţia actuală
trebuie însă să îi oblige pe producători să asigure
concordanţa vizuală a produselor cu imaginea lor
reprezentată pe etichetă, pentru a nu induce în eroare
consumatorii.
Ca urmare, forurile legislative de la noi din țară au
făcut eforturi de aliniere la normele produselor privind
etichetarea produselor alimentare.
Principalele reglementări cu privire la etichetare sunt
stipulate în HG 106 ̸ 2002; HG 1719 ̸ 2004; OG 21 ̸ 1992 precum
și Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului
European si al Consiliului din 25 octombrie 2011 de informare
a consumatorului cu privire la produsele alimentare.
Regulamentul UE 1169 ̸ 2011 (ANEXA 1)se aplică operatorilor
din sectorul alimentar în toate etapele lanțului alimentar. Se
aplică tuturor produselor alimentare destinate
consumatorului final inclusive produselor alimentare livrate
de unitățile de restaurație colectivă și produselor alimentare
destinate a fi furnizate acestora. Regulamentul se aplică fără
a aduce atingere cerințelor de etichetare prevăzute de
dispozițiile specific ale Uniunii Europene aplicabile anumitor
produse alimentare.
Cerințele generale ale acestui regulament se referă la faptul că nici
etichetarea și prezentarea produselor alimentare, nici
publicitatea făcută acestora nu este de natură să inducă în eroare
consumatorul cu privire la caracteristici, proprietăți sau defecte și
să atribuie unui produs alimentare proprietăți de prevenire sau de
vindecare a unei boli umane (cu excepția apelor minerale
naturale și a produselor alimentare cu destinație nutrițională
specială pentru care există dispoziții specifice).
La ora actuală mulți producători din industria alimentară pe
lângă valoarea nutrițională și conținutul în componente chimice,
menționează pe etichetă și necesarul zilnic pentru o nutriție
sănătoasă.