Funcţii, transmiterea parametrilor

lect. univ. magistru Lisnic Inga, responsabil de studii

master FCIM, UTM

Chişinău 2020
 În interpretorul Python
// my first program in Java

public class HelloWorld {

public static void main(String[ ] args) {
System.out.println("Hello, World");
}
}
Modul script
 Intrări, procesare, ieșiri, funcția print
Intrările (Input-ul) care se fac de obicei de la tastatură, sunt datele pe care computerul le
primește de la utilizator. Urmează etapa procesării lor.
Rezultatul operației de procesare se numește ieșire (Output) și este afișat pe ecran.
Afișarea ieșirii cu funcția print
O funcție este un cod prescris care realizează o operație. Python are numeroase funcții
preconstruite.
Totuși, dintre toate, fundamentală rămîne funcția print, adică exact aceea care afișează
ieșirea pe ecran.
Cînd un program execută o funcție, spunem că el cheamă (invocă) funcția. Cînd invocăm
funcția print, scriem cuvîntul print urmat de un set de paranteze ( ).
Înăuntrul parantezelor scriem argumentul care reprezintă datele pe care le dorim afișate pe
ecran.
Spre exemplu, la invocarea funcției print în declarația print(‘Hello World’),
argumentul este Hello World.
Observăm că ghilimelele nu sunt afișate la ieșirea programului.
 Șiruri și șiruri literale

Ex: ‘Vasile Popescu’

’46, N.Iorga’
‘Bucuresti, 0722200406’
 Variabile
O variabilă este un nume (cuvânt) care reprezintă o valoare stocată în memoria calculatorului.
Numele (variabila) se scrie întotdeauna în partea stângă:
Exemplu:
age = 49
și nu
49 = age
age = 52
și nu
52 = age
Semnul = nu înseamna egal ca în matematică ci reprezintă atribuirea.
În exemplul de mai sus : (lui) age = (i-am atribuit valoarea) 49 respectiv 52.
Când treci o variabilă ca argument al funcției print nu mai ai nevoie de ghilimele.
Exemplu:
latime = 10
print(‘latime’)
latime
print(latime)
10

print() argument

Funcția print
 Exemple
#Acest program demonstreaza o variabila
camera = 123
print(‘Stau in camera: ’)
print(camera)
print(‘Stau in camera, camera ’) funcție cu argument prescurtat
Stau in camera: 123

Stocarea șirurilor cu tipul de date str

#Creeaza o variabila care refera doua siruri

prenume = ‘Vasile’
nume = ‘Popescu’
#Afiseaza valorile referite de variabile
print(prenume, nume)
Vasile Popescu
print(nume, prenume)
Popescu Vasile
 Variabile

viteza = 160
distanta = 300
#Afiseaza valoarea referita de variabile
print (‘Viteza este: ’)
print (viteza)
print (‘Distanta parcursa este: ’)
print (distanta)19
 Tipuri de date.
Reatribuirea variabilelor diferitelor tipuri

În Python există câteva tipuri principale de date:

1. int - întregi
2. float - în virgulă mobilă
3. string (str) - șiruri
4. boolean – True, False
Ca să aflăm cu ce fel de date lucrăm utilizăm funcția type() ca în exemplele de mai jos:
Ce se întâmplă însă dacă unui intreg îi adăugăm zero la sfârșit?
Pentru noi el rămâne un întreg, nu însă și pentru calculator.
Astfel, el devine un număr în virgulă mobilă (float):
 Funcţii, transmiterea
parametrilor. Subprograme
O funcție reprezintă un grup de declarații care există într‑un program pentru a realiza o
anumită sarcină.
Definirea unei functii se face cu ajutorul cuvantului def (define).
Exemplu :
 Trecerea argumentelor la funcții
Un argument este o porțiune de date care este trecută într-o funcție atunci cînd funcția este
invocată.
Un parametru este o variabilă care primește un argument ce este trecut intr-o funcție.
Funcția dublul acceptă un număr ca parametru și afișează valoarea dublată a acelui număr.
Exemplu:
Trecerea unui argument la funcție
Trecerea într-o funcție a mai
multor argumente
 Constante și variabile globale
O variabilă globală este accesibilă tuturor funcțiilor dintr-un program. Ea se creează în
afara oricărei funcții.
Exemplu:
numar = 0
def main():
global numar
numar = int(input(‘Introdu un numar ’))
arata_numar()
def arata_numar():
print(‘Numarul introdus este: ’, numar)
main()
 Constante și variabile globale
Este totuși indicat să nu folosiți variabile globale. În schimb puteți să utilizați constante
globale.
O constantă globală referă o valoare care NU POATE FI SCHIMBATĂ. Prin convenție,
constantele globale se scriu cu majuscule și sunt așezate la începutul programului, înaintea
oricăror alte declarații, ca în exemplul următor:
 Funcția lambda
Python permite crearea unei funcții anonime folosind cuvîntul cheie lambda. O funcție
anonimă poate să conțină doar o singură expresie care neapărat trebuie să returneze o valoare.
Altfel ca la crearea unei funcții comune care folosește def, o funcție creată cu lambda
returnează un obiect funcție.
Acesta poate fi atribuit unei variabile care poate fi folosită în orice moment ca să execute
expresia conținută. Să vedem cum arată în Terminal o funcție normală, aceeași funcție creată
cu ajutorul cuvîntului cheie lambda și o funcție lambda căruia nu-i atribuim nicio variabilă
(da, permite și acest lucru!).