ALBERT EINSTEIN

Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm, Regatul Württemberg –

d. 18 aprilie 1955, Princeton, New Jersey, SUA) a fost un fizician
teoretician de etnie evreiască, născut în Germania, apatrid din 1896,
elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940,
profesor universitar la Berlin și Princeton. A fost autorul teoriei
relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii.

În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.

Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria
relativității restrânse (1905), care unesc mecanica cu
electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care
extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă
teorie a gravitației.

Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității,

probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica
cuantică, explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea
tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic,
proprietățile termice ale luminii (al căror studiu a condus la elaborarea
teoriei fotonice), teoria radiației (ce include emisia stimulată), teoria
câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii.

Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein este E=mc² , care cuantifică
energia disponibilă a materiei. Pe această formulă se bazează
atomistica, secțiunea din fizică care studiază energia nucleară.

Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul științei. A fost un activ

militant al păcii și susținător al cauzei poporului evreu căruia îi
aparținea.

Einstein a publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte

domenii
 Cariera
• 1901: Șomer fiind, caută de lucru. Găsește de lucru ca tutore, meditator și apoi ca profesor la o
școală privată în Schaffhausen.
• 1902: Einstein primește o slujbă la Institutul de Patente din Elveția ca examinator de brevete
(expert tehnic, clasa a III-a).
• 1905: Einstein primește titlul Doctor în Fizică în cadrul Universității din Zürich, în urma unei
dizertații privind determinarea dimensiunilor moleculare.
• 1906: Einstein avansează profesional ajungând examinator (expert tehnic, clasa a II-a) la Biroul
de Patente.
• 1908: Obține un post de lector la Universitatea din Berna.
• 1909: Părăsește postul de la Oficiul de Patente deoarece este numit profesor asociat de fizică
teoretică la Universitatea din Zürich.
• 1911: Einstein se mută cu familia la Praga și este numit profesor titular la Universitatea
Germană de acolo (unde rămâne până în 1912).
• 1912 - 1914: Einstein se mută la Zürich și obține postul de profesor de fizică teoretică la
Universitatea ETH și aceasta la recomandarea Mariei Curie, care a remarcat valoarea lucrărilor
sale științifice. Aici găsește un mediu favorabil studiilor și cercetărilor sale: i se permite să
efectueze orice experiment dorește.
 Teoria Relativității Restrânse

Cea de-a patra lucrare importantă publicată de Einstein în 1905, "Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare", conținea ceea ce avea să fie
cunoscută mai târziu ca Teoria relativității restrânse, una dintre cele mai celebre contribuții ale sale, în care demonstrează că teoretic nu
este posibil să se decidă dacă două evenimente care se petrec în locuri diferite, au loc în același moment sau nu. Ideile de bază au fost
formulate de Einstein încă de când avea 16 ani (deci cu 10 ani în urmă).

Încă de la Newton, filozofii naturali (denumirea sub care erau cunoscuți fizicienii și chimiștii) încercaseră să înțeleagă natura materiei și a
radiației, precum și felul în care interacționau într-o imagine unificata a lumii. Ideea că legile mecanicii sunt fundamentale era cunoscută
drept concepția mecanicistă asupra lumii, în timp ce ideea că legile electricității sunt fundamentale era cunoscută drept concepția
electromagnetică asupra lumii. Totuși, niciuna dintre idei nu era capabilă să ofere o explicație coerentă asupra felului cum radiația (de
exemplu lumina) și materia interactionează atunci când sunt văzute din sisteme de referință inerțiale diferite, adică interacțiile sunt urmărite
simultan de un observator în repaus și un observator care se mișcă cu o viteză constantă.

În primăvara anului 1905, după ce a reflectat la aceste probleme timp de 10 ani, Einstein și-a dat seama ca esența problemei constă nu într-
o teorie a materiei, ci într-o teorie a măsurării. Esența acestei teorii speciale a relativității era constatarea că toate măsurătorile timpului și
spațiului depind de judecăți asupra simultaneității a două evenimente diferite. Aceasta l-a condus la dezvoltarea unei teorii bazate pe două
postulate:

Principiul relativității, care afirmă că legile fizicii sunt aceleași în toate sistemele de referință inerțiale
Principiul invariabilității vitezei luminii, care arată că viteza luminii în vid este o constantă universală.
Numai viteza luminii este constantă în orice sistem de referință, lucru preconizat și de teoria lui Maxwell. Tot aici apare pentru prima data
celebra sa formulă:

. E=mc2 Această ecuație exprimă cantitate imensă de energie ascunsă într-un corp și care poate fi eliberată atât în procesul de fisiune cât și
în cel de fuziune nucleară, procese care stau la baza funcționării bombei atomice.
 Teoria relativității generalizate

• Teoria relativității restrânse explică fenomenele ondulatorii, eliminând acțiunea instantanee de la

distanță. Electrodinamica lui Faraday și Maxwell este compatibilă cu viteza finită de propagare a luminii.
Prin generalizarea legilor mecanicii newtoniene și a unor legi ale fizicii, electrodinamica devine
relativistă. Dar pentru a pune gravitația in concordanță cu relativitatea a fost nevoie de modificări mult
mai profunde ceea ce l-a condus pe Einstein la Teoria relativității generalizate. În această teorie, orice
viteză de propagare, inclusiv a gravitației, este finită. Teoria Relativității Generalizate, asociază timpului
spațiul legând coordonatele evenimentelor de timp și sudându-le în mod unitar, iar gravitația devine o
proprietate a acestui reper spațiu-timp, devenind de fapt o deformare a spațiului și a timpului.

• Einstein nu desființează concepția newtoniană, ci o înlocuiește cu una mai extinsă, valabilă pentru
viteze apropiate de cea a luminii.

• Teoria Relativității Generalizate a revoluționat gândirea științifică prin negarea existenței unui timp
absolut, stârnind un ecou uriaș în toată lumea, fiind discutată în contradictoriu în cele mai prestigioase
centre științifice ca și în cercuri mondene sau în săli de conferințe pentru marele public. A fost
combătută cu vehemență de unii, dându-se dovadă de cunoaștere superficială. Epoca ce a urmat a fost
marcată de interesul pentru această teorie, considerată ca răsturnătoare a tuturor legilor mișcărilor și
fenomenelor fizice admise ca fundamentale.
 Recompense, distincții și aprecieri

• Cea mai importantă apreciere a contribuției sale în domeniul științei o constituie Premiul Nobel pentru Fizică (1921).

• Motivația juriului Nobel:"Pentru serviciul oferit Fizicii teoretice și în special pentru descoperirea legii efectului fotoelectric".

• Fizicianul german Max Born consideră teoria relativității ca fiind cea mai mare realizare a minții umane în ceea ce privește concepțiile
asupra Universului.

• Fizicianul P. A. M. Dirac numește teoria relativității "cea mai mare descoperire științifică realizată vreodată".
• În 1999, ziarul Time îl denumește "personalitatea secolului".
• În Germania, Ministeriul pentru Educație și Cercetare (Bundesministerium für Bildung und Forschung) a declarat "Anul Fizicii 2005" ca
"Anul Einstein": s-au împlinit 100 de ani de la lansarea teoriei relativității și 50 de ani de la moarte și au avut loc o serie de manifestări
științifice și de popularizare a teoriilor sale.

• În cinstea sa, elementul cu numărul de ordine 99 în sistemul periodic al elementelor a fost numit Einsteiniu.
• De asemenea, un crater lunar îi poartă numele.

• În 1912, Einstein este admis ca membru al Academiei de Științe din Berlin.

• Venerat de comunitatea oamenilor de știință[54], Einstein a fost considerat omul secolului, iar numele său este asociat, în cultura
comună, cu ideea de geniu.
 Citate celebre
• „Orice prost știe. Scopul este să înțelegi.”
• „Coincidența este felul lui Dumnezeu de a
rămâne anonim.”
• „Dacă cineva n-a greșit niciodată, înseamnă că
n-a încercat să facă nimic nou.”
• „Un intelectual rezolvă problemele. Un geniu
le evită.”
 Curiozitati despre Albert Einstein
• A fost rugat sa devina presedintele Israelului sionist in 1952,
dar a refuzat oferta.
• Cand avea aproape cinci ani, tatal sau i-a dat o busola simpla,
care a devenit jucaria lui preferata!
• Einstein ura sa poarte sosete.
• Se pare ca tanarului Einstein nu i-a placut modul in care invata
la scoala, cu toata disciplina impusa.
• De asemenea, nu prea s-a supus sistemului de autoritate, asa
ca, pana la urma a fost expulzat dintr-o scoala.Un profesor
chiar i-a spus ca nu va iesi nimic din el.
 Bibliografie
• 1-Wikipedia:Albert Einstein
• 2 Goki.ro/AlbertEinsteinCuriozitati
• 3-www.RadioRomaniaCultural
Proiect realizat de:

Vlad Dorin Gabriel