0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
8 vizualizări9 pagini
Bilanţul apare ca un tablou al situaţiei patrimoniului care prezintã în unitãţi monetare mãrimea valoricã a bunurilor economice, în corelaţie cu sursele lor de finanţare, precum şi cu rezultatul obţinut.
Bilanţul contabil marcheazã etapa finalã cu care se încheie lucrãrile contabile într-o perioadã datã şi reprezintã punctul de plecare al contabilitãţii din perioada urmãtoare de gestiune. Pentru acest lucru pledeazã şi principiul intangibilitãţii bilanţului de deschidere.
Bilanţul apare ca un tablou al situaţiei patrimoniului care prezintã în unitãţi monetare mãrimea valoricã a bunurilor economice, în corelaţie cu sursele lor de finanţare, precum şi cu rezultatul obţinut.
Bilanţul contabil marcheazã etapa finalã cu care se încheie lucrãrile contabile într-o perioadã datã şi reprezintã punctul de plecare al contabilitãţii din perioada urmãtoare de gestiune. Pentru acest lucru pledeazã şi principiul intangibilitãţii bilanţului de deschidere.
Bilanţul apare ca un tablou al situaţiei patrimoniului care prezintã în unitãţi monetare mãrimea valoricã a bunurilor economice, în corelaţie cu sursele lor de finanţare, precum şi cu rezultatul obţinut.
Bilanţul contabil marcheazã etapa finalã cu care se încheie lucrãrile contabile într-o perioadã datã şi reprezintã punctul de plecare al contabilitãţii din perioada urmãtoare de gestiune. Pentru acest lucru pledeazã şi principiul intangibilitãţii bilanţului de deschidere.
PRICOP ALEXANDRA ECTS ANUL 1 GR.3 Prezentarea bilantului in Romania
Bilanţul apare ca un tablou al situaţiei patrimoniului care prezintã în unitãţi
monetare mãrimea valoricã a bunurilor economice, în corelaţie cu sursele lor de finanţare, precum şi cu rezultatul obţinut. Bilanţul contabil marcheazã etapa finalã cu care se încheie lucrãrile contabile într-o perioadã datã şi reprezintã punctul de plecare al contabilitãţii din perioada urmãtoare de gestiune. Pentru acest lucru pledeazã şi principiul intangibilitãţii bilanţului de deschidere. Bilanţul trebuie înţeles ca un instrument principal şi caracteristic de sintetizare şi generalizare la un moment dat, pe baza principiului dublei reprezentãri a datelor şi informaţiilor contabile, privind mijloacele economice şi sursele lor de formare, cât şi rezultatele activitãţii la toate verigile economiei naţionale : întreprinderi, instituţii bugetare, pe subramuri , ramuri şi pe ansamblul economiei naţionale. Acoperind prin conţinutul sãu totalitatea aspectelor legate de activitatea unei întreprinderi într-o perioadã datã, bilanţul contabil îşi demonstreazã rolul important prin funcţiile sale : 1. Este numit « oglinda întreprinderii « , fiind un mijloc de conducere şi analizã ; 2. Este mijlocul principal de informare a tuturor celor interesaţi în ceea ce priveşte activitatea întreprinderii ; 3. Constituie un instrument pentru calcularea indicatorilor micro şi macroeconomici şi a elaborãrii prognozelor la nivel naţional. Din punct de vedere conceptual, bilanţul poate fi definit ca o reprezentare a utilizãrilor şi resurselor de care dispune o entitate patrimonialã la un moment dat. Aceastã reprezentare se face sub forma unei egalitãţi ce reflectã echilibrul valoric între utilizãri denumite active patrimoniale şi resurse, denumite pasive patrimoniale. În cadrul concepţiei economice, activul şi capitalurile sunt douã mãrimi ale aceleiaşi realitãţi economice, respectiv ale resurselor de care dispune o entitate patrimonialã. Din punct de vedere juridic, bilanţul pleacã de la definiţia patrimoniului conform cãreia este ansamblul drepturilor şi obligaţiilor pe care le are un titular de patrimoniu astfel cã, activul bilanţier corespunde bunurilor aferente capitalurilor subscrise, parţial sau total vãrsate de asociaţi/acţionari şi datoriilor faţã de terţi. . Relaţia de bazã ce decurge dintr-o astfel de interpretare este : SN = A – D, unde SN = situaţia netã ( capitalurile proprii) A = activele D = datoriile faţã de terţi Din punct de vedere juridic, bilanţul pleacã de la definiţia patrimoniului conform cãreia este ansamblul drepturilor şi obligaţiilor pe care le are un titular de patrimoniu astfel cã, activul bilanţier corespunde bunurilor aferente capitalurilor subscrise, parţial sau total vãrsate de asociaţi/acţionari şi datoriilor faţã de terţi. . Relaţia de bazã ce decurge dintr-o astfel de interpretare este : SN = A – D, unde SN = situaţia netã ( capitalurile proprii) A = activele D = datoriile faţã de terţi Situaţia netã reprezintã valoarea datoriilor întreprinderii faţã de asociaţi sau, altfel spus, valoarea drepturilor pe care le posedã proprietarii asupra entitãţii patrimoniale. Formatul bilanţului în conformitate cu OMFP nr. 1802/2014 este următorul: A. Active imobilizate I. Imobilizări necorporale 1. Cheltuieli de constituire 2. Cheltuieli de dezvoltare 3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi şi active similare 4. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale 5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziționat cu titlu oneros 6. Avansuri II. Imobilizări corporale 1. Terenuri şi construcții 2. Instalații tehnice şi maşini 3. Alte instalații, utilaje şi mobilier 4. Investiții imobiliare 5. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale 6. Active biologice productive 7. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuție III. Imobilizări financiare 1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate 2. Împrumuturi acordate entităților afiliate 3. Interese de participare 4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare 5. Investiții deținute ca imobilizări 6. Alte împrumuturi B. Active circulante:stocuri,creante,investitii pe termen scurt,casa si conturi la banci C.Cheltuieli in avans D.Datorii : sumele care trebuie plătite într‐o perioadă de până la un an E. Active circulante nete/datorii curente nete F. Total active minus datorii curente G. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă mai mare de un an H. Provizioane I. Venituri în avans J. Capitaluri proprii