Caria Dentara

Ce explorăm radiografic:

•cariile interproximale,
•cariile de colet,
•cariile ocluzale,
•cariile situate sub/lateral de obturaţie (cariile
recidivate şi secundare),
•carii pe dinţii incluşi (suprafaţa ocluzală şi
interproximală),
•complicaţiile cariei dentare.
Cum exploram:

 Bitewing – foarte util in diagnosticul cariilor

interproximale.
 Periapicale (cel mai corect prin tehnica
planurilor paralele)
 OPT
 ? (alta metoda ce NU foloseste raze X)
După localizarea procesului lezional cariile se pot
clasifica în:

•carii interproximale,
•carii ocluzale,
•carii faciale/linguale,
•carii radiculare,
•carii recurente sau secundare,
•carii pe dinţii incluşi
După gradul de demineralizare al structurilor
dure dentare putem întâlni:

•caria incipientă, de demineralizare,

•caria superficială, caria de smalţ,
•carii de smalţ şi dentină,
•distrucţii coronare cu diferite complicaţii:
pulpare, parodontale, osteitice.
 Clasificarea cariilor

I M A
A

I = Incipienta (C1)
M = Moderata (C2)
A = Avansata (C3) S
S = Severa (C4)
 Clasificarea cariilor
 C-1: carie de smalt incipienta (< jumatate din grosimea smaltului)
 C-2: cel putin jumatate din grosimea smaltului dar fara a invada
jonctiunea smalt-dentina
 C-3: cu afectarea joctiunii smalt-dentina dar < jumatatea distantei
pina la pulpa.
 C-4: afectind dentina dar> jumatatea distantei pina la camera
pulpara.

Fig. 2.37. Reprezentare schematică a aspectului radiografic al cariilor interproximale: 1, 2 –

carii amelare; 3, 4 – carii amelo-dentinare, (după Langland şi Langlais).
 Carii interproximale
 În teritoriul coronar interproximal apar carii
meziale şi distale în diferite stadii:
 caria de smalţ incipientă, caria de smalţ în
stadiu avansat, caria în smalţ şi dentină
apărută după depăşirea zonei amelo-dentinare.
 Aceste carii fiind proiectate pe radiografii
tangent la fascicolul de radiaţii sunt uşor de
depistat radiografic prin incidenţa bitewing
chiar şi în regiunea molarilor.
 Carii Ocluzale
 Detectate clinic mai mult decit radiografic.
 Leziunea progreseaza de ambele parti ale
fisurilor avind aspect triunghiular cu baza
catre dentina.
 Leziunea poate sa se extinda in dentina fara
a exista o bresa in smalt vizibila radiografic.
 Carii de pe suprafeţele vestibulare şi
orale

 Aceste carii sunt uşor accesibile examenului

clinic, dar pot fi greu de depistat radiografic
datorită proiecţiei perpendiculare pe fasciculul
de raze a suprafeţei cariei cu apariţia
fenomenului de sumaţie pozitivă a smalţului şi
dentinei care maschează leziunea.
 Fenomenul “burn-out”
Reprezintă un artefact, vizibil sub forma unei benzi sau triunghi
radiotransparent.
El este datorat faptului că în regiunea cervicală straturile
străbătute de fascicolul de raze X sunt mai subţiri şi mai puţin
dense comparativ cu zona coronară, unde smalţul şi dentina sunt
intens radioopace, şi de zona radiculară, unde fascicolul trebuie să
străbată straturile de cement şi os alveolar, bine mineralizate,
radioopace
 Cariile radiculare

 Cariile radiculare se produc în spaţiul dintre

marginea smalţului şi marginea liberă a
gingiei, interesând atât cementul cât şi dentina
care prezintă leziuni parodontale marginale
 Cariile radiculare se pot dezvolta la diferite
nivele ale rădăcinilor, în treimea mijlocie,
inferioară sau chiar apical
 Carii dentare recidivate/secundare

 Aceste carii sunt apărute sub o obturaţie, este

cazul cariilor recidivate sau la periferia unei
obturaţii, când vorbim de carii secundare.
 Cariile recidivate pot fi acoperite de
radiopacitatea obturaţiilor metalice, şi sunt
vizibile doar radiografic