STATISTICA ECONOMICĂ

TITULAR DE CURS:
Maria Cojocaru, dr., conf. univ.
Unitate de conținut nr. 1
STATISTICA – INSTRUMENT DE CUNOAȘTERE
ȘI ANALIZĂ A FENOMENELOR ȘI PROCESELOR
ECONOMICO-SOCIALE

› De ce trebuie să cunoaştem statistica.

› Obiect şi metodă în statistică.
› Concepte de bază utilizate în statistică.
› Scale de măsurare a datelor statistice.
› Etapele procesului de investigaţie statistică.
Ce este statistica
› Etimologia cuvantului “statistică” este de origine latină, de
la termenul status, ce desemnează o stare, o situaţie, un
fapt. Astăzi, statistica reprezintă un ansamblu de principii
si metode cu ajutorul cărora putem obţine informaţii utile
despre un set de date.
Domeniul statisticii poate fi subdivizat in două arii:

› Statistica descriptivă se ocupă cu colectarea,

clasificarea, caracterizarea și prezentarea datelor
numerice. Nu le explică sau interpretează.
› Statistica inferenţială se ocupă cu interpretarea datelor
oferite de statistica descriptivă si cu prelucrarea acestora
pentru a formula concluzii și lua decizii.
› Alegerea tipului statisticii adecvate este determinată de
scopul cercetării, de ipoteze și de datele colectate
Statistica se utilizează pentru
› A descrie un proces
› A trage concluzii dintr-un set de rezultate/măsurători
› A testa ipotezele
› A testa relațiile dintre variabile.
Statistica oferă rigoare științifică deciziilor.
Pentru a utiliza statistica este necesară familiarizarea cu:
limbajul statistic; cu conceptele fundamentale, cu etapele
cercetării statistice.
Obiect si metodă în statistică
› Statistica studiază fenomenele si procesele care prezintă
următoarele particularităţi:
– se întâlnesc la un număr mare de unităţi;
– variază ca nivel de la o unitate la alta;
– sunt definite, circumscrise în timp, în spaţiu si ca structur ă organizatoric ă
(adică sunt entităţi distincte circumscrise in timp, spaţiu si organizatoric);
› Aceste fenomene se numesc fenomene de masă si constituie
obiectul de studiu al statisticii. Pentru a putea cunoaste aceste
fenomene, nu este de ajuns să studiem âateva unităţi purtătoare a
acestor fenomene, ci este necesar să avem viziunea ansamblului,
a intregului, să studiem un număr suficient de mare de cazuri
pentru ca ele să fie sub incidenţa legii numerelor mari.
Obiect si metodă în statistică
› Fenomenele studiate de statistică (fenomene stochastice sau statistice) sunt
fenomene nedeterministe, influenţate, de regulă, de un număr mare de factori
cu acţiune sistematică sau aleatoare, esenţială sau neesenţială, cu acţiune
intr-un acelasi sens sau in sensuri diferite. Acest tip de fenomene sunt
guvernate de legi statistice, care se manifestă ca tendinţă si care pot fi
cunoscute, identificate si studiate doar prin cercetare ansamblului unităţilor la
care se produc.
› În antiteză cu fenomenele stochastice, există fenomene deterministe, univoc
determinate, care apar sub influenţa unui număr restrans de cauze si care se
manifestă cu aceeasi valoare/nivel, dacă si cauzele care le-au generat sunt
aceleasi. Spre deosebire de fenomenele de masă, fenomenele deterministe
pot fi cunoscute, identificate si cercetate pe cale experimentală. Totodată,
valabilitatea lor poate fi probată la nivelul fiecărui caz individual in parte (așa
se întamplă, de regulă, cu fenomenele din stiinţele naturii – fizică, chimie etc.).
Obiect si metodă în statistică
Urmărind etapele oricărui proces de cunoastere, pentru
rezolvarea problemelor care fac obiectul său de studiu,
statistica, ca orice stiinţă si-a elaborat procedee si metode
speciale de cercetare, cum sunt cele ale observării de
masă, ale centralizării si grupării, procedee si modele de
analiză si de interpretare statistică.
Putem spune că metoda statisticii este constituită din „totalitatea operaţiilor, tehnicilor,
procedeelor si metodelor de investigare statistică a fenomenelor ce aparţin unor procese
de tip stochastic”.
Concepte de bază utilizate în statistică
Colectivitatea sau populaţia statistică cuprinde un ansamblu de
fenomene individuale care au o trăsătură esenţială comună, adică au
aceeaşi natură calitativă, care face obiectul investigaţiei statistice.

› Colectivităţile statistice pot fi:

› a) colectivităţi statice care exprimă o stare, un nivel, la un
moment dat. De exemplu, populaţia Republicii Moldova la data
de 1 ianuarie 2020. Ea cuprinde totalitatea indivizilor care
trăiesc pe acest teritoriu, dar care se diferenţiază după trăsături
pe care le posedă: varstă, ocupaţie ş.a.
› b) colectivităţi dinamice care concretizează un proces, o
devenire in timp. De exemplu: mişcarea naturală a populaţiei
Republicii Moldova pe perioada anilor 1995- 2019.
 De exemplu: populaţia tuturor absolvenţilor USM este infinită, deoarece ea poate include
absolvenţii din trecut, prezent si viitor; dacă facem însă niste precizări, niste delimitări in timp,
in spaţiu si ca organizare, populaţiile infinite pot căpăta caracter definit (populaţia absolvenţilor
USM din Chisinau, din anul universitar 2019-2020, de la Facultatea de Stiinte Economice,
învățământ fără frecvență).

Studiul statistic se efectuează pe un eșantion

Esantionul reprezintă un subset de elemente

selectate dintr-o colectivitate statistică.
b. Unitatea statistică
Este elementul, entitatea de sine stătătoare a unei populaţii statistice, care posedă o serie
de trăsături caracteristice ce-i conferă apartenenţa la populaţia studiată.
Unităţile statistice (de observare) reprezintă mulţimea numărabilă de elemente care compun
colectivitatea statistică.
Unităţile statistice ale colectivităţii au caracter obiectiv, sunt independente şi dispun de anumite
proprietăţi, calităţi, care se numesc de obicei criterii sau caracteristici. De exemplu criteriile
pentru persoană: varsta, studiile, ocupaţia, inălţimea, greutatea, starea familială ş.a.; criteriile
pentru intreprinderi: forma de proprietate, activitatea, numărul de angajaţi, fondul social
(statutar) ş.a.
Se pot întalni două tipuri de unităţi statistice:
- simple (un salariat, un agent economic, un obiect, o părere);
- complexe (o grupă de studenţi sau o echipă de salariaţi, o familie sau o gospodărie, o
categorie de mărfuri)
Statistica studiază fenomenele prin criteriile lor. Cu cat colectivitatea este mai omogenă, cu
atat mai multe criterii commune au unităţile ei şi cu atat mai puţin variază valorile lor.
Omogenitatea statistică a elementelor colectivităţii presupune proprietatea esenţială de a fi
de aceeaşi natură calitativă, de a aparţine aceluiaşi teritoriu şi aceluiaşi timp, fie unui
moment, fie unui interval de timp. De exemplu, colectivitatea populaţia Republicii Moldova
la recensămantul din 2014 a constituit 2 804 801 persoane, fără raioanele de est şi
municipiul Bender. Această cifră cuprinde persoanele inregistrate la momentul critic (de
referinţă) – data de 4 octombrie 2044, ora 00.00.
Variabila statistică (caracteristică statistică)
Reprezintă o însusire, o proprietate măsurabilă a unei unităţi statistice, întâlnită la toate
unităţile care aparţin aceleiasi colectivităţi si care prezintă variabilitate (variază ca
nivel) de la o unitate statistică la alta.

Variabilele statistice sunt de numeroase tipuri, putand fi clasificate după următoarele criterii:
I. după dimensiunea în care sunt definite, avem:
de timp (care se referă la dimensiunea temporală, de tipul anului infiinţării unor firme sau al duratei
necesare pentru completarea unui formular);
de spaţiu (care se referă la loc, la spaţiu, de tipul localităţii de resedinţă a unor persoane sau al zonei de
amplasare a sediului unor firme)
atributive (care se referă la un atribut, altul decat timpul sau spaţiul, de tipul greutăţii corporale, profesiei
unor persoane, cifrei de afaceri a unor agenţi economici).
 II. după natura variabilelor si modul lor de exprimare, avem:
variabile cantitative sau numerice (exprimate prin numere, adică descriu prin numere
rezultatul unei numărători sau măsurători; de exemplu: profitul unor firme, varsta in ani
impliniţi a unor persoane etc.);
variabile calitative sau nenumerice (exprimate prin cuvinte, care descriu prin cuvinte un
anumit tip calitativ al unităţii de la care s-a inregistrat; de exemplu: absolvenți cu studii
superioare, limba străină cunoscută cel mai bine de niste persoane etc.)

☺ Exemplul nr. 3

Există situaţii in care datele sunt măsurate in expresie numerică (cantitativă) si redate in
formă calitativă (de exemplu: măsurarea si exprimarea gradului de poluare a aerului: poluarea
este măsurată numeric, dar catalogată ca „redusă”, „medie” sau „mare; la fel si măsurarea
intensităţii cutremurelor pe scala Richter).
III. după tipul variaţiei, variabilele numerice pot fi:
cu variaţie continuă, atunci cand pot lua, practic, orice valoare intr-un interval din
domeniul lor de valori;
cu variaţie discontinuă (discrete), atunci cand pot lua doar anumite valori, strict
determinate intr-un interval din domeniul lor de valori.
In cele mai multe cazuri, deosebirea, diferenţa intre variabilele cu varia ţie continu ă si
cele cu variaţie discretă se poate face stabilind dacă datele provin dintr-o numărătoare
sau dintr-o măsurătoare (primele sunt discrete, cele din urmă continue).

☺ Exemplul nr. 4

Numărul de bolnavi internaţi intr-un spital la 31.12.2020, numărul scolilor generale

existente intr-un oras – sunt variabile discrete, deoarece pot lua doar valori intregi, în timp ce
greutatea si inălţimea unor persoane, media generală cu care au promovat anul I studenţii unei
facultăţi etc. – sunt variabile continue, intrucat pot lua si valori fracţionare.
 Multe variabile continue pot lua valori aparent discrete (de exemplu:
varsta se exprimă, de regulă, in ani impliniţi), dar acest lucru se
intamplă deoarece in practică se limitează, uneori, precizia datelor
inregistrate.

☺ Exemplul nr. 5

In unele cazuri, intalnim variabile discrete, care pot lua valori foarte mari (de exemplu:
populaţia continentelor la 31.12.2019. Datorită diferenţei mari intre ordinul de mărime a datelor
si pasul cu care se discontinuizează variabila (adică 1, in exemplul nostru), ultimul devine
nesemnificativ in raport cu primul, astfel că variabila capătă caracter continuu, chiar dacă ea are,
prin insăsi natura ei, variaţie discretă.
 d. Varianta statistică
Nivelul sau valoarea unei variabile, indiferent de natura/tipul acestei variabile, întâlnită
la o anumită unitate se numeste variantă.

☺ Exemplul nr. 6

De exemplu: un angajat al unei companii are o vechime de 5 ani in muncă. Angajatul

reprezintă unitatea statistică, vechimea in muncă este variabila urmărită, iar 5 este varianta
acestei variabile.
 e. Frecvenţa unei variante
Este numărul de apariţii al acelei variante, la toate unităţile unei colectivităţi.

☺ Exemplul nr.7

De exemplu: dacă 10 angajaţi ai unei companii sunt de profesie „economisti”, atunci:

angajatul este unitatea statistică, profesia este variabila studiată, „economist”reprezintă o
variantă a acestei variabile, iar „10” este frecvenţa acestei variante.
 f. Date statistice
Reprezintă observaţiile rezultate dintr-o cercetare statistică, sau ansamblul valorilor colectate
în urma unei cercetări statistice.

Conţinutul, esenţa datelor statistice formează informaţia statistică.

In funcţie de tipul variabilelor ale căror valori le reprezintă si datele statistice se pot clasifica
în:
temporale, spaţiale sau atributive (dacă se referă la o caracteristică de spaţiu, de timp sau
atributivă);
cantitative sau calitative (dacă se referă la o variabilă numerică sau nenumerică);
După momentul sau perioada de timp la care se referă datele inregistrate, putem intalni:
date dinamice, atunci cand datele se referă la mai multe momente sau perioade de timp
succesive (exemplu: profitul trimestrial si numărul mediu trimestrial al angajaţilor unui
agent economic din construcţii, inregistrate pentru opt trimester consecutive );
date statice, atunci cand ele se referă la acelasi moment / perioadă de timp (exemplu:
profitul si numărul angajaţilor pentru 10 agenţi economici, la sfarsitul semestrului I 2020).
Scale de măsurare a datelor statistice
Pentru ca datele statistice să poată fi supuse prelucrării prin metode statistice, ele trebuie
măsurate, adică exprimate cantitativ, cu ajutorul numerelor.
Măsurarea este operaţia prin care fiecărei observaţii, fiecărui aspect cantitativ sau
calitativ al unităţilor statistice (obiectelor, evenimentelor etc.) li se atribuie în mod
sistematic numere.
Modalitatea prin care se atribuie această valoare numerică, precum si semnificaţia ei depinde
de nivelul de măsurare. Fiecărui nivel de măsurare ii corespunde o anumită scală de măsurare, care
poate fi identificată in funcţie de operaţiile matematice ce pot fi efectuate cu datele statistice. Toate
operaţiile matematice permise pentru o anumită scală sunt valabile si pentru toate scalele inferioare
ei, dar nu si pentru cele următoare.
 Cele patru scale de măsurare, in ordinea
crescătoare a preciziei, sunt:
1. Scala nominală (categorială)
Este scala cu cel mai scăzut nivel al preciziei, utilizată pentru a atribui variantelor
caracteristicii măsurate „însusiri”, cu scopul de a stabili diferenţe calitative între
observaţii.
sau
Scala nominală – valorile determinate cu ajutorul aceste scale permit doar încadrarea
elementele unei populaţii în categorii. Cu ajutorul valorilor astfel determinate nu se pot
realiza ierarhii între elementele populaţiei studiate

Altfel spus, „numerele” atribuite pe această scală au rolul de a identifica, de a reprezenta

diferitele clase sau categorii, fără a impune o anumită relaţie de ordine intre ele, fără ca aceste
„numere”(insusiri) să aibă vreo semnificaţie cantitativă.
Rolul scalei nominale: de a incadra unităţile statistice in grupe/clase/categorii diferite, după
un anumit criteriu, fără a indica dacă o categorie este mai bună sau mai puţin bună decat alta, dacă
o categorie este mai largă sau mai restransă decat alta.
 Operaţii admise pe scala nominală: singurele relaţii matematice permise pe scala nominală
sunt echivalenţa si non-echivalenţa. Astfel, o unitate statistică poate avea caracteristica definitorie
pentru o anumită clasă (=) sau nu (≠). Putem spune, de exemplu, „masculin” (≠) „feminin”,
dar nu si „masculin” > „feminin”.

☺ Exemplul nr.8

Clasificarea persoanelor intervievate in cadrul unui studiu statistic, după statutul civil
(căsătorit/necăsătorit), după gen (masculin/feminin), după profesie (inginer/ economist/ arhitect/
avocat etc.).
 ☺ Exemplul nr.9

Pentru usurarea procesului de prelucrare a datelor, aceste variante/categorii nominative se

pot codifica numeric, sub forma: (0 = masculin, 1 = feminin); (1 = inginer, 2 = economist, 3 =
arhitect etc.). Aceste numere nu sunt purtătoare ale vreunei informaţii cantitative, ci doar separă
subiecţii in clase/categorii distincte din punctul de vedere al statutului civil, al sexului, al
profesiei etc. La fel cum numerele de pe tricourile unor jucători de fotbal nu reflectă importanţa
jucătorilor sau nivelul la care evoluează in timpul unui meci, ci in principal au rolul de a
identifica jucătorii. Cu aceste coduri numerice nu se pot determina medii sau alţi indicatori
statistici, nu se pot efectua comparaţii. Putem insă să determinăm frecvenţele de apariţie ale
ficărei categorii (numărul de unităţi care se incadrează in fiecare clasă/categorie).
 1. Scala ordinală (categorială)

Oferă un plus de precizie în „măsurare”, faţă de scala nominală, deoarece ea nu numai

că împarte unităţile colectivităţii studiate în clase/grupe omogene diferite, din punct de
vedere al unei caracteristici, ci permite si stabilirea unei relaţii de ordine între aceste
clase/grupe.
 ☺ Exemplul nr.10

Popularitatea de care se bucură candidaţii la o funcţie politică (1 = deloc popular, 10 = foarte

popular); preferinţele consumatorilor faţă de o marcă de băuturi răcoritoare (1 = nu este deloc
bună; 5 = foarte bună); ordinea in care sosesc inotătorii dintr-o cursă acvatică (primul, al doilea,
al treilea etc., fără a putea spune cu cate minute si secunde a sosit primul înotător mai repede
decat al doilea); calificativele obţinute de scolarii claselor I-IV la o materie (insuficient, bine,
foarte bine); autopercepţia unor persoane privind greutatea lor corporală (sub greutatea normală,
cu greutate normală, peste greutatea normală); salariul obţinut de angajaţii unei companii (sub
salariul mediu, egal cu salariul mediu, peste salariul mediu); temperatura inregistrată intr-o
staţiune montană in 10 zile din luna august (sub cea normală, normală, peste cea normală sau
foarte scăzută, scăzută, normală, ridicată, foarte ridicată).
1. Scala de interval (cardinală)
 ☺ Exemplul nr.12

Pe această scală se măsoară punctajul obţinut la un test de inteligenţă. O persoană X, care a

obţinut la aceste test 60 de puncte a totalizat cu 30 de puncte mai mult decat o altă persoană,Y,
care a obţinut doar 30 de puncte, dar nu putem spune că persoana X este de două ori mai
inteligentă decat persoana Y; pe această scală nu este, asadar, permisă, multiplicarea sau
divizarea valorilor, ele neavand nici un sens.
 1. Scala de raport (proporțională)
Caracteristici:
se aplică variabilelor numerice, având cel mai înalt nivel de precizie;
două valori, măsurate pe această scală se află, indiferent de unitatea de măsură
folosită, în acelasi raport una faţă de alta;
pe această scală sunt permise si operaţiile de multiplicare si de divizare;
punctul de origine (zero) este unul fix, rigid, este zero absolut, matematic si reprezintă
absenţa caracteristicii;
unitatea de măsură poate fi aleasă arbitrar.
 ☺ Exemplul nr.14

Dacă un agent economic are 20 de angajaţi si un altul are 10 angajaţi, putem afirma că
primul are de 2 ori mai mulţi angajaţi decat cel de-al doilea, sau dacă o persoană cantăreste 90
de kg si o alta doar 30 de kg, se poate spune că a doua persoană cantăreste de 3 ori mai puţin
decat prima persoană.

☺ Exemplul nr.15

Desi pe scala de raport valoarea zero a unei variabile inseamnă „absenţă”, nu este necesar
ca această valoare să se fi inregistrat, in practică, la una din unităţile statistice. De exemplu,
varsta se măsoară cu scala de raport, desi nu există nici o persoană care să aibă 0 ani (adică 0
ani, 0 luni, 0 zile etc.). Timpul după care participanţii la un concurs de atletism parcurg distanţa
de 400 m se măsoară pe scala de raport, desi nu există nici o persoană care să străbată această
distanţă in 0,00 minute.
Etapele procesului de investigaţie statistică
 Procesul de cercetare statistică presupune parcurgerea următoarelor etape, succesive si
distincte, in funcţie de scopul si obiectivele urmărite:
culegerea si inregistrarea datelor (observarea statistică);
prelucrarea datelor;
analiza si interpretarea rezultatelor, astfel incat să se obţină un volum suficient de
informaţii, cu un grad de exactitate acceptabil, utilizandu-se, totodată, un minim de resurse
materiale, financiare si umane.
In etapa de observare statistică are loc culegerea si inregistrarea datelor de la unităţile
colectivităţii, referitoare la toate variabilele studiate, pe baza unui program riguros si sistematic.
In etapa de prelucrare datele sunt sistematizate, centralizate si sunt calculaţi indicatori
statistici ce caracterizează toate laturile fenomenului urmărit. In etapa de analiză si interpretare are
loc compararea rezultatelor obţinute, verificarea ipotezelor, formularea concluziilor si
fundamentarea calculelor de prognoză, cu alte cuvinte se construieste fundamentul stiinţific pe
baza căruia se vor adopta deciziile manageriale care să ducă la soluţionarea problemei reale.
Rezumatul Unităţii de învăţare
În această unitate de învăţare aţi făcut cunostinţă cu ceea ce înseamnă STATISTICA, adică
stiinţa colectării datelor, a prezentării lor într-o formă sistematică, a analizării acestora si a
interpretării informaţiilor numerice obţinute.
Principalele concepte de bază cu care opereză statistica sunt:

populaţia statistică - totalitatea elementelor de acelasi fel, cu trăsături esenţiale comune,

supuse studiului statistic;
unitatea statistică – elementul unei populaţii statistice;
variabila statistică – o trăsătură, o însusire a unităţii statistice;
varianta unei variabile – nivelul pe care-l înregistrează variabila la o unitate statistică;
frecvenţa unei variante – numărul de apariţii al unei variante;
date statistice – ansamblul valorilor colectate în urma unei cercetări statistice.
Rezumat
Pentru măsurarea datelor statistice se folosesc patru scale de măsurare:

scala nominală – destinată variabilelor calitative

scala ordinală - destinată variabilelor calitative
scala de inverval - destinată variabilelor numerice
scala de raport - destinată variabilelor numerice

Efectuarea unui proces de investigaţie statistică presupune parcurgerea a trei etape distincte,
succesive:
- etapa de culege si înregistrare a datelor (observarea statistică);
- etapa de prelucrare a datelor;
etapa de analiză si interpretare a rezultatelor.

Andronic, L., Pîrțachi, I. Statistica în comunicare. Chişinău : CEP USM, 2013. – 216 p. 200 ex.
ISBN 978-9975-71-425-9