Regimul

politic atenian
și cel spartan
Ciurel Isabella-Maria
Clasa a IX-a C
Atena
• Legenda întemeierii Atenei arată că după ce
pelasgii ar fi ocupat Acopole, aceasta a fost
întărită de către Cecrops. În secolul al XII-lea î.
Hr., cele 12 târguri care împărțeau Attica au fost
reunite de către Tezeu, prin sinoecism, într-o
singură cetate (asty).
• Tradiția arată ca Atena a fost condusă la
început de regi, o guvernare care a continuat
până în secolul al XIX-lea î. Hr. Sunt înregistrați
30 de regi, proveniți din două dinastii, Erehteizii
și Medontizii, care cuprind atât eroi mitici, cât și
personaje, poate, istorice.
• A fost împărțită între 3 magistrați
aleși anual arhonții. A fost
instaurată o guvernare aristocratică
în folosul eupatrizilor, care și-au
extins puterea în cursul perioadei
(sf. sec. al XII-lea – sf. sec. al VIII-
lea), al căror instrument de
guvernare a fost un Consiliu care s-a
reunit pe o colină de lângă Acropole
și a desemnat oficialitățile orașului,
arhonții și polemarhul
(comandantul-șef).
• Lângă acest consiliu, adunarea
poporului (ecclesia), ce are
puteri destul de limitate, îl
numește bineînțeles pe
magistrați, dar Aristotel
precizează că aceștia sunt aleși
potrivit rangului de nobleței și
bogăției.
• Arhontele denumit eponim,
deoarece dă numele său anului
respectiv, este șeful puterii
executive. Regele păstrează titlul
și funcțiile religioase ale regelui
primitiv. Polemarhul (căpetenia
orașului în caz de război)
conduce armata și judecă
procesele privitoare la străini.
 Legile prevedeau obligația statului de a se ocupa de
instrucțiunea copiilor ca de o esențială problemă civică.
Dar aici, chiar daca nu ar fi fost obligați părinții sa-si dea
copii la scoală, aceasta obligativitate deriva dintr-un
obicei. Fapt este ca încă de la începutul sec. al V-lea î.e.n
putini țărani din statul atenian mai rămăseseră
analfabeți.

Statul atenian suporta cheltuielile școlare numai pentru

copiii orfani de război. Părinții își trimiteau copiii la
școală particulară ținută de un învățător. Acesta le preda
noțiuni de scris – citit, de aritmetică și de muzică, timp
de 5-7 ani; după vârsta de 14 ani educația fizică lua
aproape complet locul educației intelectuale.

La Atena, tatăl dispunea de educația copiilor până la

vârsta de 18 ani, acest lucru constituind o îndatorire
civică.
• Între 18 si 20 de ani,
tinerii făceau o scoală
militară, efebia, după
terminarea căreia
deveneau cetățeni ai
Atenei. Tânărul ideal
atenian era tăcut și timid.
Tinerii nu trebuiau să
vorbească tare sau
neîntrebați și trebuiau să
fie respectuoși față de cei
mai în vârstă.
• Atenienii puneau accent și pe
educația spirituală pentru obținerea
și cetățeni pregătiți care să poată
participa la dezvoltarea cetății
implicându-se și în viața politică.
• Toate aceste forme de învățământ
erau rezervate numai băieților;
educația fetelor, care se făcea
exclusiv în familie, se reducea la
gospodărie, la tors și la țesut.
• La Atena, educația viitorilor
cetățeni cădea, sub aspect juridic.
 Sparta
• Statul spartan era condus de doi regi (considerați șefi
militari supremi și preoți), de „Sfatul bătrânilor” (Gerusia) și
de „Adunarea poporului” (Apella), formată din spartanii
majori. Organul cel mai important al statului spartan era
„Colegiul celor cinci efori”, având drept de control asupra
tuturor activităților.
• Sparta era caracterizată de o cultură războinică.
Pământurile din Sparta erau cultivate de sclavi (hiloții) și
perieci, supravegheați intens, dat fiind că erau mai numeroși
decât spartanii, ceea ce a dus la diverse revolte. Spartanii
erau caracterizați prin mantia roșie și barba stufoasă. Nou-
născuții bolnavi sau cu diferite deficiențe erau uciși, fiind
acceptați numai copiii capabili de a face față războiului.
• O problemă a Spartei era lipsa
marinei, motiv pentru care în războiul
contra perșilor a fost nevoită să
recurgă la inamicul său, Atena. Prima
înfrângere a spartanilor a fost cea
înregistrată în bătălia de la Termopile,
contra Imperiul Persan. Sparta nu a
trimis decât câteva sute de războinici,
sprijiniți de marina ateniană.
• Tradiția antică spune că 300 de
spartani au reușit să țină în frâu mai
mult de 1.000.000 de persani timp de
3 zile și 3 nopți. Această ispravă a dat
curaj grecilor, care au reușit ulterior să
învingă imensa armată persană.
• După al doilea război messenian,
Sparta devine o putere locală în
Peloponez. De-a lungul secolelor,
Sparta își formează o reputație de mare
putere militară terestră. În 480 î.Hr., un
mic contingent format din aproximativ
300 de spartani, 700 de tespieni și 400
de tebani, conduși de regele spartan,
Leonidas, a înfruntat o uriașă armată
persană în bătălia de la Termopile,
provocând mari pierderi oștii
ahemenide, curajul lor fiind un
exemplu pentru ceilalți greci.
Armamentul, tacticile și armurile de
bronz de calitate superioară ale
hopliților greci și-au spus cuvântul în
bătălia de la Plateea, unde o armata
grecească îi spulberă pe persani și
planurile lor de expansiune în Grecia și
Europa.
• În perioada clasică târzie, Sparta,
Atena, Teba și Persia vor fi puterile ce
se vor lupta pentru supremația asupra
celorlalte state elene. În urma
războiului peloponesiac, Sparta a
devenit o putere navală, supunând
multe polisuri importante, ca într-un
final să înfrângă chiar Atena și flota sa
experimentată. La sfârșitul secolului al
V-lea î.Hr., odată cu supunerea Ligii de
la Delos și a Atenei, Sparta a ajuns cea
mai mare putere a Greciei și Mării
Egee.
• În timpul războaielor punice,
Sparta a fost un aliat al
Republicii Romane.
Independența ei politică e
lichidată când este obligată să
intre în Liga Aheeană. În 146
î.Hr. Grecia a fost cucerită de
generalul roman Lucius
Mummius. După cucerirea
romană, orașul a devenit o
atracție turistică pentru elita
Romei care dorea să
cunoască la fața locului
cultura spartană.
• Scopul educației în Sparta, un stat autoritar
şi militar, era să producă cetățeni soldați. În
vechea Sparta, scopul era să producă o
armată disciplinată. Spartanii credeau într-o
viață caracterizată de disciplină, negare a
plăcerilor şi simplitate. Ei erau foarte loiali
statului Sparta.
• Băieții din Sparta trebuiau să plece de acasă
la 7 ani și erau pregătiți în grupe, sub
supravegherea unor ofițeri. Pregătirea
militară avea loc între 7 şi 18 ani. Ei trăiau, se
antrenau şi dormeau în barăci împreună cu
cei din frăție. La școală învățau cum să fie
soldați desăvârșiți. Antrenamentele erau
dificile şi dureroase.
Bibliografie
• https://www.google.com/search?q=Regimul+politic+atenian+
%C8%99i+cel+spartan&sxsrf=AOaemvIggd-
cF3QYgkc90JrC8jp7QCl7tw:1639830917538&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwiG-
9Karu30AhWP_qQKHRgGAaoQ_AUoAXoECAEQAw&biw=1536&bih=714&dpr=1.25#imgrc=qo2
QpuNR_fAliM&imgdii=MvGh1ityAMq5nM
• https://istorie-edu.ro/resurse-edu/istorie-clasa-10.html
• https://istoriiregasite.wordpress.com/2013/10/21/educatia-in-grecia-antica-modele-si-valori/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta