MASINI DE COMPRIMAT

ROTATIVE
CONTROLUL CALITATII
COMPRIMATELOR
Masina de comprimat cu doua pilnii
Schema comprimării la masina de comprimat rotativă
a-momentul umplerii matriei; b-comprimarea; c-seciune orizontală.
1-pâlnie; 2-ponson superior; 3-ponson inferior; 4-coroană circulară; 5-
roata de sus; 6-roata de jos; 7-matriă.
 Masini de comprimat rotative
• Caracteristici;
• - pilnia de alimentare fixa
• - poansoanele si matritele sunt fixe pe un tambur
rotativ a carei miscare este concomitenta cu o miscare
ascendenta si descendenta a poansoanelor
• -ambele poansoane sunt active si exercita o
presiune gradata si lenta asupra granulatelor ceea ce
evita includerea de aer si duce la obt.comp cu structura
uniforma
• -dupa obt.comprimatului acesta este ridicat de
poansonul inferior si impins de un brat oblig lateral in
vasul de culegere
• Masinile rotative obisnuite pot da 200-1000comp.pe
minut
• Absenta socului face ca uzura sa fie mai mica
• Viteza de functionare a masinii este de 5-20 de turatii pe
minut
• Forta cu care actioneaza este de 5-10 tone pe cm²
• Comp.obt.au o structura uniforma datorita umplerii
mai omogene a matritei si a presiunii exercitate
simultan pe ambele fete
• Productivitatea depinde de nr.de poansoane folosit si
de nr.posturilor de umplere
• Pot realiza 12.000-200.000 de comp.pe ora fata
de1500-6000 la masina cu excentric(25-100/min)
 Functionarea masinilor de
comprimat
• Poansoanela si matrita determina marimea si forma
comprimatelor
• Poansoanele pot fi:
-simple –produc 1 comp.la o presare
-multiple- produc 2,3,4,sau mai multe comprimate la
fiecare presare
• Matritele cilindrice favorizeaza procesul comprimarii si
evacuarea se face mai usor
• Pe suprafata poansoanelor se pot practica diferite incizii
sau reliefuri cum ar fi:
- o linie mediana in relief
-2 linii perpendiculare permitind divizarea in 2 sau 4
doze.
-inscriptii gravate :numele produsului,doza, firma
producatoare
• Poansoanele pot avea concavitate
rezultind comprimate bombate
caracterizate prin 4 parametri:
-diametru
-raza curburii
-grosimea comp.la centru
-grosimea comp.la margine:comp.cu
margini subtiri fiind mai fragile
• Diametrul si grosimea comp.se aleg in functie
de destinatia comp.si de forma de administrare.
Ex.:
-comp. de subt tb.sa fie mari,plate si dure
-comp.care se inghit; sa nu aiba
muchii,sau margini exagerate,sa aiba marime
potrivita
• Forma comp. influenteaza dezagregarea; ex:
forma lenticulara permite o mai buna actiune a
lichidelor, comparativ cu un comp.plat
• Uneori se coloreaza pt. a atrage atentia sau pt.
identificare
• Poansone
 Pt. o productie ridicata si pt. materiale abrazive se
folosesc poansoane din otel cu rezistenta moderata la
uzura.
– La folosirea unei presiuni mari se sacrifica rezistenta la
uzura si la frecare in favoarea rezistentei la rupere.
 Trebuie sa aiba suprafata perfect lucioasa –prin
cromarea partilor active terminale ale poansoanelor.sau
siliconarea lor. In cazuri speciale se tefloneaza
poansoanele –ceea ce nu va permite aderarea
materialului
• Matritele trebuie sa fie perfecte, cilindrice si f.bine
lustruite.Spatiul dintre poanson si matrita este in mod
obisnuit de 1/100mm. Cind acest joc este mai mare se
produce o aglomerare de pulberi in spatiul liber
• Punerea la punct a masinii:
- se misca cu mina
-se umple perfect matrita
-se actioneaza masina cu volanul de mina
-se controleaza rezistenta comprimatelor si in
functie de aceasta se ajusteaza presiunea
• Se prepara un nr.de comp.actionind masina
manual si se controleaza greutatea si
duritatea lor
• Se actioneaza masina mecanic si se verifica
primele comp.Daca acestea corespund se poate
incepe comprimarea.
• Cadenta masinii =nr.de comp.pe minut
-marirea vitezei de lucru determina aparitia
de comp. neuniforme si se uzeaza masina
• Viteza de lucru se alege fuctie de prop.fizice,
chimice, electrice ale granulatului.
• Pilnia trebuie controlata pt. a se obtine o
incarcatura potrivita de material.
• Se recomanda controlul comp.la 15-30min. In
ceea ce priveste :
– -greutatea,
– -duritatea si
– -dezagregarea
• La sfirsitul sarjei sau zilei,masina se curata
 Controlul calităţii
comprimatelor finite
• Probele la care sunt supuse comprimatele urmăresc
determinarea principalelor caracteristici prin control:
• 1. organoleptic (prin care se apreciază aspectul, forma,
culoarea, gustul, mirosul);
• 2. fizic (prin care se stabilesc dimensiunile, uniformitatea
masei, rezistenţa mecanică, dezagregarea);
• 3. chimic (prin care se determină dizolvarea, se face
identificarea şi dozarea substanţelor active) şi
• 4. microbiologic (determinarea încărcăturii microbiene
şi fungice).
 I. Controlul organoleptic
• a) Conform FR comprimatele neacoperite au :
• -formă de discuri şi alte forme,
• -aspect uniform,
• -margini intacte,
• -suprafaţa plană sau convexă,
• - gustul, mirosul şi culoarea caracteristice substanţelor folosite,
• -pot prezenta pe una sau pe ambele feţe diferite semne (santuri,
inscripţionări).
• b) Comprimatele obţinute din pulberi de origine vegetală
sau animală şi comprimatele cu acţiune prelungită pot prezenta
pigmentări sau particule diferit colorate dar repartizate uniform.
• c) Comprimatele acoperite au de asemenea :
• -formă de discuri sau alte forme,
• - aspect uniform, fără pete,
• -suprafaţă plană sau convexă, continuă, de obicei lucioasă;
• -sunt albe sau colorate şi
• -pot prezenta pe una sau pe ambele feţe diferite inscripţionări.
• Omogenitatea suprafeţei comprimatelor dă indicaţii asupra
uniformităţii dispersării şi respectiv asupra acoperirii uniforme.
Omogenitatea se poate observa cu ochiul liber sau cu lupa.
• Schimbarea aspectului poate da indicaţii asupra unor
eventuale modificări petrecute în timp.
• Se recomandă examinarea comprimatelor şi după ce au fost
rupte, putându-se astfel observa unele degradări ale comprimatelor,
nedecelabile de la exterior.
 
 II. Controlul fizic
•  1) Dimensiunile comprimatelor
• Diametrul şi grosimea comprimatelor variază în funcţie de
conţinutul în substanţa activă şi de modul de folosire a preparatului.
• Grosimea se determină şi în timpul producţiei, orice masă şi
grosime indicând o presare diferită a materialului şi deci un mers
neregulat al maşinii. La o maşină bine reglată diferenţele de
grosime nu depăşesc 1-1,5 %.
• Dimensiunile se determină cu ajutorul şublerului (instrument
de măsurat compus dintr-o riglă gradată care are la un capăt un braţ
fix perpendicular pe ea şi pe care poate aluneca o piesă care poartă
un al doilea braţ paralel cu primul. Măsurarea se face prinzând
comprimatul între cele două braţe.
• Pentru comprimatele cu suprafeţe convexe se mai
poate determina:
• -grosimea la centru şi pe margini precum şi
• -raza de curbură (în special pentru nuclee).
• De obicei există un raport între grosime şi diametrul
tabletei, optim fiind cel de 1:2.
• Tabletele cu diametru mai mare se înghit mai greu
nefracţionate şi au o rezistenţă mecanică mai mică
decât cele cu aceiaşi masă dar cu diametru mai mic.
 2.Uniformitatea masei
• -evaluarea greutatii medii este un mijloc de a verifica
functionarea regulata a masinii
-este o conditionarea automata aplicata in industrie; variatii
mici in greutate ceeaza greutati mari la ambalare
-asigura o productie regulata si economica
• Verificarea greutatii se consemneaza intr-o cartela de control tip
• F.R. prevede: se folosesc 20-30comp.
-se cintaresc individual
- se face greutatea medie din suma greutatilor comprimatelor
impartite la nr. de comprimate
• -se stabileste greutatea medie pe comprimat dupa cintarirea
exacta a celor 30 comprimate
• Faţă de masa medie calculată, masa individuală poate să prezinte
abateri procentuale care variază în funcţie de masa medie de la
• +/- 10 % (pentru comprimate de până la 150 mg) la +/- 5 % (pentru
comprimate de 300 mg şi mai mari).
• Pentru două din cele 20 de comprimate se admit variaţii odată şi
jumătate mai mari ca pentru celelalte.
• Pentru comprimatele acoperite cu zahăr sunt aceleaşi
exigenţe
• FR X face precizarea că dacă nu se prevede altfel,
comprimatele acoperite cu pelicule (filmate), trebuie să
îndeplinească aceleaşi condiţii.
 3.Rezistenta
• Comprimatele trebuie să aibe o coeziune suficientă pentru a-şi
păstra integritatea la manipulările din timpul fabricaţiei, ambalării,
transportului sau stocării şi utilizării.
• Expresia "rezistenţă suficientă" sugerează că această
caracteristică nu poate depăşi anumite limite deoarece ar fi
compromise proprietăţile de dezagregare ale comprimatului,
cedarea substanţei active şi deci însăşi eficacitatea produsului.
• Indicaţiile farmacopeelor asupra rezistenţei mecanice sunt în
general vagi şi imprecise.
• FR X nu face nici o menţiune în acest sens şi în general
farmacopeele nu prevăd probe normate pentru aprecierea acestei
proprietăţi.
• Rezistenţa mecanică a comprimatelor se stabileşte prin două
încercări:
• - rezistenţa la rupere (la presiune) şi
• - rezistenţa la frecare.
 a) Rezistenţa la rupere sau
duritatea
• Se poate aprecia subiectiv şi empiric prin
• -ruperea tabletei între degete (o persoană cu experienţă poate
aprecia când comprimatele au rezistenţă necorespunzătoare) sau
• - prin lăsarea comprimatului să cadă de la aproximativ 1 m
înălţime pe duşumea sau pe altă suprafaţă plană. O rezistenţă
satisfăcătoare nu trebuie să permită spargerea comprimatului prin
cădere liberă.
• b:Rezistenta este determinata de greutatea suportata la rupere
exprimata in Kg= rezistenta pe care o opune comprimatul datorita
fortelor de coeziune , unor forte de solicitare externe care
actioneaza prin sarcini de rupere
• În laboratoare de control se folosesc aparate speciale care dau
presiunea minimă necesară pentru a sparge un comprimat. Pentru
aceasta comprimatul se aşează pe un suport şi asupra lui acţionează
progresiv o forţă de presiune rezultată sub acţiunea:
• - fie a unei greutăţi variabile (aparate cu greutate tip Erweka),
• -fie a unui resort cu şurub (aparat cu resort tip Monsanto) sau
• -a unui piston pneumatic (dispozitiv tip Strong Cobb) (C):
• Se aseaza comp. pe un suport si asupra lui activeaza o
bara care-l preseaza pina la rupere.
• Forta mecanica necesara ruperii este masurata cu
dinamometru.
• Exista 3 tipuri de aparate in functie de modul in care
se exercita presiunea necesara pt. ruperea comp.
• Dependent de directia in care se exercita presiunea
avem :
-cu directie radiala -cind comp.este presat pe partile
laterale diametral opuse
-cu directie axiala – cind forta este perpendiculara
pe fata comprimatului
 1.Aparate cu greutate
• Determina greutatea suportata la rupere exprimata in kg
• Dispozitivul Erweka
-este un aparat semiautomat
-actioneaza datorita unei greutati cursor, unui piston cu extremitate
sferica care preseaza comprimatul asezat vertical intr-un lacas
scobit, fixat pe un suport.
-are doua suporturi; unul pt. comp.pina la 10mm, altul pt.comp.mai
mari;grosimea comp.nu are importanta.Suportul este reglabil,
inaltimea permitind sa se regleze pozitia comp..Cind aceasta
pozitie este exacta se aprinde un bec .
• Presiunea este exercitata de o greutate cursor generata de un
motor. Cresterea se face lent si uniform. Cind se produce
ruperea motorul se intrerupe.Un ac indicator indica pe o scara
presiunea .Aceasta scara este etalonata de la 0-15Kg.si subdiviziuni
din 250 in 250g.
 2.Aparat cu resort
• Presiunea este exercitata de un arc
• Dispozitivul Monsanto;
-comp.este asezat pe un suport fix si asuptra lui actioneaza pe directie
radiala un surub care este actionat manual pina la ruperea comp.Surubul
este comandat de un arc care este in legatura cu o scala pe care se
inregistreaza presiunea de la 0-20Kg. Dispozitivul are aspectul unei
seringi.
• 3.Aparate pneumatice- cu vid -Durometrul Strong-
Cobb
• Presiunea se exercita cu aer comprimat
- nu exista limite de determinare
-presiunea este indicata de un manometru;ea este aplicata cu ajutorul unei
pompe de mina usor si gradual ;presiunea se exercita pana cand
comprimatul se sfarima si se citeste pe scala de inregistrare
• Masuratorile cu acest aparat sunt mai precise deoarece presiunea creste
progresiv , lent si uniform
• Rezultatele sunt reproductibile numai la ac tip de aparat
Dispozitiv Monsanto
• Perelmann- Brodski descriu un dispozitiv in care
comprimatul se aseaza pe 2 placi, situate la o distanta
de 5 mm intre ele.
• -Pe mijlocul comprimatului se aseaza un varf ascutit,
fixat de o bara, prevazuta la partea superioara cu un
rezervor.
• In rezervor se toarna incet alice de plumb, pana ce
comprimatul se sfarama.
• Prin cantarirea alicelor se determina greutatea care a
cauzat sfaramarea.
• Compartimentele sunt corespunzatoare daca suporta o
greutate de 250- 500g.
Dispozitivul Perelmann-Brodski.
Durometru manual
 b) Rezistenţă la frecare
• Rezistenţă la frecare (la eroziune, la abraziune, la
uzură)este denumită şi friabilitatea
• Friabilatorul Roche - determina rezistenta la indoire ,
tractiune sau flexiune
• Se compune dintr-o toba rotativa cu diam de 30 cm si
grosimea de 4 cm in care rostogolirea si caderea compr
este realizata de un montant arcuit .Toba se roteste
datorita unui motor care realizeaza 25 turatii pe minut
• Determinarea se face dupa 100 turatii respectiv 4 min
• Compr mai putin rezistente se sparg sau se uzeaza la
margini
• Aceasta uzura se exprima in procente
• Limita max de friabilitate admisa este de 1 %(dupa
unii 0.8%) ; peste aceste cifre rezistenta compr
devine nesatisfacatoare
Schema friabilatorului Roche
 4.Dezagregarea-FRX
• Definitie : transformarea compr in particule fine cand
sunt plasate intr-un mediu apos
• Capac de dezagregare este reprezentanta de
dizolvarea completa a comprimatelor solubile sau
cedarea comp insolubile sub forma de particule f mici
intr-un lichid de testare apos la o anumita temp si intr-un
interval de timp limitat
• Intre rezistenta mecanica a compr si timpul de
dezagregare exista o interdependenta reciproca
• Conditia ideala este ca un compr sa aiba rezistenta
mecanica mare si durata de dezagregare cat mai
redusa
• Dezagregarea depinde de sa ,aditivi ,dim si forma
compr, marimea , forma si structura granulatelor , modul
de comprimare , etc
• Subst med nu pot actiona daca nu se dezagrega sau se desfac in
lichidele gastrice si intestinale in timp de 3-4 ore
• Probele de dezagregare stabilesc daca compr se dezagrega intr-
un interval de timp convenabil in tractul gastro-intestinal , altfel
compr cedeaza partial sa ptr ca trec in portiunea intestinala unde
resorbtia se face mai greu sau pot fi eliminate ca atare
• Proba de dezagregare este necesara si la compr adm po care
contin sa care nu sunt destinate resorbtiei
• Proba de dezagregare este executata astfel incat sa dea indicatii
daca compr este gastro rezistent si se dezagrega in intestin
• Dezagregarea poate fi privita ca un proces invers fata de cel al
comprimarii
• In prima faza , compr se desface in particule mai mari – granulate ,
aceasta este dependenta de ag de dezagregare care se gaseste
intre particule si care in contact cu apa se imbiba si sparge compr
• In faza a doua part rezultate se pot desface in
part fine , de fapt pulberea care a alcatuit
granulatul . De fapt aceasta desfacere este fav
de ag de dezagregare
• Testele de dezagregare arata in linii mari
daca procedeul de lucru ales este corect si
daca diferitele sarje sunt asemanatoare intre
ele Metode de determinare a timpului de
dezagregare
– A.In vitro
– B.In vivo
• În FR X sunt date două metode pentru dezagregare:
• - o metodă care foloseşte un dispozitiv cu sită şi agitare mecanică
(met. A) şi
• - o metodă care foloseşte un dispozitiv fără sită şi cu agitare
manuală intermitentă (met.B).

• A- in vitro principiu – mentinerea compr un timp determinat

intr-un lichid artificial asem cu cel din org la o anumita temp si
eventual in conditii de miscare
• Metoda nu poate fi considerata ca un indicator sigur al eficientei
comprimatelor , neputindu-se concepe un control cat mai sumar al
calitatii compr fara executarea unei probe in vitro
• Dispozitivele se clasifica in doua grupe dependente de prezenta
/absenta unei site cu ochiuri care normeaza dimens maxime ale
part in care de desface compr
• Unele procedee sunt statice altele dinamice , bazate pe miscarea
de agitare mecanica sau manuala
• Aparatul pentru metoda A este constituit din 6 tuburi
de sticlă cu anumită lungime şi diametru, menţinute în
poziţie verticală prin 2 plăci din material plastic
transparent prevăzute cu 6 orificii egal distanţate între
ele şi de centrul aparatului.
• Sub placa inferioara se găseşte o reţea de sită metalică
inoxidabilă cu ochi de 2 mărimi diametru.
• O tije metalică face legătura cu un sistem mecanic de
mişcare alternativă verticală cu o anumită
amplitudine şi cu o frecvenţă de 30 ridicări şi
coborâri pe minut.
• Fiecare tub de sticlă este prevăzut cu un disc mobil din material
plastic cu o anumită densitate specifică şi cu o animită formă, care
se aşează peste comprimatul introdus în tubul de sticlă înainte de
scufundare într-un vas de sticlă cu apă termostatată la 370C  20C.
Aparatul se pune în funcţiune iar după trecerea timpului prevăzut în
monografia respectivă dispozitivul se scoate din lichid
• Testul se consideră corespunzător când nu mai există nici un
reziduu pe sita metalică a dispozitivului sau dacă reziduu rămas
este constituit dintr-o masă moale, fără nucleu palpabil sau din
fragmente formate din învelişul comprimatelor acoperite.
• Dacă rezultatul este necorespunzător, testul se repetă pe încă
6 comprimate, fără a mai folosi discurile.
• Proba analizată este corespunzătoare dacă cele 6 comprimate
se dezagregă în timpul prevăzut.
• Compr po, tb sa se dezagrege sau sa se
dizolve in apa in cel mult 15-20 min .Aceasta
metoda nu asigura reproductibilitatea certa a
rezultatelor datorita miscarii care este greu de
realizat si datorita modului echivoc de
apreciere a finalului probei
• Daca in final se precizeaza sa nu ramina un
nucleu dur decelabil la atingere , aprecierea
este relativa
• Metoda B. Într-un vas conic de 100 ml, care conţine 50
ml apă la 370C  20C se introduce un comprimat şi vasul
se agită prin uşoară rotire de 2 ori pe minut.
• După trecerea timpului prevăzut în monografia
respectivă se admite să rămână în vas un nucleu care la
uşoară apăsare cu o baghetă aplatizată se dispersează.
Determinarea se identifică pe încă 5 comprimate.
 Aparatul Erweka VZ4
• Dispozitivele cu sita – sunt prevazute cu site de diferite marimi
care au rolul de a limita dimensiunilor maxime a particulelor
comprimatelor , astfel sfarsitul determinarii este mai bine
delimitat
• Un aparat de dezagregare mult folosit este aparatul Erweka VZ 4 -
aparat cu sită şi agitare mecanică pendulară.
• Comprimatele sunt introduse într-un coşuleţ, se imprimă mişcarea
(9 scurte una cu ampl.) al cărui fund este constituit dintr-o sită cu
ochiuri de 2 mm. Acesta este scufundat în lichid termostatat iar în
momentul desfacerii tuturor celor 6 comprimate aparatul se
opereşte automat citindu-se timpul.
• Aparatul este prevazut si cu un ceas electric care inregistreaza
orele , min si secundele
• Dupa ce s-a produs dezagregarea aparatul de opreste automat ,
aprinzandu-se semnalul luminos al lampii de control
• Pe cadrane se citeste direct timpul de dezagregare
Aparat Erweka VZ 4.
• Aparatul este compus dintr-un recipient cilindric de 1000ml (3), in
care se pune suc gastric artificial si se introduce intr-o baie de apa
(2), care se mentine cu ajutorul unui termometru de contact (7)
latemperatura constanta de 37 grade. Comprimatele sint introduse
intr-un cosulet (4), caruia i se imprima miscari pendulare. La fundul
cosuletului in miscare aparatul, se conecteaza si un ceas electric
(12), care inregistreaza orele (13), minutele (14) si secundele (15). In
cosuletul de material plastic se introduc (6)comprimatele, iar
deasupra lor se pune platoul de control cu tija de contact(5). Presa
(6) regleaza contactul platformei de prexiglas cu comprimatele.
Cosuletului i se imprima cate 9 miscari pendulare scurte , apoi una
mai lunga, imitand astfel miscarile peristaltice. Cand comprimatele s-
au dezagregat respectiv au trecut prin sita cosuletului, tija de contact
5 opreste automat aparatul ; se citeste timpul de pe cadran:13-14-15.
• Dupa un an de conservare , comprimatele trebuie verificate in ceea
ce priveste timpul dedezagregare, iar cele necorespunzatoare trebuie
scoase din uz.
• Inainte de a incepe operatia se pun cele trei ace ale cadranului in
pozitia 0 ; se introduce cosuletul in lichidul de dezagregare ; incepe
agitarea cosuletuli cu 60 rotatii / min al caruI ritm este de 9 miscari
pendulare scurte si a zecea mai lunga , coresp miscarilor
peristaltice
• Cand toate compr au trecut prin sita cosuletului se opreste automat
aparatul
• Avantajul ac metode consta in functionarea automata
asemanatoare peristaltismului intestinal si nu trebuie
supravegheat
• În cazul comprimatelor efervescente se foloseşte numai această
metodă şi vasul nu se agită în timp.
• Aceleaşi teste (A şi B) se recomandă şi pentru capsule
gelationase,
• Pentru capsule amilacee -numai testul B.
• Conform FR:
• Comprimatele neacoperite trebuie să se dezagrege în apă în
cel mult 15' dacă nu se prevede altfel.
• Comprimatele acoperite trebuie să se dezagrege în soluţie
acidă de pepsină ® în cel mult 1 oră da nu se prevede altfel.
• Comprimatele acoperite enterosolubile nu trebuie să se
dezagrege în pepsină - sol.acidă ® în 2 ore, dacă nu se prevede
altfel şI trebuie să se dezagrege în pancreatină - sol.alcalină ®
în cel mult o oră dacă nu se prevede altfel.
• Comprimatele efervescente trebuie să se dezagrege sau să
se disperseze în apă, cu efervescenţă în cel mult 5' (prin metoda B)
fără agitare.
 III. Controlul chimic
• O altă probă care se efectuează numai pentru anumite comprimate
(atunci când în monografia respectivă este indicat acest lucru) este
testul de dizolvare.
• Acest test este necesar mai ales în cazul unei noi formulări
deoarece dezagregarea este o condiţie general necesară dar nu
suficientă pentru eliberarea sa, care nu poate fi absorbită decât
după dizolvare.
• Prin testul de dizolvare prevăzut în FR se stabileşte
cantitatea de substanţă activă dizolvată dintr-o formă farmaceutică
solidă cu administrare orală într-un anumit timp. Testul de
dizolvare este o probă orientativă, el nu reflectă cu exactitate
biodisponibilitatea substanţei active în organism.
• Pentru aprecierea cu exactitate a biodisponibilităţii este necesar
să se determine concentraţia de substanţă activă din plasmă şi să
se traseze curba variaţiei acesteia în timp, aria de sub Curba
indicând adevărata biodisponibilitate.
• În FR X sunt descrise 2 aparate:
• 1-aparatul cu coşuleţ rotativ în care se plasează comprimatul.
Coşuleţul formeaza partea inferioara a unei tije metalice verticale ce
se roteşte cu o viteză uniformă şi fără oscilaţii prin cuplarea la
partea mecanică a aparatului.
• Coşuleţul are partea inferioara sub forma de sită metalică din oţel
inoxidabil cu ochi de 420 m dacă nu se prevede altfel.
• Coşuleţul este scufundat într-un vas cu fund emisferic cu capacitate
de 1000 ml din sticlă cu capac şi orificiu central pentru trecerea tijei
şi alte orificii colaterale pentru introducerea termomentului şi a
dispozitivului de prelevare a probei. Pe toată durata determinării
temperatura este menţinută la 370C  20C printr-o baie termostatată.
• 2.Un aparat identic prevăzut de FR are agitator prevăzut cu o
paletă ce se roteşte în partea inferioară a vasului cilindric cu fundul
emisferic la o anumită distanţă de acesta.
• În celula respectiva. se introduce direct comprimatul.
• La anumite intervale de timp se iau probe ,se filtrează prin filtru cu
pori cu diamentrul de aprox. 1 m pentru a nu se reţine din
substanţa activă şi se determină cantitatea de substanţă activă
dizolvată conform prevederilor din monografia respectivă.
• Prin ac. test se poate aprecia mai bine biodisponibilitatea
preparatului deşi nu se realizează condiţiile de dizolvare în
organism, condiţii care variază mult de la individ la individ.
• În tub digestiv mişcările sunt relativ lente de aceea este
preferabil să se facă o agitare lentă pentru a se apropia de
condiţiile in vivo.
• Determinările vitezei de dizolvare pot fi completate cu controlul
absorbţiei sau difuziuni in vitro, prin straturi de lichide lipofile,
de filme lipidice sau de segmente izolate de stomac sau
intestin. Există deosebiri tehnice de perfuzare gastro-intestinală pe
animale vii.
• Identificarea şi dozarea substanţei active din comprimate se
realizează conform FR după ce substanţa activă s-a extras din
masa comprimatului.
• Substanţa activă se determină dacă nu se prevede altfel pe
cantitatea de pulbere indicată în monografia din pulberizarea a 20
cpr. cărora li s-a determinat în prealabil masa medie.
• Funcţie de cantitatea prevăzută se admit anumite limite  1
dependent de conţinutul în substanţă activă
 IV. Control bacteriologic
• Control bacteriologic al comprimatelor nu intră în condiţiile de
calitate prevăzute de farmacopei. Totuşi problema posibilei infectări
a comprimatelor trebuie examinată cu multă atenţie, fie că este
vorba de comprimatele care se înghit, fie că este vorba de
comprimatele care acţionează pe mucoase (bucală, vaginală).
• Cele care acţionează în ţesuturi (cpr. pentru implante) sau din
care se prepară soluţii injectabile (comprimate hipodermice)
trebuie să fie complet sterile.
• Cât priveşte comprimatele per orale sau cele cu acţiune
locală, nu se cere absenţa microorganismelor vii, dacă evident
acestea sunt saprofite şi în număr mic.
• În condiţii obişnuite, comprimatele nu conţin germeni patogeni.
Totuşi au fost puse în evidenţă cazuri de infectări cu Pseudomonas
aeruginosa(piocianic), Escherichia coli sau Coli bacili.
• În timpul granulării şi uscării prelungite la 400C se pot crea condiţii
favorabile dezvoltării bacteriilor.
• Microorganismele pot proveni din unele materii prime, în special
din adjuvanţi (amidon).
• Pentru a evita riscurile producerii şi furnizării unor comprimate
care conţin germeni patogeni sau virusuri, trebuie ca fabricaţia să
se execute în condiţii de igienă, să se facă controlul
bacteriologic al materiei prime şi să se verifice microbiologic
produsele finite. O atenţie deosebită se va acorda stării de
sănătate şi igienei personalului.
• Se recomandă ca
• -germenii aerobi şi anaerobi- complet absenţi
• - saprofiţi- să nu depăşească 10.000/gr. (în mod normal numărul
lor este 100 germeni/gr.) iar
• - nr. de germeni nepatogeni din flora fecală să fie sub 10/gr.
• În anumite condiţii (umiditate, substanţe active şi excipienţi
favorabili) se pot dezvolta fungi.
• Pentru remedierea acestui defect se pot adăuga nipaesteri în
proporţie de 0,20 %.
 Va
multumesc

pentru atentie