* Psihologia

mişcărilor de masă

Potlog Viorica
Noţiune Comportamentul
mulţimii

Comunicarea în
mulţime
Caracteristicile
Clasificarea individului în
mulţimii mulţime

Surse
Mecanismele Liderul în
de formare mulţime
* Psihologia mulțimii sau psihologia maselor cunoscută și
sub denumirea populară de spirit de turmă (engleză: mob
psychology - psihologia gloatei) este o ramură a psihologiei
sociale.
* Psihologii sociali au dezvoltat mai multe teorii pentru
explicarea modurilor în care psihologia unei mulțimi diferă
și interacționează cu cea a indivizilor din cadrul ei.
*Printre principalii teoreticieni în psihologia
mulțimii se numără:

Gustave Gabriel Tarde Sigmund Freu Wilfred

Le Bon d
Trotter

* Această ramură se referă la comportamentele și procesele

de gândire ale fiecărui membru în parte, cât și ale
mulțimii ca entitate. Comportamentul mulțimii este
puternic influențat de responsabilizarea individului, de
impresia acestuia, de universalitate a comportamentului
său, ambele crescând odată cu mărimea mulțimii.
Literatura despre mulțimi și comportamentul mulțimii a
apărut încă din 1841, cu publicarea cărții lui Charles
Mackay Extraordinary Popular Delusions and the
Madness of Crowds. Atitudinea față de mulțimi a fost
adaptată odată cu publicarea cărții în șase volume a lui
Hippolyte Taine, The Origins of Contemporary France
(1875). Opera lui Taine a ajutat în mod determinant la
schimbarea opiniilor contemporanilor săi cu privire la
acțiunile întreprinse de mulțimi în timpul Revoluției de
la 1789.
Cu toate acestea, abia în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, interesul științific în domeniu a luat avânt.
Medicul și antropologul francez Gustave Le Bon a
devenit cel mai influent teoretician al psihologiei
mulțimii.
Astfel, desprindem următoarele noţiuni-

 O mulțime este o adunare nestructurată de oameni,

lipsită de o comunitate de obiective clar percepută,
dar legată reciproc de similitudinea stării lor
emoționale și de un obiect comun de atenție.

 VG Belinsky a scris: „O mulțime este o adunare de

oameni care trăiesc după legendă și rațiune după
autoritate”.

 G. Le Bon a dat o definiție foarte figurativă a

mulțimii: „Mulțimea este ca frunzele ridicate de un
uragan și purtate în direcții diferite și apoi căzând la
pământ”.
*Clasificarea mulţimii
Grad de organizare
După

Natura comportamentului
oamenilor

Dinamica mulţimii
 *După gradul de organizare
*Mulțimea elementară-apare spontan, nu este organizată de nicio
persoană. Acest tip include mulțimi precum o mulțime de oameni în metrou sau în
holul unui cinematograf. Deși s-au adunat pentru o anumită ocazie, mulțimea în sine
nu are instigatori.

*Mulțime condusă - o mulțime organizată de lideri. O astfel de

mulțime are instigatori. Un tip interesant de mulțime condusă este un flash mob - o
mulțime de oameni care se adună brusc într-un singur loc și la fel de repede dispar.
Flash mob-urile sunt de obicei organizate pe internet.

*Mulțime organizată-o mulțime cu o organizare pronunțată,

ordinea. Conceptul a fost introdus de Gustave Le Bon, care considera astfel de
formațiuni ca o companie de soldați și chiar o ședință a parlamentului ca fiind un fel de
mulțime. Le Bon a folosit și termenul mulțime sufletească, subliniind că mulțimea are
propriul suflet.
 *După natura comportamentului
oamenilor
* Mulțime ocazională - o grămadă de curioși (spectatori), de exemplu, o mulțime
adunată cu ocazia unui accident de mașină.
* Mulțimea convențională - o mulțime adunată cu o ocazie precunoscută
(festival, carnaval etc.)
* Mulțime expresivă- o mulțime care exprimă emoții generale (protest, jubilare
etc.).
* Mulțime extatică - o mulțime cuprinsă de extaz.
* Mulțime interimară - o mulțime care efectuează acțiuni fizice.
* Mulțime agresivă - masa oamenilor care efectuează acțiuni distructive.
* Mulțime de panică - o mulțime care fuge de cineva (ceva).
* Mulțime de strângere de bani - o mulțime care luptă pentru valori.
* Mulțime rebelă - o mulțime care se opune autorităților.
 *Dinamica mulţimii
*Mulțime rară - fiecare dintre indivizii săi constituenți se poate
deplasa relativ liber în orice direcție aleasă.

*Mulțime împietritoare - mișcarea unui individ este posibilă

numai într-o direcție comună cu întreaga mulțime, în timp ce
încercările de a se abate de la el întâmpină o rezistență tot mai
mare.

*Mulțime monolitică - orice mișcare independentă individuală

este imposibilă, presiunea în mulțime depășește capacitățile
corpului uman, toată lumea este preocupată doar de propria
supraviețuire, zdrobire.
* Principalele mecanisme pentru formarea unei
mulțimi și dezvoltarea calităților sale specifice
sunt:

1. Bîrfa- reprezintă informații nesigure sau

neconfirmate transmisă exclusiv pe cale verbală/orală,
cum ar fi un “secret“ și funcționează doar în formă radio.

2. Răspuns circular–
emoțională-contaminarea transmiterea stărilor emoționale
la nivel psihofiziologic. Circularea emoțională
nu conține în sine numai emoții negative, dar și pozitive.
Posibilitatea apariției Circulării emoționale crește odată cu
încordarea socială, ce duce la frustrarea socială,
ea apoi duce la agresivitate și panică.
 *Comportamentul mulţimii
* În comportamentul mulțimii, există o andocare și o implementare practică a influențelor,
atât ideologice, cât și socio-psihologice, interpenetrarea lor în comportamentul real al
oamenilor.
* Sentimentele, voința, dispozițiile comune se dovedesc a fi colorate emoțional și ideologic
și amplificate de multe ori.
* Atmosfera de isterie în masă servește drept fundal pe care deseori se desfășoară cele mai
tragice acțiuni.
* După cum sa menționat deja, unul dintre tipurile de comportament al mulțimii este panica.
* Panica este o stare emoțională care apare ca urmare a lipsei de informații despre o situație
înfricoșătoare sau de neînțeles, sau a excesului excesiv al acesteia și se manifestă în acțiuni
impulsive.
* Factorii care pot declanșa panica sunt multipli. Natura lor poate fi fiziologică, psihologică
și socio-psihologică. Există cazuri cunoscute de panică în viața de zi cu zi ca urmare a
dezastrelor și a calamităților naturale. În panică, oamenii sunt conduși de frica
inexplicabilă. Își pierd autocontrolul, solidaritatea, se grăbesc, nu văd nicio ieșire din
situație.
* Factorii care au o influență puternică asupra comportamentului mulțimii
sunt după cum urmează.
* Superstiție - o opinie falsă bine stabilită care apare sub influența fricii
trăite de o persoană. Multe superstiții sunt asociate cu credința în ceva.
Acestea afectează o mare varietate de oameni, indiferent de nivelul de
educație și cultură.
* Iluzie - un fel de cunoștințe false înrădăcinate în opinia publică. Poate fi
rezultatul păcălirii simțurilor. O iluzie socială este un fel de aparență de
realitate, creată în imaginația unei persoane în locul unei cunoștințe
autentice, pe care, din anumite motive, nu o acceptă. În cele din urmă,
baza iluziei este ignoranța, care poate avea cele mai neașteptate și efecte
nedorite atunci când se manifestă într-o mulțime.
* Prejudecată - cunoaștere falsă, transformată într-o credință, sau mai bine
zis, o prejudecată. Prejudecățile sunt active, agresive, asertive și rezistă cu
disperare la adevărata cunoaștere.
Într-o mulțime, un individ dobândește o serie de caracteristici psihologice
specifice care ar putea să nu-i fie deloc caracteristice dacă se află într-o stare
izolată.
Aceste caracteristici au cel mai mare impact asupra comportamentului său în
mulțime.
ANONIMAT

Degradare Iresponsabilitate
socială

Instinctivitate

Inconştienţă

Starea de
. Starea de
AMORFISM

Infectivitatea

unitate transă
(asociere) hipnotică
 - o caracteristică importantă a percepției de sine a unui individ într-o
ANONIMAT
mulțime este sentimentul propriului său anonimat. Pierdută în „masa fără
chip”, acționând „ca toți ceilalți”, o persoană încetează să mai fie
responsabilă pentru propriile sale acțiuni. Un membru al mulțimii pare să
fie fără nume în el.

- într-o mulțime, individul se dă la astfel de instincte, cărora niciod

Instinctivitate aflându-se în alte situații, nu le dă frâu liber. Acest lucru este facilitat
anonimatul și iresponsabilitatea individului din mulțime. Capacitatea sa
procesare rațională a informațiilor percepute scade. Capacitatea de observ
și critică care există la indivizi izolați dispare complet în mulțime.

- personalitatea conștientă dispare în mulțime, se dizolvă.

Inconştienţă Predominanța personalității inconștiente, aceeași direcție a
sentimentelor și ideilor, determinată de sugestie și dorința de a
transforma imediat ideile sugerate în acțiune sunt caracteristice
individului din mulțime.
 - într-o mulțime, individul simte puterea asocierii umane care îl
influențează cu prezența sa. Se știe că oamenii dintr-o mulțime, simțind
Starea de presiunea psihică a celor prezenți, pot face (sau, dimpotrivă, nu fac) ceea
unitate ce nu ar fi făcut niciodată (sau, dimpotrivă, ceea ce ar fi făcut cu
(asociere) siguranță) în alte circumstanțe. De exemplu, o persoană nu poate oferi
asistență unei victime, fără a aduce atingere propriei siguranțe, atunci
când mulțimea însăși este ostilă acestei victime.

- individul, după ce a petrecut ceva timp printre mulțimea care

Starea de acționează, cade într-o stare care seamănă cu starea unui subiect
transă hipnotizat. El nu mai este conștient de acțiunile sale. El, ca unul
hipnotică hipnotizat, dispare unele abilități, în timp ce altele ating un grad extrem
de tensiune.

- într-o mulțime, orice acțiune este contagioasă într-o asemenea

măsură încât individul își sacrifică foarte ușor interesele personale în
Infectivitatea interesul mulțimii. Un astfel de comportament este contrar naturii
umane în sine și, prin urmare, o persoană este capabilă de aceasta
numai atunci când face parte din mulțime.
 - în mulțime, trăsăturile individuale ale oamenilor sunt complet șterse,
AMORFISM originalitatea și unicitatea lor personală dispar.

- într-o mulțime, o persoană își pierde complet simțul responsabilității,

ceea ce este aproape întotdeauna un principiu de restricție pentru o
Iresponsabilitate persoană.

- devenind o parte a mulțimii, o persoană, așa cum se întâmplă,

scade cu câțiva pași mai jos în dezvoltarea sa. Într-o poziție izolată
în viața obișnuită era cel mai probabil o persoană cultă, dar într-o
Degradare mulțime - este un barbar, adică o creatură instinctivă.
socială În mulțime, individul dezvăluie o tendință spre arbitrar, violență,
ferocitate. O persoană dintr-o mulțime suferă, de asemenea, o scădere
a activității intelectuale.
 *Lider în mulțime și mecanisme de
control al mulțimii
Adesea comportamentul unei mulțimi este
determinat de prezența sau absența unui lider.
Liderul din mulțime poate apărea ca rezultat al unei
alegeri spontane și, adesea, în ordinea auto-numirii.
Liderul auto-numit se adaptează de obicei la
dispozițiile și sentimentele oamenilor din mulțime și
poate induce relativ ușor participanții să se
comporte într-un anumit tip.
Într-o mulțime de oameni, liderul este adesea doar
un lider, dar, cu toate acestea, rolul său este
semnificativ. Voința sa este nucleul în jurul căruia se
cristalizează și se unesc opiniile. Rolul liderilor este
în principal de a crea credință, oricare ar fi aceasta.
Acest lucru explică influența lor mare asupra
mulțimii.
* Cel mai adesea, liderii sunt oameni dezechilibrați mintal, pe jumătate agitați,
în pragul nebuniei.
* Oricât de absurde sunt ideea pe care o proclamă și o apără și scopul în care se
străduiesc, credințele lor nu pot fi zdruncinate de niciun raționament. Există
încă o calitate cu care liderii mulțimii sunt de obicei distinși: nu aparțin
numărului de gânditori - sunt oameni de acțiune.
* Mecanismele comportamentului în masă pot fi utilizate de politicienii de
orice punct de vedere și orice nivel moral. În astfel de cazuri, mulțimea
devine un jucăuș în mâinile liderului. Ei știu că, pentru a convinge o mulțime,
trebuie mai întâi să înțelegem ce sentimente o inspiră, să se prefacă că le
împărtășesc și apoi să evoce imagini ale mulțimii care o seduce.
* Un vorbitor care dorește să captiveze o mulțime trebuie să utilizeze excesiv
limbajul puternic. Exagerarea, argumentarea, repetarea și niciodată încercarea
de a demonstra ceva cu raționament sunt modalități de a argumenta mulțimea.
* Declarația afectează atunci mulțimea doar atunci când este repetată de multe
ori în aceleași expresii: în acest caz, ideea este înrădăcinată în minți atât de
ferm încât, în cele din urmă, este percepută ca un adevăr dovedit și apoi se
taie în zonele cele mai profunde ale inconștientului.
 *Comunicarea în mulțime
*Se știe că un individ devine participant la un comportament
spontan, fie prin infectarea cu comportamentul observat direct
al altor persoane, fie prin învățarea acestuia prin canale de
comunicare oficiale sau neoficiale. Unele dintre aceste
comportamente apar în contextul deficitului acut de informații
sau al sistemelor de mesagerie ineficiente.
*Oamenii sunt gata să cedeze acțiunilor contagioase ale celorlalți
atunci când această acțiune este în concordanță cu ideile și
convingerile lor. Infecția mentală poate genera sentimente pe
toată lungimea scalei emoționale - atât pozitive, entuziaste cât și
negative, sentimente de descurajare și depresie.
*În cazul în care un individ este privat de oportunitatea de a
percepe direct imaginea comportamentului altora, mass-media -
ziare, radio, televiziune și cinema - joacă un rol din ce în ce mai
mare.
*În orice societate, împreună cu sistemele de comunicare oficială,
sistemele neoficiale funcționează în paralel. Se ating în diferite
puncte. De exemplu, conținutul comunicării neoficiale -
conversații, bârfe, bârfe, zvonuri - sunt transferate pe paginile
presei scrise sau devin subiectul conversațiilor unui comentator de
televiziune care promovează difuzarea acestora. Și mesaje și mai
importante mass media comunicarea este de obicei discutată cu
prietenii sau familia.
*Prin urmare, conștiința individului conține adesea o interpretare
împărtășită de vecinii, prietenii, rudele, tovarășii săi de călătorie.
Furia provocată, să zicem, de anunțul introducerii unei noi taxe
sau a unei creșteri a prețurilor, este ușor de înțeles de către
interlocutor, deoarece el trăiește aceleași sentimente. Aceasta este
prima condiție pentru pregătirea unui comportament în masă.
Concluzii
Până acum rolul cel mai evident al maselor îl constituiau marile distrugeri ale
civilizaţiilor îmbătrânite. Istoria ne învăţa că, atunci când forţele morale -
armatura unei societăţi - îşi pierd eficienta, distrugerea finală este înfăptuita de
aceste mulţimi inconştiente şi brutale, pe drept numite barbare. Civilizaiile de
până acum au fost create şi îndrumate de către o mică aristocraţie intelectuală,
niciodată de către mase.
Acestea din urmănu au forţa decât pentru a distruge, iar dominaţia lor
reprezintăînd totdeauna o fază de dezordine. O civilizaţie presupune reguli fixe,
disciplină, trecerea de la instinctiv la raţional, preocupărilegate de viitorul ei, un
nivel ridicat de cultura - condiţii total inaccesibile maselor, abandonatelor
înseşi. Când edificiul unei civilizaţii e putred, masele conduc la năruirea
lui.Atunci se manifesta rolul lor. Pentru o vreme, foita oarbă a numărului
devine singura filosofie a istoriei.
Se va întâmpla la fel şi cu civilizaţia noastră? Putem avea temeri în această
direcţie, dar încă nu o ştim precis. Să ne resemnăm, însă, la gândul că vom
suporta dominaţia maselor, caci„mâini" lipsite de prevedere au răsturnat rând pe
rând toate barierele ce le-ar fi putut ţine în frâu.
Literatură:

Lebon G. popoarelor și a maselor. - SPb., 1996.

Mitrokhin S. Tratat despre mulțime // Secolul XX și lumea. - 1990.
Nr. 11.
Mulțimea criminală. - M., 1998.
Freud 3. „Eu” și „El”. - Tbilisi, 1991.
Le Bon, Gustave (1895) Psihologia mulțimilor.