ARTA SECOLULUI AL XIX-

LEA.

NEOCLASICISMUL
 În anul 1789 a avut loc revoluţia franceză urmată de
proclamarea imperiului. Aceste au determinat schimbări de
mentalitate atât în viaţa dar şi în cultura Franţei precum şi a
întregului continent.
 Este momentul în care se face trecerea spre epoca modernă
atât din punct de vedere istoric dar şi artistic. Acum au avut
loc descoperiri în domeniul ştiinţei cu influenţă şi asupra artei.
 Neoclasicismul a apărut în ultima parte a secolului al XVIII-
lea manifestându-se împotriva Rococo-ului iar la începutul
secolului al XIX-lea s-a răspândit şi manifestat şi în alte ţări
din Europa. A avut la bază învăţământul academic luând ca
model Antichitatea şi Renaşterea.
 Arta neoclasică abordează o tematică nouă, diferită de cea a Rococo-
ului cu Serbările galante, cu scene de cochetărie şi aspecte care
produceau plăcerea: spirit, farmec, graţie considerate amorale. Locul
lor este luat de subiecte referitoare la lecţii severe despre virtute, cu
personaje gata de sacrificiu, patriotice şi cumpătate. Contururile devin
clare iar suprafeţele bine delimitate. Diagonala şi linia ondulată sunt
înlocuite cu imagini frontale, cu o perspectivă simplă, asemănătoare
unei scene de teatru. În arhitectură s-au produs de asemenea schimbări
vorbindu-se de o aşa numită purificare sau simplificare a edificiilor
comparative cu cele aparţinând rococo-ului.

 Neoclasicismul se opunea nu doar Rococo-ului ci şi Barocului. Noua

artă se manifestă împortiva exceselor, bunului plac al imaginaţiei în
artă, "căreia îi corespunde o virtuozitate tehnică ce "execută" tot ceea
ce se imaginează."
 Factorii care au determinat apariţia Neoclasicismului au
fost:
 Opoziţia faţă de stilul rococo.
 Influenţa exercitată de filozofie care susţinea dreptul la
libertate al tuturor oamenilor şi respingea
superficialitatea dar şi cinismul.
 Manifestarea interesului pentru Antichitate. Sunt
realizate acum copii după Poussin, după reprezentări ale
descoperirilor de la Pompei şi Herculanum dar şi
traduceri după operele lui Winchelmann.
 Nevoia de sinceritate, de sentiment pe care se bazează
Neoclasicismul; dorinţa ca opera de artă să pătrundă la
inimile oamenilor.
Reprezentanţi ai Neoclasicismului în pictura franceză: Jaques Louis David,
Proud'hon, Ingres.

  Jaques Louis David (1748-1825) a avut un rol important în Franţa

în epoca Revoluţiei fiind omul de încredere al lui Robespierre. După
revoluţie el a devenit pictorul de curte al lui Napoleon.
 A călătorit în Italia unde a intrat în contact cu arta antică admirând şi
ideile lui Winckelmann. Printre lucrările importante realizate de el se
numără: Jurământul Horaţilor. Aici artistul a preluat tema din opera
lui Corneille şi prezintă trei tineri romani care jură tatălui lor să lupte
cu vitejie pentru patrie în timp ce femeile plâng smerite. Tabloul său
a avut un success deosebit fiind expus la Salonul de pictură. A fost
interpretat ca un îndemn la luptă fiind un exemplu de eroism în
apropierea revoluţieie franceze. Emoţia este creată prin prezentarea
contrastului dintre forţa bărbătească şi devotamentul feminine.
Jaques Louis David. Jurământul
Horaţilor
 O altă lucrare importantă este Marat asasinat. El prezintă un
eveniment contemporan în care exactitatea istorică se
împleteşte cu tragismul de o intensitate deosebită. Eroul mort
este înfăţişat în dominată verzuie, cadavrică, lumină rece. Cada
în care stătea pentru a-şi alina durerile din cauza problemelor
de sănătate pe care le avea şi pentru a scrie mesaje către popor
simbolizează virtutea tribunului care îşi stăpâneşte suferinţa
pentru a-şi îndeplinit datoria. Sărăcia este dovedită de existenţa
mesei improvizate din lada veche de lemn. Se spune că
intenţiona să trimită o sumă de bani unei femei cu copii al cărei
soţ era în război fiind o dovadă de generozitate având în vedere
situaţia sa materială.
J. L. David. Marat
asasinat
J. L. David. Încoronarea Împăratului Napoleon I şi a Împărătesei Josephine.
 Jean Auguste Dominique Ingres (1780-1867) a fost elev
al lui David şi admirator al lui Rafael. Cele mai
impresionante lucrări ale sale sunt portretele. A pictat tineri
în atitudini demne dar şi femei tinere (Portretul
domnişoarei Rivière, Portretul doamnei Rivière, Portretul
Doamnei Devauçay ) în care pune accent pe obiecte
preţioase, şaluri etc. dar redate cu un eroism classic.
Portretele sale sunt considerate de o măiestrie artistică
desăvârşită. Portretul doamnei Rivière este considerat una
dintre capodoperele artistului atât în privinţa culorii ci şi
din toate punctele de vedere.
 În afară de portrete a pictat şi scene istorice şi mitologice
dar şi nuduri (Baia turcească).
 Ingres. Portretul
domnişoarei Rivière
Portretul Doamnei Devauçay Portretul doamnei Rivière
Ingres. Baia
turcească.
 Arhitectura neoclasică a fost influenţată de
antichitate încă de la jumătatea secolului al
XVIII-lea când apar construcţii semnificative
precum Micul Trianon ridicat de arhitectul
Jacques Ange Gabriel dar şi edificii religioase
cum este cazul Pantheonului, operă a
arhitectului Sufflot.
Micul Trianon
 Micul Trianon a foat ridicat de arhitect la
cererea lui Ludovic al XV-lea pentru marchiza
de Pompadour fiind amplasat în grădinile
marelui ansamblu rezidenţiale de la Versailles.
Edificul este construit după exemplul
arhitecturii lui Palladio şi caracterizat prin
eleganţă specific palatelor italiene în stil
renascentist dar şi echilibru şi armonie.
 Germain Sufflot a ridicat iniţial biserica Sainte-
Geneviève, devenită ulterior Panteonul. Edificiul a fost
construit în cruce greacă, cu cupolă şi coloane preluând
concepţiile clasice ale lui Mansart. I s-a adăugat apoi şi
frontonul dar şi cripta. În afară de înfăţişare s-au
modificat şi numele şi destinaţia monumentului. Fiind
perioada în care bisericile pierdeau importanţa pentru oraş
la un moment dat ea a fost închisă. Rămâne unul dintre
monumentale representative ale Franţei deşi nu a reuşit să
depăşească Domul Invalizilor ca eleganţă şi proporţii.
Germain Sufflot. Panteonul.
 În afară de construcţii de clădiri s-au realizat şi extinderi
sau amenajări ale unor pieţe cum este cazul pieţei Place de
la Concorde. Împăratul Napoleon Bonaparte în timpul
căruia s-a dezvoltat stilul Empire, a utilizat arta în scopul
glorificării propriei personae dar şi a succeselor sale
militare şi a puterii. El însuşi se considera poet, cunoscător
al frumosului. Arta a capătăt din nou acelaşi rol pe care l-a
avut în perioada domniei lui Ludovic al XIV-lea. Deşi
condamna decoraţia abundentă din timpul Regelui Soare,
noul stil al împăratului a utilizat totuşi motive ornamentale
dând naştere unui lux greoi.
 În ceea ce priveşte sculptura neoclasică, cel
mai de seamă reprezentant al acesteia este
Antonio Canova. A realizat scene mitologice
(Perseu, Dedalus şi Icar, Cele trei Graţii,
Cupidon şi Psyche) dar şi personaje din înalta
societate asemuite cu cele din antichitate cum
este cazul surorii lui Napoleon Bonaparte,
Paolina Bonaparte pe care o realizează cu
numele Venus Victorioasă. Împăratul este şi el
reprezentat ca Marte Pacificatorul.
Antonio Canova. Cele trei
Graţii

Antonio Canova. Paolina

Bonaparte
 O altă lucrare deosebit de valoroasă este
Monumentul pentru Maria Christina, din biserica
Augustiner Kirsche din Viena. Deasupra intrării în
piramidă este reprezentată o femeia care
simbolizează Fericirea ce ţine în mână portretul
Mariei Christina. În jurul portretului este un şarpe
care îşi îngite coada, simbol vechi al imoralităţii..
Apar apoi Geniul Doliului care se odihneşte cu capul
pe leul Tăriei de caracter, Evlavia cu urna de cenuşă
şi un grup de personaje ce simbolizează Dărnicia.
 Antonio
Canova.
Monumentul
pentru Maria
Christina.