FUNCȚIA DE

COMUNICARE INTERNĂ
Departamentul de comunicare internă

• un departament creat special pentru a îndeplini această

funcție, ar reprezenta cazul ideal și visul oricărui
specialist în comunicare internă
• comunicarea internă este o atribuție ce îi revine
directorului administrativ, pe care managerii trebuie
să o pună în aplicare și pe care directorul
departamentului de comunicare internă trebuie să o
gestioneze. Dacă conducerea organizației nu și-o
asumă, atunci rezultatele vor întârzia să apară
• existența unui departament de comunicare internă în
cadrul organizației, a unor specialiști sau a cel puțin
unei persoane care să îndeplinească această funcție
sugerează faptul că persoanele în cauză dețin toate
informațiile necesare referitoare la organizație și la
propria sa cultură.
• in teorie, aceștia ar trebui să stabilească legăturile cu
persoanele care iau deciziile în cadrul organizației și,
totodată, cu persoanele care dețin informații pertinente
– nefiind întotdeauna vorba de una și aceeași persoană
 •Unul dintre cele mai complexe sondaje de opinie cu privire

la funcția de specialist în comunicare internă a fost realizat de

Nick Helsby (2002). Raportul Watson Helsby a încercat să
exploreze rolul specialiștilor cu experiență din 37 de
întreprinderi mari din Marea Britanie și SUA.
•Cercetătorii sondajului au ajuns la concluzia că o fișă a

postului standard pentru Director al Departamentului de

Comunicare Internă folosită de organizațiile intervievate la
momentul respectiv, arată în felul următor:
 este responsabil de dezvoltarea continuă și coordonează

punerea în aplicare a strategiei de comunicare internă;

 este responsabil de transmiterea, la nivelul organizației, a

strategiilor și a planurilor de comunicarea internă, inclusiv

a viziunii și valorilor corporatiste;
 dezvoltă, gestionează și coordonează o rețea eficientă de

contracte de comunicare internă în cadrul organizației, pentru

a menține strâns legătura cu toate părțile implicate în afacere,
pentru a asigura replicarea celor mai bune practici și coerența
mesajelor transmise, dar și pentru a permite echipelor de
conducere să ia decizii mai bune;
 se asigură că informațiile clare și lipsite de ambiguitate

sunt transmise în mod sincronizat, relevant,

corespunzător și aliniat din punct de vedere strategic, la
momentul oportun;
 gestionează și produce elementul de comunicare internă

al programelor de schimbare majoră;

 oferă servicii de consultanță în comunicare internă pentru

managementul resurselor umane, IT și altor manageri de

proiect și de afaceri;
 supraveghează și coordonează întreaga activitate de

cercetare a angajaților;
 promovează importanța creării unui intranet și dezvoltă

sau gestionează conținutul acestuia;

 coordonează activitățile de organizare a evenimentelor la

nivelul organizației (de exemplu, conferințele la care participă

personalul de conducere);

• coordonează activitatea și se implică în producerea de

instrumente de comunicare, inclusiv publicații, clipuri video,

afișe și întrebări și răspunsuri.
• Un departament de comunicare internă eficient
trebuie să își câștige credibilitatea în special în
interiorul organizației.
• Foarte multe persoane din exteriorul organizației
și chiar câteva persoane din interiorul acesteia nu
sunt capabile să înțeleagă faptul că informarea
constantă a angajaților poate aduce aceleași
beneficii ca și informațiile transmise cu
regularitate publicului din exteriorul organizației
• Un avantaj al constituirii unui departament
de comunicare internă îl constituie
capacitatea membrilor acestuia de a
acționa imediat într-o situație de criză la
nivel organizațional.
Departamentul de relații publice
Departamentul de relații publice are rolul de
a asigura comunicarea internă și externă a
organizației și îndeplinește următoarele
sarcini:
• anticiparea reacțiilor opiniei publice și
analiza feed-back-ului;
• consilierea conducerii;
• stabilirea și implementarea programelor de
relații publice;
• evaluarea acestor programe;
• monitorizarea presei și relația cu mass-
media;
• coordonarea comunicării interne;
• organizarea evenimentelor;
• identificarea problemelor organizației și
asigurarea legăturilor comunicaționale
dintre conducere și publicurile interne sau
externe.
• un avantaj al acestei situații îl reprezintă faptul că
specialistul în comunicare internă care lucrează
în același timp și cu mediul extern va fi capabil să
transmită același mesaj ambelor categorii de
public (intern și extern) și prin urmare va produce
publicații pe care angajații vor fi dispuși să le
citească
• in plus, acest tip de specialist în comunicare
internă va face parte din conducerea organizației
și se va bucura de un grad ridicat de credibilitate
care îi va permite să își îndeplinească sarcinile cu
succes
Departamentul de resurse umane

• este perceput ca fiind purtătorul de cuvânt al

conducerii organizației
• reprezintă structura organizației abilitată să pună
în valoare toate resursele de care dispune
organizația, în vederea atingerii obiectivelor
strategice și imediate, și poate desfășura activități
în următoarele domenii:
• personal, incluzând recrutarea, selecția, încadrarea și
promovarea, gestionarea cărților de muncă, evidența
salariaților;
• învățământ, cuprinzând pregătirea personalului,
specializarea și perfecționarea acestuia;
• salarizare – stabilirea drepturilor salariale, motivare și
promovare;
• normarea muncii – elaborarea și revizuirea normelor de
muncă;
• evaluarea performanțelor salariaților.
Departamentul de resurse umane este una dintre
structurile firești în care poate fi încadrată funcția
de comunicare internă, prezentând următoarele
avantajele:
• se apropie mai mult de felul de a gândi și acționa
al oamenilor;
• misiunea directorilor de resurse umane este
aceea ce a deveni agenți ai schimbării și de a
face auzită vocea angajaților – preocupări
principale ale specialistului în comunicare internă;
• resursele umane se preocupă în mod normal de
aspecte dificile precum reorganizarea sau
concedierea;
• oamenii de resurse umane pot identifica cu
ușurință beneficiile funcției de comunicare bine
pusă la punct;
• oamenii de resurse umane ar trebui să fie
capabili să se identifice cu felul de a gândi al
angajaților.
Această alăturare ar putea funcționa doar în următoarele
condiții:
• ca interacțiunea cu angajații să fie una dintre principalele
preocupări ale organizației;
• departamentul de resurse umane să se implice în
funcționarea zilnică a organizației – în loc să fie un simplu
departament care face parte din structura centrală a
organizației;
• dezvoltarea competențelor managerilor de resurse umane să
fie unul dintre obiectivele principale ale acestui departament;
• directorii de resurse umane să fie deschiși feedback-ului
primit din partea angajaților și să nu perceapă comunicarea
ca pe un proces într-un singur sens.
Departamentul de marketing
• Un specialist în comunicare internă încadrat în
departamentul de marketing s-ar dovedi a fi extrem de
eficient, ținând cont de faptul că angajații organizației sunt
interesați de rezultatele înregistrate în urma campaniilor
desfășurate la nivel organizațional și de situația
contractelor noi sau reînnoite, de care depind veniturile
lor.
• O sintagmă folosită adesea în acest departament este
aceea de „marketingul intern”.
• Angajații trebuie să cunoască detalii cu privire la produs,
la scopul în care acesta este folosit și la modul în care
este vândut.
Încadrarea funcției de comunicare internă în departamentul
de marketing poate prezenta următoarele avantaje:
• când predomină nevoia de a alinia mesajul extern cu
mesajul intern;
• atunci când este necesar, cel mai probabil în ceea ce
privește canalele de comunicare digitale, să existe o
corelare a competențelor celui care comunică cu
conținutul mesajului;
• atunci când comunicarea poate aduce un aport
semnificativ.
• În concluzie, în ceea ce privește comunicarea
internă, cele două departamente care preiau
sarcina transmiterii informațiilor în cadrul
organizației sunt reprezentate de departamentul
de relații publice și de departamentul de resurse
umane.