ECOSISTEME ANTROPIZATE ACVATICE

1.Lacurile de baraj și lacurile de acumulare

Lacurile de baraj și lacurile de acumulare sunt ecosisteme cu trăsături
particulare, rezultate din condițiile noi în care evoluează biocenozele atunci
când se barează un curs de apă.
Se cunosc două categorii de lacuri artificiale: lacurile de baraj (Vaduri,
Pângărați,Bâtca Doamnei), în care reținerea apei durează ore sau zile și
lacurile de acumulare (Bicaz, Vidraru, Vidra), în care apa staționează luni sau
ani.

Lacul Vidraru Lacul Bâtca Doamnei

 Particularitățile biotopului

În funcție de adâncimea lacurilor se distinge spre suprafață o zonă

euritermă,cu oscilații anuale de la 0 la 24 grade Celsius, urmează o zonă a
saltului termic, situată între 35 și 40 m, si o zonă stenotermă, corespunzatoare
adâncimilor sub 40 m, unde temperatura apei este de la 4 la 10 grade Celsius.
Cantitatea de oxigen din apă depinde de temperatură și de respirația
organismelor acvatice. Lacurile de acumulare au o presiune hidrostatică mare. O
altă carcteristică a lacurilor de acumulare o reprezintă oscilațiile mari de nivel,
datorate modificarii sezoniere a raportului dintre debitul de apă acumulat și cel
deversat.
 Particularitățile biocenozelor
Biotopul pelagic este populat de neuston, plancton și necton.
1.Neustonul
Neustonul este pelicula de apă aflată la zona de contact dintre mediul aerian și cel
acvatic. Aici întâlnim bacterii, alge și protozoare.
2.Planctonul
Planctonul este format din fitoplancton, populat de alge albastre, verzi, diatomee și
zooplancton, populat de diferite specii de rotiferi, copepode.
3.Nectonul
Nectonul este reprezentat de populațiile piscicole, în care predomină crapul,
somnul, boisteanul, obletele, scobarul.

Crap Zooplancton Fitoplancton

 2.Iazuri și heleșteie piscicole
a) Iazul
Iazul este un ecosistem artificial, amenajat în scopul obținerii unor producții
apreciate de pește, dar și pentru morărit, agrement.
b) Heleșteiele
Heleșteiele sunt bazine cu apă special amenajate pe locuri plane, destinate
pisciculturii sistematice. Se alimentează cu apă gravitațional sau prin pomparea
apei dintr-o apă curgătoare.

Iaz Heleșteu
 Particularitățile biotopurilor
Factorii care caracterizează biotopul acestor ecosisteme sunt: apa și
sedimentul de pe fundul bazinelor.
În iazuri, condițiile fizico-chimice ale apei depind de natura solului și de
nivelul precipitațiilor. Topirea zăpezii și ploaia diluează apa, primăverile și în
verile ploioase, iar seceta determină evaporarea apei și concentrarea în
substanțe nutritive. Iarna iazurile îngheață până la fund, datorită adâncimii
mici.
Oxigenarea apei constituie o caracteristică de bază în determinarea calității
iazurilor. Cantitatea de oxigen este rezultatul a două procese opuse:
respirația organismelor vii (proces consumator de oxigen), și fotosinteza
(proces furnizor de oxigen).
 Particularitatile biocenozelor
Biocenoza din masa apei se numește pelagos, iar cea de pe fundul lacului
alcătuiește bentosul.
În masa apei (pelagos) din iazuri și heleșteie există două biocenoze: neustonul
și planctonul, plus o asociație de animale ce formează nectonul.
a) Neustonul
Neustonul este biocenoza peliculei de la suprafața apei, populată de bacterii,
alge și protozoare.
b) Planctonul
Planctonul cuprinde bacterii cu rol în descompunerea materiei moarte,
flagelate, alge albastre-verzi, diatomee, etc.

Diatomee Protozoare
c) Nectonul
Nectonul este reprezentat de pești, amfibieni,
unele reptile și păsări.
Iazurile și heleșteiele pot fi de tip ciprinicol,
populate de crap, caras, caracuda, lin, babușcă,
biban, știucă, iar cele de tip salmonicol cu specii
de păstrăv. Lin

Biban

Păstrăv