Latinitate și dacism

“Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil

care nu-și cunoaște părinții “ – Nicolae Iorga

Componența Grupei : Ungureanu I. , Duțu V. , Goia C. , Grigore P.

Și Florea C.
Profesor Lupu Cătălina
Clasa A XI-a F , CEMK
 Cuvinte – cheie
 Latinitate - Faptul de a avea origine latină sau caracter latin /
Nume dat culturii și civilizației latine.
 Dacismul - este un curent în istoriografie, afirmat la jumătatea
secolului al XIX-lea, prin absolutizarea (mitizarea) contribuţiei
dacilor la formarea poporului român.
 Română (limba) - limba română, idiomă neo-latină, foarte
asemenea italianei, înavuțită cu diferite elemente străine (slave,
maghiare, turce, neo-grece).
 Context istoric
 Dacismul își face simţită prezenţa odată cu interesul
romanticilor pentru etnogeneză şi pentru mitologia din spaţiul traco-
dac. Se conturează ca un curent de idei, mai mult sau mai puţin unitar,
mai ales în perioada interbelică , de multe ori fiind asimilat cu
orientarea tradiţionalistă.
 Ideea de latinitate începe să fie afirmată la noi de generaţia
cronicarilor –secolele XVI–XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin,
Ion Neculce) , apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino şi de
Dimitrie Cantemir.
 Atinge apogeul prin reprezentanţii “Şcolii Ardelene” (Samuil
Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior).
 Generația cronicarilor
 Unul dintre cei mai mari cărturari români din prima jumătate a
secolului XVII este cronicarul Grigore Ureche. Istoricul şi scriitorul
Grigore Ureche ne-a lăsat moştenire cronica originală în limba română
"Letopiseţul Ţării Moldovei".
 Povestitor şi portretist talentat, Miron Costin, a continuat, sub
titlul „Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-vodă încoace” „Letopiseţul
lui Grigore Ureche”, relatând evenimentele din istoria Moldovei dintre
1595 şi 1661.
 Ioan Neculce a fost un cronicar moldovean, mare boier, care a
ocupat diferite funcții importante în perioada domniei lui Dimitrie
Cantemir.
Formarea limbii române
 Prima etapă a formării limbii române o constituie procesul de
romanizare a geto-dacilor. Ca urmare, aceştia au preluat treptat limba
latină vorbită (sau vulgară). Astfel, până în secolul al Vl-lea se
formează protoromâna comună. Din limba geto-dacilor după diferite
opinii s-au păstrat în cea română 170-180 de cuvinte.

 A doua etapă o constituie includerea, în secolelele al VIII-lea-al IX-

lea, a elementelor provenite din limba slavilor sudici (aproximativ 20%
din fondul lexical de bază).
 Teorii despre geneza
etnolingvistică românescă
 Românii de la bun început s-au numit romani, denumire care a
evoluat în rumâni, apoi români. Ei şi-au păstrat permanent conştiinţa
originii lor romane.
 1. Teoria originii nord si sud dunărene este cea mai rezonabilă
teorie, se bucură de o vechime considerabilă şi de partizani cu renume
precum Xenopol, Iorga,, A. Rosetti . Succint, ea evidenţiază că spaţiul
etnogenezei românilor este unul destul de extins, la nord şi sud de
Dunăre. Acest spaţiu cuprinde: Dacia, Dobrogea, Dardania și Panonia de
sud
 Teoria originii nord-dunărene care plasează teritoriul din stânga
Dunării ca spaţiu de constituire etnică a românilor) este susţinută de
D. Cantemir, P. Maior şi B.P. Haşdeu. Dialectele sud-dunărene: aromân,
megleno-român şi istroromân nu-şi găsesc însă o explicaţie ştiinţifică în
argumentele acestei teorii, dovedindu-şi astfel lacunele.

 Teoriile originii sud-dunărene prin care se susţine că formarea

poporului român la sud de Dunăre, pe un teritoriu aflat undeva, între bulgari
şi albanezi (de aici, şi influenţe lingvistice), a avut la baza imigrarea acestor
doua popoare ,către jumătatea secolului al XIII-lea
 Influențe
1. Cea mai puternică influenţă asupra limbii române este cea slavă şi încep
din secolul al VI-lea odată cu migraţia slavilor pe teritoriul de la sud de
Dunăre.
2. Împrumuturile din maghiară nu sunt foarte numeroase, dar cuprind
cuvinte din lexicul fundamental – gând, oraş, fel, etc.
3. Influenţa greacă veche se exercită asupra limbii române în secolele al
VII-lea şi al VIII-lea, datorită relaţiilor cu Imperiul Bizantin. Cuvintele
greceşti pătrund direct (arvună, catarg, flamură, mătase, stol,, zale).
4. În secolul al XVIII-lea, în limba română pătrund cele mai multe
împrumuturi din turcă. Lexicul turcesc, care marchează epoca şi care nu se
va păstra decât în mică măsură în secolele ulterioare ( liliac, lalea, acadea,
cafea, geam, cazan, saltea).
 Concluzii
 Limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de
limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană,
spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.
 Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât
și la sud de cursul inferior al Dunării, înaintea sosirii triburilor slave în această
zonă.
 Atunci când vine vorba de stabilirea ştiinţifică a originilor noastre, ne
tragem din daci şi romani, fără latinitate exclusivă, fără preamărirea elementului
dac.