Rolul si locul grupului

G7 in economia
mondiala

Elaborat de: Mihai Dan

Grupa: BAAr-213fr
Profesor: Arama Raisa
Rolul G7
 Grupul G7 (inițial G8) a fost înființat în 1975 ca forum informal
reunind liderii principalelor națiuni industrializate din lume. De-a
lungul anilor, summiturile anuale ale G7 au devenit o platformă
pentru stabilirea direcției discursurilor multilaterale și a
răspunsurilor politice la provocările globale. G7 completează rolul
G20, grup considerat în general ca fiind cadrul pentru
coordonarea economică globală.
 Summitul reunește lideri din următoarele țări:
• Canada
• Franța
• Germania
• Italia
• Japonia
• Regatul Unit
• Statele Unite.
 G7 poate stabili agenda globală, deoarece
deciziile luate de aceste mari puteri economice
au un impact real. Atunci când liderii G7 convin
asupra direcției de urmat pe o anumită
problemă de politică, decizia se propagă în
multe alte organizații și instituții internaționale.
 Astfel, deși deciziile adoptate în cadrul G7 nu
sunt obligatorii din punct de vedere juridic, ele
exercită o influență politică puternică.
UE în cadrul G7

 Întrucât Uniunea Europeană nu este un stat membru suveran, ci o organizație

supranațională unică, ea face parte din „Grupul celor șapte” (G7), dar nu apare în
denumire și nu își asumă președinția rotativă a G7.
 În 1977, reprezentanții Comunității Europene de la acea vreme au participat pentru
prima oară la summitul de la Londra. Rolul UE s-a extins în timp, ea fiind inclusă treptat
în toate discuțiile politice de pe ordinea de zi. Începând cu Summitul de la Ottawa
(1981), aceasta ia parte la toate sesiunile de lucru.
Agricultura în prim-plan

 Creșterea prețurilor la alimente în 2007-2008 a propulsat agricultura și securitatea

alimentară pe primele poziții ale agendei politice mondiale. La momentul respectiv, grupul se
numea G8 și includea și Rusia, țară care a fost ulterior suspendată din grup, în 2014.
Impulsionați de criza prețurilor, miniștrii agriculturii din țările care formau atunci G8 s-au
reunit în Italia în 2009 pentru a găsi modalități de îmbunătățire a cooperării agricole cu țările
în curs de dezvoltare, în special din Africa.
 La următorul summit (Canada, 2010), liderii G8 s-au angajat să aloce 22 de miliarde USD
pentru inițiativa L’Aquila privind securitatea alimentară (AFSI). Aceasta urma să fie
implementată pe parcursul a trei ani pentru a ajuta țările vulnerabile să-și stimuleze producția
de alimente. Uniunea Europeană a promis cea mai mare sumă (3,8 miliarde USD) și și-a
respectat promisiunea.
 De atunci, agricultura și securitatea alimentară au
jucat un rol important în cadrul tuturor reuniunilor la
nivel înalt. De exemplu, la summitul din Japonia
din 2016, miniștrii agriculturii din țările G7 au declarat
că este foarte important:
• ca fermierii să-și poată consolida poziția – ei ar putea
deveni mai motivați, mai competenți și mai
întreprinzători dacă s-ar promova transferul voluntar
de cunoștințe, în condiții reciproc avantajoase. Aceste
cunoștințe ar trebui aplicate în teren și în formarea
profesională. De asemenea, ar trebui facilitat accesul
fermierilor la TIC, la agricultura de precizie și la
inovațiile în domeniul agriculturii;
• ca femeile și tinerii care lucrează în agricultură să aibă
mai multe oportunități. Pentru aceasta, ei ar trebui să
poată fi coproprietari ai fermelor și să poată participa
activ la gestionarea acestora, la activitățile de
marketing și comercializare și la alte activități legate
de agricultură și de sectorul agroalimentar. De
asemenea, ar trebui să aibă acces egal la terenuri și
la alte active, astfel încât să li îmbunătățească
veniturile și nivelul de trai;
• ca participarea fermierilor la lanțurile valorice
alimentare să fie extinsă.
 Deși din 2017 nu s-a mai organizat
niciun flux separat pentru agricultură,
preocupările legate de sectorul agricol și
de comerțul agroalimentar mondial
continuă să se reflecte în declarațiile
anuale ale liderilor G7. Printre
subiectele abordate se numără efectele
schimbărilor climatice asupra agriculturii
și contribuția sectorului agroalimentar la
dezvoltarea economică durabilă.
Președinția rotativă a G7 în
ultimii ani și în anii următori:
• SUA în 2020
• Regatul Unit în 2021
• Germania în 2022
• Japonia în 2023
• Italia în 2024.
 Scopul formării G7
 Reprezentanții țărilor G7 se întâlnesc anual pentru a discuta problemele mondiale, cum
ar fi criza financiară, sistemele monetare și alte probleme majore ale lumii, cum ar fi
lipsa de petrol. Grupul de-a lungul timpului de la începuturile sale a fost vocal cu privire
la împiedicarea economiei globale de a intra într-o recesiune. Primele șapte țări G7
reprezintă aproximativ 50% din economia mondială. Scopul principal al grupului este de
a îmbunătăți economiile țărilor membre și ale întregii lumi. Miniștrii de finanțe din țările
membre se întâlnesc întotdeauna în fiecare an sau mai frecvent într-un an pentru a
discuta despre economiile și economiile mondiale ale statelor membre.
 Țările G7
 Atunci când G6 a fost format în 1975, membrii au fost SUA, Marea Britanie, Franța,
Germania, Italia și Japonia. În 1976 Canada s-au alăturat G7 devenind mai târziu în
1990s Rusia a fost admisă la statutul de membru G7 devenind G8. În statutul de
membru al grupului 1999 G7 s-au reluat douăzeci de membri care includ membrii G8 și
alte județe precum Brazilia, Australia, China, Argentina, Uniunea Europeană, India,
Turcia, Africa de Sud, Arabia Saudită, Coreea de Sud, Mexic și Indonezia
 Inițial, membrii țărilor G7 au implicat numai miniștrii de finanțe și șefii băncilor centrale
ale țărilor membre, dar reuniunea la nivel înalt a grupului G20 din cadrul grupului 2008
a inclus liderii naționali. În 2009 a fost anunțat că G20 va înlocui predecesorul G8 ca
principalul forum pentru a aborda politica economică mondială și alte aspecte conexe,
cum ar fi securitatea.
Controverse și critici
 De-a lungul anilor, țările G7 au fost criticate pentru că nu au inclus pe piețele emergente
un punct de vedere considerat a nu reprezenta suficient din economia globală. Din
moment ce 1981 G7 a fost primit de membrii non-membre, cum ar fi Uniunea
Europeană care a participat pe deplin, deși ca un membru non-enumerate. Spre
deosebire de ONU sau NATO, G7 nu este o instituție formală și, prin urmare, nu
dispune de secretariat. Aproape toate întâlnirile anuale ale G7 au primit protestatari în
număr mare care se opun întâlnirilor lor. În 2015, Germania a încercat să evite
protestatarii care au ajuns acolo unde a avut loc întâlnirea și au avut întâlnirea într-o
locație îndepărtată într-un hotel din Schloss la o altitudine de 1008m. Au existat
aproximativ 300 din protestatarii 7500 care au urcat pe 3m înălțime și a existat o
securitate în jurul locației summit-ului. Protestatarii au interogat de-a lungul timpului
legitimitatea G7-ului de a lua decizii care ar putea afecta întreaga lume. Au existat mai
mult decât polițiștii 20,000 staționați în Bavaria de Sud pentru a proteja protestatarul de
interferența cu summitul.
Grupul celor șapte țări (G7)
Principalele rezultate
 G7 s-a angajat să furnizeze un miliard de doze de vaccin în următorul an. Acestea vor
fi direcționate în primul rând către cei care au cea mai mare nevoie de ele, prin
intermediul COVAX, pilonul pentru vaccinuri al acceleratorului accesului la
instrumentele de combatere a COVID-19 (ACT-A). Împreună cu echivalentul în doze de
vaccin al contribuției financiare a G7 de 8,6 miliarde USD, rezultă o contribuție totală
din partea G7 de peste două miliarde de doze de vaccin.
 Subliniind faptul că este necesar să se asigure un acces echitabil la vaccinurile
împotriva COVID-19, liderii G7 s-au angajat să sprijine fabricarea de instrumente
împotriva COVID-19 în țările cu venituri reduse și să accelereze fabricarea acestora
pe toate continentele. Liderii vor participa în mod constructiv la discuțiile din cadrul
OMC privind rolul proprietății intelectuale, inclusiv prin desfășurarea sistematică a
lucrărilor în cadrul Acordului TRIPS.
Comerț liber și echitabil
 Membrii G7 sunt uniți în angajamentul lor față de un comerț liber și echitabil, care
constituie principii și obiective fundamentale ale sistemului multilateral bazat pe norme.
Cu toate acestea, liderii au convenit asupra necesității de a avea o viziune comună în
ceea ce privește o reformă a sistemului comercial multilateral, cu un cadru de
reglementare modernizat și o Organizație Mondială a Comerțului (OMC) reformată ca
element central. În acest context, ei au subliniat importanța bunei funcționări a funcției
de negociere și a sistemului de soluționare a litigiilor ale OMC.
 Liderii s-au angajat să colaboreze pentru a aborda riscul relocării emisiilor de dioxid
de carbon și să-și alinieze practicile comerciale la angajamentele lor în temeiul
Acordului de la Paris.
 De asemenea, aceștia s-au angajat să coopereze în continuare pentru a se asigura
că lanțurile de aprovizionare de la nivel mondial nu implică utilizarea muncii
forțate.
Perspective
viitoare

 G7 va promova o colaborare mai

strânsă în domeniul cercetării și
dezvoltării și va promova principiile
securității și integrității cercetării,
precum și ale științei deschise. În acest
scop, liderii au aprobat Pactul G7
pentru colaborarea în domeniul
cercetării.
 A intrat în tradiție ca G7 să cuprindă și Uniunea
Europeană, care, în totalitatea ei, depășește Statele Unite,
însă patru state (Germania, Marea Britanie, Franța și Italia
sunt în G7 de la înființare), așa încât statistica nu poate lua
în calcul de două ori PIB-ul lor.
 Dacă în materie de PIB nominal discrepanțele între statele
G7 se întind pe o scară de la 1 la 10, între 17.348 mld $
(SUA) și 1.785 mld. $ (Canada), în privința PIB/locuitor
variațiile, mai moderate, se încadrează între 35 și 55 de
mii $ per capita. Deși a doua ca volum total al PIB (4.602
mld. $), Japonia se situează, prin raportarea PIB la
populație, a doua de la coadă, cu numai 36.222 $/locuitor,
devansând doar Italia (35.335 $/loc). Mai mult, la acest
indicator Japonia e surclasată de media UE, ( 36.645
$/loc).
  În termeni demografici, în G7 Japonia deține locul
2, după SUA, cu o populație totală de 127 milioane
locuitori. Ca suprafață, se află pe locul 3, cu 378 mii
kmp, după Canada și SUA. Ansamblul Uniunii
Europene își revendică informal locul I, cu 506
milioane locuitori și locul 3 ca suprafață, cu 4.325
mii kmp. Este simplu de observat că Japonia
înregistrează, pe departe, recordul de densitate a
populației în grupare, cu 336 locuitori/kmp, de zece
ori mai mult decât SUA și de aproape 100 de ori
mai mult decât Canada. În aceste condiții, anumiți
indicatori economici au relevanță diferită, în diferite
țări.
 O lume care a traversat criza economică globală de după
2008, criză provenită în bună parte din datoriile suverane,
se preocupă de starea finanțelor publice. În G7, indicatorii
relevă o imagine eterogenă în această privință, cu datorii
între 230 % din PIB (Japonia) și 78 % din PIB (Germania),
oricum peste limita recomandată pentru aderarea la
eurozonă (60%). Japonia se află în top nu numai la
datorie, dar și la deficitul bugetar, cu – 6,5 % din PIB, la
polul opus situându-se Germania, cu  un excedent bugetar
de +0,9 %. Sunt demne de remarcat performanțele
României, indirect membră a G7, ca parte din Uniunea
Europeană. Datoria publică de numai 40 % se situează
sub media UE de 87 %, iar deficitul bugetar de numai -2,3
% reprezintă o performanță în raport cu media Uniunii, de
– 3 %. Trebuie să amintim faptul că țara noastră se
încadrează în limitele criteriilor de la Maastricht de aderare
la zona euro, de -3 % deficit bugetar și 60 % datorie
publică, chiar dacă nu a adoptat încă moneda unică
europeană.
   Pe total, G7 însumează peste 64 % din PIB-ul
global[1]. Așa cum arătam, Uniunea Europeană nu
poate fi inclusă în statistici, altfel s-ar calcula de
două ori PIB-ul celor 4 state europene. Totuși, dacă
includem UE separat, fără a adăuga valoarea celor
4 state, atunci G7 reprezintă 70 % din economia
globului, aici incluzându-se și România.
             În evoluție istorică, G7 și-a diminuat
constant ponderea în PIB-ul global, începând cu
anul 2000, după ce în precedentele două decenii
crescuse aproape insesizabil. Evident, cu ritmurile
înalte de creștere în economiile emergente,
tendința va fi, în continuare, de diminuare a acestei
ponderi.
Clima și mediul
 Țările G7 vor continua să își intensifice eforturile pentru a se asigura călimita de creștere a
temperaturii cu 1,5 °C rămâne realizabilă. Liderii și-au reafirmat angajamentul față de
Acordul de la Paris și s-au angajat în mod colectiv să ajungă la zero emisii nete de gaze cu
efect de seră cât mai curând posibil și cel târziu până în 2050.
 Se preconizează că tranziția verde va reduce emisiile, va intensifica măsurile de adaptare la
nivel mondial, va opri și va inversa declinul biodiversității, va crea noi locuri de muncă de înaltă
calitate și va spori prosperitatea și starea de bine. Aceasta va fi bazată pe tehnologie și va fi
sprijinită prin acțiuni concrete în toate sectoarele economiilor și societăților G7.
 Printre angajamentele specifice se numără accelerarea în continuare a tranziției care implică
eliminarea treptată a utilizării cărbunelui nestabilizat, sprijinind în același timp lucrătorii
afectați, precum și încetarea, până la sfârșitul anului 2021, a oricărui nou sprijin guvernamental
direct pentru producția internațională de energie termică pe bază de cărbune nestabilizat.
Responsabilitate și acțiune la nivel mondial

 Principalele democrații ale lumii se angajează să colaboreze pentru a promova valorile

lor comune în sistemul internațional. Acest angajament se reflectă în Declarația privind
societățile deschise, care a fost adoptată în cadrul summitului de către liderii G7,
precum și de cei ai Australiei, Indiei, Republicii Coreea și Africii de Sud.
 În această declarație, liderii au reafirmat și au promovat valorile și principiile asociate
drepturilor omului, democrației, incluziunii sociale, egalității de gen, libertății de
exprimare, statului de drept, precum și valorile și principiile asociate unui sistem
multilateral eficace și unor societăți civile diverse, independente și pluraliste.
 Liderii au recunoscut responsabilitatea deosebită care le revine celor mai mari țări și
economii în ceea ce privește susținerea sistemului internațional bazat pe norme și
a dreptului internațional. Aceștia s-au angajat să depună eforturi în acest scop
împreună cu toți partenerii și în calitate de membri ai G20, ai ONU și ai comunității
internaționale mai largi și au încurajat și alte părți să facă același lucru.
Dezvoltare
 Liderii G7 au recunoscut că pandemia de COVID-19 are un impact major asupra
celor mai sărace țări, care se confruntau deja cu efectele conflictelor, ale schimbărilor
climatice, ale șocurilor socioeconomice și cu o lipsă cronică de resurse și infrastructură.
Pentru a ajuta țările cele mai fragile, membrii G7 sprijină un set de măsuri
complementare, printre care se numără reducerea datoriilor, finanțarea dezvoltării și
acordarea de sprijin prin intermediul Fondului Monetar Internațional (FMI).
 Liderii G7 au recunoscut nevoile semnificative în materie de infrastructură ale țărilor cu
venituri mici și medii, nevoi care au fost exacerbate de pandemia de COVID-19. Aceștia
s-au angajat să își modifice în mod radical abordarea în ceea ce privește finanțarea
infrastructurii la nivel mondial, acordând o atenție deosebită Africii. Instituțiile de
finanțare a dezvoltării și partenerii multilaterali intenționează să investească cel puțin
80 de miliarde USD în sectorul privat din Africa în următorii cinci ani pentru a sprijini
redresarea și creșterea economică durabilă.
UE în calitate de membru al G7
 Summitul de la Londra din 1977 a fost primul la care au participat și reprezentanți ai
Comunității Europene de atunci. Inițial, rolul UE era limitat la domeniile pentru care
aceasta avea competențe exclusive, dar acest rol a crescut în timp.
 UE a fost inclusă treptat în toate discuțiile politice de pe agenda summitului și, începând
cu summitul de la Ottawa (1981), a luat parte la toate sesiunile de lucru desfășurate în
cadrul unui summit.
 UE are toate responsabilitățile asociate calității de membru. Comunicatul summitului are
forță politică obligatorie pentru toți membrii G7.
 Președinția prin rotație este asigurată după cum urmează: Canada în 2018, Franța în
2019, SUA în 2020, Regatul Unit în 2021, Germania în 2022, Japonia în 2023 și Italia în
2024.
 Ca parte a G7, prin UE, România aparține elitei economice
globale, creatoare a 70 % din PIB-ul lumii, cu similitudini
structurale și fără limitări ideologice, în căutarea soluțiilor la
marile provocări mondiale.
             A șaptea putere a Uniunii Europene ca populație (din
nou magnificul 7!) între cei 28 de membri, România nu are de
ce se jena în afirmarea atú-urilor ca membru indirect al G7,
implicându-se la Bruxelles conform statutului său. Ținta realistă
a unui PIB/locuitor spre media UE ne va alinia nu numai
structural și calitativ, dar și cantitativ la matricea G7. Dispunem
de potențialul unei asemenea ținte, iar în viitor, așa cum Polonia
beneficiază de prestigiu la summit-ul de la Ise-Shima prin
președintele Consiliului European Donald Tusk, suntem și noi
îndreptățiți să năzuim la o performanțe de acest gen.
Va multumesc de atentie!