Tema

:ECHILIBRUL
MACROECONOMI
C
PE PIAŢA
BUNURILOR ŞI
SERVICIILOR.
MODELUL
KEYNESIST
„VENITURI –
CHELTUIELI”
Cuprins:
o Specificul teoriei k e y n e s i s t e a echilibrului;
o Consumul : f u n cţ i a , interpretarea g ra fică ;
o Economiile: f u n c ţi a şi interpretarea
grafică ;
o Investiţiile: caracteristică g e n e r a l ă , funcţie.
o Cheltuielile p lanificate ş i e f e c t i v e . „Crucea
keynesistă” ;
o . Efectele multiplicative a l e componentelor
cererii a g re g a t e
1 . Specificul teoriei
k e y n e s i s t e a echilibrului
o În analiza macroeconomică a echilibrului
general, modelul AD-A S ocupă un loc
primordial.
o Concretizarea acestui mo d el e s t e
reprezentată de modelul keynesist
„venituri” şi „cheltuieli” (income-
expenditure model), în care echilibrul
macroeconomic e s te cercetat d e pe
poziţia echilibrului venitului naţional ş i
cheltuielilor agregate.
o Modelul keynesist reflectă procesul de
realizare a echilibrului macroeconomic
pe piaţa bunurilor de consum, pe
termen scurt, în condiţiile subocupării şi
preţurilor „rigide”.
o În acelaşi timp, cheltuielile
planificate (cererea agregată) şi
produsul naţional (oferta agregată)
sunt cercetate ca funcţie a venitului şi
nu depind de preţuri, care se presupun
fixe.
2 . Consumul : f u n c ţ i a ,
interpretarea g r a f i c ă
o Veniturile (Y) de care dispun agenţii
economici în procesul folosirii lor se
divizează în două părţi – cea destinată
consumului şi cea economisită
o Astfel, c o n s u m u l reprezintă partea
venitului disponibil utilizată pentru
procurarea bunurilor şi serviciilor
necesare satisfacerii cererilor.
Există următoarele forme de
consum:
o c o n s u m i n t e r m e d i a r , care cuprinde
totalitatea resurselor necesare pentru
producerea bunurilor şi serviciilor, care
nu se includ în PIB;
o c o n s u m final, care se divide în:
o consum privat;
o consum public.
 Mărimea şi structura consumului
curent al populaţiei sunt influenţate
de anumiţi factori, precum:
o mărimea venitului disponibil nominal;
o cotele fiscale;
o nivelul preţurilor de consum;
o anticipările consumatorilor privind
evoluţia veniturilor, preţurilor etc.;
o tradiţiile şi mentalitatea
populaţiei;
o particularităţile naţionale şi
regionale;
o modul de trai.
Legităţile consumului
o (1) Conform L e g i i p s i h o l o g i c e f u n d a m e n t a l e a
c o n s u m u l u i , formulate de Keynes: „odată cu creşterea sau
scăderea venitului, oamenii înclină să-şi mărească sau să-şi
diminueze consumul, dar într-o proporţie mai redusă”. Adică,
ΔY d > ΔC.

o (2) Conform L e g i i s t r u c t u r i i c o n s u m u l u i , formulată de

Engel: pornind de la un anumit nivel al venitului, diferite
categorii de cheltuieli de consum vor înregistra diferite
evoluţii:
o cheltuielile destinate procurării produselor alimentare
cresc într-o măsură mai mică decât creşterea venitului;
o cheltuielile destinate procurării îmbrăcămintei,
încălţămintei şi cele de întreţinere a locuinţei cresc
proporţional cu venitul;
o cheltuielile pentru educaţie, sănătate, agrement
cresc într-
o proporţie mai mare decât creşterea venitului. Ca
rezultat, ponderea acestor cheltuieli, în totalul consumului,
creşte.
Curbele lui Engel:
C servicii
(e>1)

bbunuri industriale
(e=1)

bunuri alimentare (e<1)

Y
 Dependenţa funcţională dintre
venit şi consum se exprimă prin
înclinaţia spre consum.
o 1) î n c l i n a ţ i a m e d i e s p r e c o n s u m ( ), care reprezintă raportul
dintre consumul total şi venitul disponibil:
C
C = YD =APC

o 2) î n c l i n a ţ i a m a r g i n a l ă s p r e c o n s u m ( ), care arată cu cât

sporeşte consumul ( Δ C) la creşterea cu o unitate a venitului
disponibil '
C =MPC
=
(Y DΔ).C ΔYD

' C '
+ S '

o Dacă ţinemC ' =cont

1 - căS sporul =ns1um- uClui
'
(ΔC), plus sporul
( Δ S) formează sporul venitului disponibil (ΔYD=1(100%)
Sco' ), atunci:
economiilor
, de unde: şi
.
În viziunea luiCKeyne
= C as, +f uCn c ţ×i aYD c o n s u m u l u i apare sub forma:
'
o
Funcția consumului :
C Y=C(S=0)

+S

C=Ca+C’(Y–T)

Ca

–S

„C”

0 YD
Ye
 3 . Economiile: f u n c ţ i a ş i
interpretarea g r a f i c ă
o Economiile constituie surplusul d e
venit pe s t e cheltuielile d e c o ns u m :
Y = C+ S ⟶S = Y –C
o sau „consumul amânat”, o parte a
v e n i t u r i l o r, c a r e n u a f o s t c h e l t u i t ă
pentru consumul curent şi este
de st i nat ă pe n t r u viitoarea utilizare.
Pentru explicarea comportamentului de
economisire, ştiinţa economică
foloseşte doi parametri :
o 1) î n c l i n a ţ i a m e d i e s p r e e c o n o m i i ( ), care exprimă raportul
dintre volumul economiilor (S), şi venitul disponibil (YD ):
S
S = Y D = APS

o 2) î n c l i n a ţ i a m a r g i n a l ă s p r e e c o n o m i i ( ) reprezintă raportul
dintre variaţi a economiilor ( Δ S) şi variaţia venitului (ΔYD):
S ' = Δ S =MPS 0 < S < 1.
ΔYD
o Dacă sporul consumului (ΔC), plus sporul economiilor (ΔS),
formează sporul venitului disponibil (ΔYD), atunci:
C ' + S ' =1 S ' =1 - C '

o Pornind de la funcţia consumului C=C a +C’(Y–T), funcţia economiilor

se poate formula astfel:
S = - Ca + S '×Y D
 Funcția economiilor:
S S= – Ca+S’ ×Y D

+S

YD
– Sa Ye

Sa = – Ca
Reprezentarea grafică a
funcţiei consumului:
C= 100+ 0,8Y D
C

Funcţia
700 consumului
650
600
550
500
450
400
350
300
250
200
150
100
YD
0 100 200 300 400 500 600 700
Reprezentarea grafică a
funcţiei economiilor: S =
S

-1 0 0 + 0 , 2 Y D
100
80 Funcţia
economisirii
60
40
20
YD
0
100 200 300 400 500 600 700
-20
-40
-60
-80
-100
Factorii obiectivi constituie rezultatul
condiţiilor pe care le generează viaţa eco
nomică şi se referă la:
o nivelul şi dinamica salariului, a
veniturilor în general;
o m o d i f i c a r e a a ş t e p t ă r i l o r r e f e r i t o a r e la
raportul dintre c o n s u m u l prezent ş i cel
viitor;
o a n t i c i p ă r i l e c o n s u m a t o r i l o r c u p r i v i r e la
evoluţia în timp a raportului dintre
venitul prezent şi cel viitor;
o m o d i f i c a r e a pol i t ic ii f i s c a l e î n e c o n o m i e .
Factorii s u b i ec t i v i sunt următorii:

o mobilul tranzacţional – acumularea mijloacelor

cu scopul efectuării unor tranzacţii (cumpărarea
unui imobil, achitarea unor servicii scumpe);

o mobilul prudenţei – crearea unor rezerve pentru

situaţii neprevăzute (deces, boli, şomaj etc.);

o motiv speculativ – dorinţa de a avea bani lichizi

în scopul afacerilor speculative, care vor aduce
venit.
 4 . Investiţiile:
caracteristică g e n e r a l ă ,
fu n cţ ie.
o I n v e s t i ţ i i l e , î n s e n s l a r g , reprezintă orice
cheltuială care conduce la obţinerea unui activ
(real s a u financiar) în vederea obţinerii pe viitor a
unui venit.
o Î n a c c e p ţ i e r e s t r â n s ă , i n v e s t i ţ i i l e constituie un
adaos la capitalul s a u la patrimoniul existent,
adaos rezultat din folosirea unei părţi a economiilor
obţinute din activitatea persoanei respective.
o I n v e s t i ţ i i l e d e p r o d u c ţ i e a l e f i r m e l o r reprezintă
plasamente de lungă durată ale capitalului privat
şi de stat în sfera producţiei, pentru achiziţionarea
mijloacelor de producţie şi creşterea stocurilor de
capital circulant.
După sursa de finanțare
există investiții:
o investiţii de renovare (Ir)
o investiţii nete (In ) După nivelul lor poate fi
determinată starea economiei naţionale:
o In
> 0, economia este în relansare;
o I n = 0, reproducţie simplă, economia este în
staţionare;
o I n < 0, economie de criză (stagnare) –
situaţie specifică Republicii Moldova în anii
90.
o S u m a investiţiilor de renovare (Ir) şi a
investiţiilor nete (In ) formează i n v e s t i ţ i i l e
b r u t e (Ib), element al AD:
I b = Ir + I n .

o Astfel, i n v e s t i ţ i i l e b r u t e reprezintă valoarea

totală a investiţiilor efectuate în economia
naţională. Investiţiile brute se evidenţiază ca
investiţii în capitalul fix, investiţii concretizate
în modificarea stocurilor materiale, precum şi
în construcţia de locuinţe.
 Decizia de a investi se bazează pe
analiza comparativă a următorilor
indicatori economici:
o 1. Raportul dintre valoarea prezentă a
v e n i t u l u i c e u r m e a z ă a fi o b ţ i n u t d e p e
u r m a i nVn v e s t i ţ i e i ş i c o s t u l i n v e s t i ţ i e i (rata
nomV pinC=1ală na
dobânzii).
+ i3
o 2. Raportul dintre rata venitului net
P'
actRVuN a=l i z×a1 0t0%( r e n t a b i l i t a t e ) ş i r a t a r e a l ă
r
a d o bâ n z ii
ΔI
'
o 3 . ÎncI li=Δ
naţia= MmPaI rginală s p r e
investire: Y
Dependenţa investiţiilor de rata reală a dobânzii se
exprimă prin funcţia (graficul) i n v e s t i ţ i e i a u t o n o m e şi
constituie cheltuielile pentru achiziţia bunurilor de
capital care nu depind de nivelul venitului (acest factor
rămânând constant).
r
IA=f(r)

Ia

o Curba investițiilor autonome

F u n c ţ i a i n v e s t i ţ i i l o r se
reflectă similar funcţiei
consumului: '
I = I a + I ×Y
o Investiţiile generate de modificare a
venitului se numesc i n v e s t i ţ i i i n d u s e :

I =I '
×Y
o Conform teoriei clasice, această
identitate (S=I) s e atinge automat.
În viziunea ke y n e s i s t ă, pentru o
economie deschisă, este
caracteristică inegalitatea S>I.
Pentru realizarea concordanţei acestor
variabile este necesar:
o asigurarea stabilităţii politice şi economice;
o stimularea investiţiilor în producţie;
o minimizarea riscurilor investiţionale.
 Cheltuielile pl ani fic ate
şi efective.
„ Crucea keyn esistă”

În teoria keznesistă, cheltuielile

cercetate sunt: efective (reale) şi
planificate (dorite). C h e l t u i e l i l e
pl a ni f i c at e , care formează c e r e r e a
a g r e g a t ă a ş t e p t a t ă , de regulă, nu
coincid cu c h e l t u i e l i l e e f e c t i v e , egale
cu v e n i t u l real. Crucea kezn esistă
Crucea keynesistă
Pentru construcţia modelului keynesist „venituri-
cheltuieli”, sunt utilizate următoarele funcţii:
o funcţia
cheltuielilor agregate planificate:
E=C+I+G+Xni;
o funcţia consumului: C = C a + M P C ( Y – T);
o funcţia economisirii: S = S a + M P S ( Y – T);
o funcţia investiţiei: I = i = const.;
o funcţia achiziţiilor guvernamentale: G = g =
const.
o Funcţia c h e l t u i e l i l o r p l a n i f i c a t e (E)
reprezintă funcţia consumului, deplasată
în sus, în mărimea egală cu totalitatea
cheltuielilor investiţionale, achiziţiilor
publice şi exportului net ( I + G + X n ) .
o C h e l t u i e l i l e e f e c t i v e se formează în
baza veniturilor reale, a producţiei (Y).
Din aceste considerente, egalitatea
veniturilor (cheltuielilor) efective şi a
cheltuielilor planificate în interpretarea
grafică este reflectată prin bisectoarea,
sub un unghi de 45 o . Această egalitate
poate fi reprezentată prin ecuaţia: Y=E.
Crucea keynesistă:
E
Y=E

B acumularea
stocurilor

E=C+I+G+Xn

D
A
K

reducerea
stocurilor L

45

Y
Y1 Ye Y2
6 . Efectele multiplicative al e
componentelor cererii a g r e g a t e
o Orice modificare a cheltuielilor autonome,
componente ale cererii agregate: cheltuieli de
consum, investiţionale, publice generează
procesul multiplicativ.
o Odată cu creşterea componentelor cererii
agregate se manifestă e f e c t u l m u l t i p l i c a t o r u l u i
– efectul modificării nivelului de echilibru al
venitului naţional într-o măsură mai mare,
comparativ cu modificările cheltuielilor autonome
care au iniţiat schimbarea.
M o d e l u l g e n e r a l al e f e c t u l u i d e
m u l t i p l i c a r e p o a t e fi r e p r e z e n t a t
prin ecuaţia:
ΔY = m × ΔA

o unde: ΔY reprezintă modificarea PIB de echilibru; ΔA

– modificarea cheltuielilor autonome; – multiplicatorul
cheltuielilor autonome = 1/1–MPC sau μ = 1/MPS.
M ul t i p l i c a t o r ul
investiţional
o reprezintă un coeficient, care exprimă
raportul dintre creşterea/reducerea
venitului naţional şi modificarea
investiţiilor. ΔY
ΔY =m i ×ΔI mi
=
ΔI
o unde: – creşterea venitului agregat; m i –
multiplicatorul investiţional; – creşterea
investiţiilor.
La nivel macroeconomic: S = I⟶
ΔS
= o ΔRelaţia
I, deci ΔI = ΔY – devine:
multiplicatorului ΔC.
ΔY
mi ΔY =- ΔC 1
După împărţirea relaţiei la ΔY, =:
ΔC
obţinemmi ΔC = C ' ⟶ mi = 1 - ΔY
1-
1 C
Deoarece: Δ Y
Întrucît sau (MPS)
mi 1,
= =
obţin1 em: S '
MPS
Efectele multiplicative ale cheltuielilor publice,
impozitelor, transferurilor, care conduc la
creşterea producţiei se determină analogic. În
aceste scopuri, sunt utilizate următoarele
formule:

ΔY = m g ×ΔG
o unde: este modificarea venitului naţional, – modificarea
cheltuielilor publice, – multiplicatorul achiziţiilor publice, egal cu
1/ (1-MPC).

o
ΔY =mt ×ΔT
unde: este modificarea venitului naţional, – modificarea
impozitelor, – multiplicatorul impozitelor,
egal cu -MPC / MPS.
o
ΔY =m t r ×ΔTr
unde: este modificarea venitului naţional, r – modificarea
transferurilor, – multiplicatorul transferurilor , egal cu MPC /
MPS.
 7 . Decalaje re c e s i o n i s t e ş i
infla ţio ni s te . M e c a n i s mu l
realizării
producţiei potenţiale
o Decalajul inflaţionist
o Situaţia în care producţia efectivă de echilibru
depăşeşte producţia potenţială (Y e >Y*)
semnifică conjunctura în care cererea agregată
depăşeşte oferta agregată (AD>AS).
o D e c a l a j u l i n f l a ţ i o n i s t apare atunci când
venitul naţional realizat este mai mare decât
venitul naţional potenţial
Decalaj inflaţionist
E
Y=E

E=C+I+G+Xn
A
R

decalaj T
inflaţionist

45
 Y
Y* Ye
În acelaşi timp, modificarea venitului
agregat de echilibru (ΔY) va
constitui:
o ΔY = m ări m e a decalajului
inflaţionist × multiplicatorul
cheltuielilor autonome m

o unde: = 1 / 1 – sau = 1 /
MPC MPS .
Decalajul re cesi oni s t
o Când producţia efectivă de echilibru este
mai mică decât producţia potenţială
(Ye<Y*), cererea agregată este inferioară
venitului agregat (ofertei agregate).

o Insuficienţa, limitarea A D pentru

asigurarea ocupării depline şi realizarea
nivelului potenţial al venitului naţional
provoacă d e c a l a j u l r e c e s i o n i s t .
o Decalajul r e c e s i o n i s t (deflaţionist)
reprezintă mărimea în care cheltuielile
agregate curente sunt inferioare
cheltuielilor agregate ce corespund
nivelului neinflaţionist al PIB-ului şi
ocupării depline.

oSporul venitului agregat (ΔY) va

constitui:
ΔY = m ă r i m e a d e c a l a j u l u i
recesionist
× mă r i m ea multiplicatorului
cheltuielilor autonome
Decalaj recesionist:
E

Y=E

N
decalaj
recesionist
E=C+I
M
A +G+Xn

45
 Y
Ye Y*
Pentru stimularea cererii
a g re g a te şi, în primul rând, a
i n v e s t i ţ i i l o r, g u v e r n u l p o a t e
utiliza diferite pârghii:
o reducerea impozitelor,
o majorarea subvenţiilor,
o extinderea masei monetare în
circulaţie.
o Principala concluzie care se
deduce din modelul keynesist:
pentru realizarea echilibrului
macroeconomic, în cazul
ocupării depline a resurselor
(AS=AD=Y*), guvernul trebuie
s ă r e g l e m e nt e z e echilibrul
i n v e s t i ţ i i l o r ş i e c o n o m i i l o r,
p r e c u m ş i al venitului naţional
ş i al cheltuielilor a g r e g a t e .
o În modelul keynesist politica fiscală
este studiată ca cel mai efectiv mijloc
de stabilizare macroeconomică,
deoarece cheltuielile publice
influenţează direct mărimea cererii
agregate.
o Politicii monetar-creditare i se atribuie
un rol secundar, deoarece ei îi este
caracteristic un mecanism complex de
transmisie: modificarea masei monetare
influenţează iniţial dinamica ratei
dobânzii, de care depind cheltuielile
investiţionale, care, la rândul lor,
influenţează producţia.