Dezvoltarea

socială și
emoțională?
Timiditatea
CE este dezvoltarea socială și emoțională?

• Toți copiii trăiesc uneori momente dificile și au nevoie să învețe cum să le

facă față. A învăța să recunoască emoțiile pe care le trăiesc, să le înțeleagă,
să le accepte și să le exprime într-o manieră adecvată fără să îi rănească pe
ceilalți reprezintă un obiectiv important pentru atingerea pe termen lung a
unei sări de bine, pentru menținerea unor relații sănătoase și atingerea
succesului în viață
Un copil care are un nivel adecvat de dezvoltare
a abilităților sociale și emoționale știe:
⁃ să recunoască și să numească emoțiile pe care le trăiește el sau alte persoane
⁃ exprime în mod sănătos emoțiile de teamă și furie, fără să-i rănească pe ceilalți sau pe sine
⁃ identifice cum s-ar simți un alt copil într-o anumită situație.
⁃ își facă prieteni și să își mențină relațiile de prietenie
⁃ să înceapă și să întrețină o conversație cu alte persoane
⁃ să-și aștepte rândul
⁃ să respecte regulile sociale aferente unui anumit context
⁃ să intre în jocul altor copii
⁃ să ofere și să primească complimente sociale
⁃ să rezolve adecvat situațiile conflictuale cu alți copii (să negocieze, să facă compromisuri
înțelepte)
⁃ să coopereze cu ceilalți
⁃ să ceară și să ofere ajutorul când e nevoie.
 Copiii învață în funcție de ce facem noi părinții și mai puțin din
ceea ce spunem. Copiii observă și imită comportamentele

Cum învață noastre. Prin propiul comportament, prin modul în care ne

exprimăm emoțiile sau ne rezolvăm conflictele, avem o mare
influență asupra comportamentului copiilor

copiii
abilitățile Comportamentul părintelui este modelul prin care copilul
învață cum să relaționeze sănătos cu sine și cu ceilalți.

sociale și
emoționale? Copiii care au fost învățați să fie atenți la nevoile lor
emoționale, vor fi atenți și la nevoile emoționale ale celorlalți,
abilitate esențială în cooperarea cu ceilalți, cum ar fi jocul
La om, timiditatea (numită
și neîncredere în sine) este un
termen psihologic social folosit
pentru a descrie sentimentul de 
teamă, lipsă de încredere sau jenă
 atunci când o persoană se află în
imediata vecinătate, se apropie, sau
este abordată de alte persoane, în
special în situații noi sau cu
persoane nefamiliare. Timiditatea
poate proveni din trăsăturile
genetice, mediul în care a fost
crescută persoana sau o combinație
a ambelor. Unele persoane cu
timiditate au probleme de anxietate
sau fobie socială, dar mulți oameni
cu timiditate nu au aceste probleme.
 El poate fi:
• conformist
• supus
• are voce stinsă
• vorbește puțin
• rareori împărtășește idei/probleme
Cum
• roșeste foarte ușor
recunoastem
un copil timid • rareori stabilește interacșiuni cu ceilalți
la scoala, dar si • retras când întâlnește străini.
acasa?

This Photo by Unkn

 Cum prevenim
timiditatea?
• inițierea și menținerea unei relații
Inițierea și menținerea unei relații este o competentă care se referă la
însușirea unor comportamente esențiale pentru buna funcționare a unei
relații cum ar fi:
⁃ Inițiativa de a comunica cu cei din jur;
⁃ Încurajarea celorlalți copii să se joace împreună;
⁃ Integrarea într-un joc în desfășurare;
⁃ Stabilirea contactului vizual cu persoana;
⁃ Așteptarea rândului;
⁃ Formularea unei cereri atunci când solicită un obiect care nu-i aparține;
⁃ Manifestarea afecțiunii față de ceilalți;
⁃ Oferirea de complimente atât adulților cât și colegilor;
This Photo by Unknown Author is licensed under CC BY-NC-ND
 • integrarea
într-un grup
Integrarea în grup este competența care
se referă la abilitatea copilului de a:
⁃ Înțelege și respecta regulile asociate
unui context social;
⁃ Coopera cu ceilalți în rezolvarea unor
sarcini comune sau în desfășurarea unui
joc;
⁃ Rezolva problemele sociale în mod
adecvat folosind negocierea în locul
strategiilor agresive sau a celor de
evitare;