Sunteți pe pagina 1din 11

SEMIOLOGIA TULBURĂRILOR

PROCESELOR AFECTIVE
COBÎLEANSCHI OLEG,
DOCTOR HABILITAT ÎN ȘTIINȚE MEDICALE,
PROFESOR UNIVERSITAR,
ACADEMICIAN AȘMM
PROCES AFECTIV - FORMĂ DE RETRĂIRE, DE MANIFESTARE A ATITUDINII OMULUI FAȚĂ DE VIAȚĂ,
MEDIU ÎNCONJURĂTOR, FAȚĂ DE SINE ÎNSUȘI SAU PROCES PSIHIC CARE REFLECTĂ RAPORTUL
DINTRE TREBUINȚE (CONȚINUTUL AFECTIVITĂȚII) ȘI OBIECTELE, FIINȚELE SAU FENOMENELE LUMII
SE EXPRIMĂ PRIN:
1. STĂRI AFECTIVE ELEMENTARE (STAREA DE AFECT) - STAREA DE AFECT ESTE O PUTERNICĂ
ÎNCĂRCĂTURĂ EMOȚIONALĂ, ARE DEBUT BRUSC ȘI FURTUNOS ȘI PARTICIPAREA
NEUROVEGETATIVĂ ÎNSOȚITĂ ÎN CONDIȚII PATOLOGICE DE ÎNGUSTAREA CÂMPULUI
CONȘTIINȚEI.
2. EMOȚII – MANIFESTARE SPONTANĂ, SCURTĂ SAU LUNGĂ, DE MAI MICĂ INTENSITATE CA STAREA
DE AFECT, CEEA CE PERMITE APRECIEREA LOR LOGICĂ DE CĂTRE SUBIECT.
3. DISPOZIȚIA – STARE AFECTIVĂ GENERALĂ, DE FOND, DE MICĂ INTENSITATE, REFLECTÂND
STAREA DE MOMENT, REZULTANTA TUTUROR IMPULSURILOR EXTERO-INTEROCEPTIVE,
PROPRIOCEPTIVE, CONȘTIENTIZATE DOAR PARȚIAL.
4. SENTIMENTELE – STARE AFECTIVĂ DE MAI LUNGĂ DURATĂ, MAI INTENSĂ, IMPLICÂND ȘI O
PARTICIPARE A PROCESELOR DE MOTIVAȚIE SPECIFICE OMULUI.
5. PASIUNI- MODIFICARE INTENSĂ DE LUNGĂ DURATĂ A DISPOZIȚIEI, CU PARTICIPARE AFECTIVĂ
ȘI COGNITIVĂ STABILĂ, CE ÎI DAU VALOAREA UNEI DOMINANTE VOLIȚIONALE.
TULBURĂRILE PROCESELOR AFECTIVE SE ÎMPART ÎN
CANTITATIVE ȘI CALITATIVE

TULBURĂRI CANTITATIVE:

- HIPERTIMIA NEGATIVĂ – DEPRESIA, ANXIETATEA, FOBIA


- HIPERTIMIA POZITIVĂ – HIPOMANIA, EUFORIA
- HIPOTIMIILE – DETAȘAREA, ANHEDONIA, ALEXITIMIA,
INDIFERENTISM AFECTIV (ATHYMHORMIA), ATIMIA (APATIA)
- LABILITATEA AFECTIVĂ – POIKILOTIMIA, INCONTINENȚA
AFECTIVĂ, DISFORIA

TULBURĂRI CALITATIVE – PARATIMIA, INVERSIUNEA AFECTIVĂ,


AMBIVALENȚA AFECTIVĂ
DEPRESIA (HIPERTIMIA NEGATIVĂ) – ESTE O
TRĂIRE INTENSĂ A UNEI DURERI MORALE, A
INUTILITĂȚII, DEVALORIZĂRII, PE FONDUL UNEI
DISPOZIȚII DEPRIMATE, IDEAȚIE LENTĂ, INHIBIȚIE
MOTORIE SAU NELINIȘTE ANXIOASĂ, MIMICA ȘI
PANTOMIMICA CONCORDANTE, COMISURI
COBORÂTE, OMEGA, CAP ÎNCOVOIAT, BRAȚE
INERTE, APARE PSIHOZA MANIACO-DEPRESIVĂ,
PSIHOZE PRESENILE, REACTIVE, SOMATOGENE.
ANXIETATEA- ESTE TEAMA FĂRĂ OBIECT,
IRAȚIONALĂ, TEAMA DIFUZĂ, NELINIȘTE PSIHICĂ ȘI
MOTORIE, RĂSUNET VEGETATIV, IMINENȚĂ DE
PERICOL; POT APĂREA PE ACEST FOND OBSESII ȘI
FOBII, ANXIETATEA E DESPRINSĂ DE CONCRET ȘI
ESTE PROIECTATĂ ÎN VIITOR. SE ÎNTÂLNEȘTE ÎN
NEVROZE, PSIHOPATIA PSIHASTENICĂ,
TULBURAREA DEPRESIVĂ, MELANCOLIA
ANXIOASĂ, SEVRAJUL TOXICOMANILOR, DEBUTUL
PSIHOZELOR, AFECȚIUNI ENDOCRINE.
ANXIETATEA POATE FI DE MAI MULTE TIPURI:

- ANXIETATEA LIBER FLOTANTĂ (GENERALIZATĂ): CARE


NU SE FOCALIZEAZĂ, INVADEAZĂ VIAȚA COTIDIANĂ A
BOLNAVULUI.

- ATACUL DE PANICĂ: ANXIETATE ACUTĂ, CRITICĂ,


INTENSĂ, EPIZODICĂ, APARE ÎN CRIZE ÎNSOȚITE DE
TRANSPIRAȚII, PALPITAȚII, TAHICARDIE, POLIURIE,
RESPIRAȚIE PRECIPITATĂ.

-ANXIETATEA FOCALIZATĂ (FOBICĂ): PE UN OBIECT,


SITUAȚIE PE CARE PACIENTUL ÎNCEPE SĂ LE EVITE
PENTRU A EVITA TOTODATĂ ANXIETATEA IRAȚIONALĂ.
FOBIA - TEAMA PATOLOGICĂ, OBSESIVĂ, DE
INTENSITATE DISPROPORTȚIONALĂ, FAȚĂ DE UN
OBIECT, ACȚIUNE, FIINȚĂ.
DUPĂ COMPLEXITATEA TEMATICII FOBICE SE
CLASIFICĂ ÎN:
- PANTOFOBII – FOBII DIFUZE, FRICĂ DIFUZĂ DE
TOT ȘI DE NIMIC,CARE SE EXACERBEAZĂ PRIN
DECLANȘAREA UNOR PAROXISME, FĂRĂ MOTIV
APARENT.
- MONOFOBII – SISTEMATIZATE – TEAMA ÎȘI PIERDE
CARACTERUL DIFUZ ȘI SE FIXEAZĂ DURABIL.
HIPERTIMIA POZITIVĂ

HIPOMANIA – DISPOZIȚIE MAI PUÂIM INTENSĂ


DECÂT EUFORIA (SINDROM HIPOMANIACAL ȘI
MANIACAL LA DEBUT)

EUFORIA – APARE ÎN SINDROMUL MANIACAL DIN


FAZA MANIACALĂ A TULBURĂRII AFECTIVE
BIPOLARE.
HIPOTIMIILE
DETAȘAREA – DISTANȚAREA ÎN RELAȚIILE INTER-PERSONALE DATORATĂ
ABSENȚEI VARIABILE, A IMPLICĂRII EMOȚIONALE (SCHIZOFRENIE,
TULBURAREA ANTISOCIALĂ DE PERSONALITATE, DETERIORARE INVOLUTIVĂ
(DEMENȚĂ, STĂRI DE OBTUZIE, OBNUBILARE)

ANHEDONIA – ABSENȚA PLĂCERII ÎN VIAȚA COTIDIANĂ.

ALEXITIMIA – DIFICULTATEA DE DESCRIERE SAU DE CONȘTIENTIZARE ȘI


TRĂIRE DEPLINĂ A PROPRIILOR EMOȚII ȘI SENTIMENTE.

INDIFERENTISM AFECTIV – SCĂDEREA FOARTE ACCENTUATĂ A TONUSULUI


AFECTIV ȘI A CAPACITĂȚII DE REZONANȚĂ AFECTIVĂ LA SITUAȚIA
AMBIANȚEI.

ATIMIA (APATIA) – LIPSA TOTALĂ AFECTIVĂ A INTERESULUI FAȚĂ DE SINE ȘI


AMBIANȚĂ. (DEPRESII INTENSE, SCHIZOFRENII REZIDUALE)
LABILITATEA AFECTIVĂ – VARIAȚII AFECTIVE ÎNTREPOLUL POZITIV ȘI
CEL NEGATIV, O ALTERNANȚĂ A DISPOZIȚIEI.

POIKILOTIMIA – ESTE MODULAREA AFECTIVĂ UNIVOCĂ, CONFORMĂ


STĂRII AFECTIVE A CELOR DIN JUR (DEMENȚE, OLIGOFRENII)

INCONTENENȚA AFECTIVĂ – TRECEREA BRUSCĂ, INCOERCIBILĂ, DE


LA O STARE AFECTIVĂ LA ALTA (DEMENȚE)

DISFORIA – FORMĂ MIXTĂ DE TULBURARE A AFECTIVITĂȚII CARE SE


TRADUCE CLINIC ȘI SUBIECTIV PRINTR-O DISPOZIȚIE PROASTĂ
NEPLĂCUTĂ , STARE DE DISCOMFORT COMBINATĂ CU TRISTEȚE,
ANXIETATE, IRITABILITATE (PERIOADE INTERCRITICE ALE EPILEPSIEI,
SEVRAJ DE ALCOOL, ENCEFALOPATII POST TRAUMATICE)
TULBURĂRI CALITATIVE

PARATIMIA – AFECTIVITATE PARADOXALĂ, REACȚII


AFECTIVE INADECVATE FAȚĂ DE SITUAȚII SAU
EVENIMENTE. (SCHIZOFRENIE)

INVERSIUNEA AFECTIVĂ – DEZVOLTAREA OSTILITĂȚII, A


UNOR SENTIMENTE NEGATIVE, ABERANTE FAȚĂ DE
PERSOANE IUBITE, SAU PE CARE AR TREBUI SĂ LE
IUBEASCĂ (SCHIZOFRENIE)

AMBIVALENȚA AFECTIVĂ – STĂRI AFECTIVE OPUSE


CALITATIV FAȚĂ DE ACEEAȘI PERSOANĂ SAU SITUAȚIE
(SCHIZOFRENIE)