Sociologie medicală

Obiective:

 Obiectivul Medical- prin care sociologia este o disciplină anexă, care completează
cunoștințele medicilor în medicină, în sociologie; care sprijină medicina în detectarea
mecanismelor sociale responsabile pentru menținerea sănătății.
 Obiectivul Economic- prin care sociologia medicală propune realizarea unor cercetări
pentru determinarea costurilor îngrijirilor medicale, consumului de medicamente și
cheltuielile pentru sănătate.
 Obiectivul Sociologic- prin analiza problemelor de sănătate, care vizează cunoașterea
societății.
 Sociologia medicală sudiază:

 Fundamentele sociale ale sănătății și îmbolnăvirii.

 Interdependența dintre factorii sociali și starea de sănătate sau de boală a întregii
populații
 Influența stării de sănătate sau de boală asupra vieții sociale, ale oamenilor și
grupurilor umane.
 Sănătatea și boala, ca experimente umane
 Instituțiile sociale din domeniul medical
 Natura profesiei medicale și relației medic-pacient
 Medicina socială

 Este ramura științei medicale care are ca scop optimizarea

acțiunilor cu caracter profilactic de masă și evaluarea
necesităților de păstrare și fortificare a sănătății
Sociologia medicală are următoarele dominante:

1. Conceptele sociologice de sănătate și boală

2. Schimbarea socială și dinamică a timpurilor de morbiditate
3. Cauzele sociale ale îmbolnăvirilor
4. Relațiile dintre medic-pacient; dintre spital-pacient
5. Comportamentul bolnavului în spital și în societate
6. Studiază moartea ca stare de muribund
7. Studiază comunicarea în practica medicală și inegalitatea, accesul la serviciile medicale.
8. Tehnicitatea, sănătatea, asistența medicală
9. Familia și îmbolnăvirea, prin care femeile ca pacient și ca asistentă ale bolnavilor, precum și
persoanele în vârstă și sănătatea lor
10. Medicina și controlul medical prin determinarea etichetării și stigmatorul social, sistemului
sanitar național în perspectivă/comparativă internațională. Măsurarea stării de sănătate și
evaluarea serviciilor de sănătate.
Cauzele sociale ale dezvoltării sociologiei medicale ca
știință sunt:
1. Recunoașterea importanței factorilor sociali în etiologia bolilor și calitatea mediului de viață.
2. Apariția spitalului modern care devine o instituție complexă cu mijloace eficace de diagnostic și
tratament; precum și centrul de inovație în medicină.
3. Medicalizarea societății prin care tipurile de patologii cu care se confruntă oamenii devin tot mai
numeroase și mai variabile prin introducerea unor manifestări ce se află la limita dintre sănătate și boală.
4. Prezența stresului; oboseala; stările psihice și alte manifestări care pot fi considerate și tratate ca
maladii(boli)
5. Modelul medical aplicat și la probleme precum: drogurile, homosexualitatea, alcoolismul, tabacismul
etc.
6. Implementarea unor servicii medicale cu creșterea nr. De medici; cu elaborarea legilor privind protecția
populației; cu analizarea problemelor cu conotații juridice și etice, cum ar fi : transportul de organe;
fecundarea in vitro.
7. Trecerea de la medicina practică în loc privat la cea practicabilă în echipe și insituționalizată
8. Schimbarea profilului demografic populației, creșterea % celor vârstnici și prelungirea duratei de viață
9. Schimbarea modului de finanțare în medicină.
10. Schimbarea rolului tradiționale al medicilor prin specializarea cât mai impusă și mai mare.
Societate influențează sănătatea prin mai multe modalități:

 Calitatea igienei publice( calitatea apei potabile, calitatea aerului, canalizării)

 Stilul de viață( aspecte privitor la alimentare, diete) care pot fi modificate prin
educație
 Lering-ul familial( familie unde se practică contracepția), pentru o îngrijire mai
bună a familiei, o stare de sănătate mai bună a femeii.
 Condițiile de trai.
 Condițiile de muncă și statut ocupațional
Factorii care au influențat evoluția sociologiei
medicale:
 Evoluția practicii medicale.
 Transformarea instituțiilor de îngrijire a societății.
 Creșterea prețului sănătății, cu introducerea sistemelor de asigurare ale sănătății.
 Organizarea studiilor în medicină și permanenta perfecționare.
 Modificarea tabloului morbidității.
 Implicarea guvernamentală sportiă în domeniul păstrării sănătății și apariția
surselor de finanțare pentru cercetarea sociologică a sistemelor de sănătate.
Sănătatea poate fi definită prin 3 dimensiuni:

 Sănătate biologică- reprezintă o anumită stare de funcționare a celulelor,

țesuturilor, organelor care realizează continuitatea biologică și armonia organelor
fiecărei persoane în raport cu mediul înconjurător.
 Sănătate psihologică- este o stare în care persoana se simte în perfectă armonie
cu mediul înconjurător, ce dă posibilitatea organismului de a realiza diferite
activități.
 Sănătate socială- acea stare a organismului în care capacitățile individuale sunt
optime pentru ca persoana să-și îndeplinească adecvat rolurile sociale.
Boala este definită și înțeleasă printr-o triplă
perspectivă: biologică, psihologică, socială.
 Efectele produse de boală într-o societate depinde de tipul societății repective.
1. Raportul boală- economie- este evidențiat în primul rând prin apariția bolilor profesionale.
2. Boala și sărăcia- formează un cerc vicios și permanent progresiv.
3. Boala- știința- prin care dezvoltarea științei medicale s-a produs într-un ritm lent în
dependență de devoltarea celorlalte științe.
4. Boala-religie- prin care oamenii primitivi percepeau mediul înconjurător, ca fiind guvernat
de forțe misterioase și pentru a supraviețui. Oamenii trebuiau să se supună unor serii de
rituri de reguli sociale. Boala era explicată prin magie.
 Boala a fost considerată ca o deviere a organismului de la starea
normală, precum și o deviere de la normele culturale, stabilită cu
privire la noțiunea despre sănătate.
 Suferința are o dimensiune individuală și una soacială, prin care,
dimensiunile individului se referă la faptul că fiecare om încearcă să
aprecieze pentru sine sensul și semnificația simptomelor pe care el
le percepe.
-Dimensiunea socială subliniază ideea că sufeința devine voală și are
implicații și asupra grupurilor din care face parte bolnavul.
Asumarea rolului de bolnav sau de pacient are loc într-un
proces de evaluare și de negociere între persoana bolnavă și
grupul din care face parte, constatând din următoarele etape:

 Vizibilitatea și recunoașterea simptomelor bolii respective.

 Gravitatea simptomelor bolii respective.
 Efectul acestor simptome și boli asupra activităților familiale și profesionale.
 Frecvența apariției recurente hiperexistente a simptomelor.
 Nivelul de informare, de cunoaștere, de înțelegere a evoluției bolii.
 Întrepretările alternative care pot fi atribuite simptomelor prezente
 Manifestarea unor tendințe specifice ale bolnavului.
 Disponibilitatea resurselor de tratament.
Statutul social al medicului este asociat cu valori
precum: putere, cunoaștere, devotament, eroism,
sacrificii etc.
 Medicul fiind elementul cheie în cadrul sistemului medical, are un statut deosebit
și în cultua extramedicală, fiind considerat prototipul profesionismului prin
excelență

 Medicii se diferențiază de alțti profesioniști prin faptul că lor le este recunoscut

monopolul propriei activități din acordarea asistenței medicale.
Rolul social al medicului:
1. Competență tehnică prin asimilarea și consolidarea cunoștințelor care se realizează după
terminarea facultății și competența care trebuie aprobată prin examene și concursuri
2. Universalism medical prin care medicul nu poate refuza bolnavul după criterii arbitare,
cum ar fi : rasa, religie, etnia, sexul.
3. Specificitatea funcțională în care medicul iese specialist într-un domeniu bine precizat;
dreptul medicului asupra unei persoane nu trebuie să depășească limitele domeniului
medical.
4. Neutralitatea afectivă pe care medicul nu o judecă și nu condamnă pacientul pentru actele
sale, dacă nu au legătură cu tratamentul prescris.
- Medicul nu-și pedepsește bolnavul.
5. Orientarea spre colectivitate. În medicină profitul trebuie să fie cel mai puțin metitat.
Rolul social al pacientului:
 Degradarea de sarcini și responsabilități
 Bolnavul nu poate să se însănătoșeascp printr-un act de voință proprie, el nu este
responsabil pentru incapacitatea sa.
 Boala este considerată indezirabilă și bolnavul trebuie să dorească însănătoșirea sa.
 Bolnavul are obligația să coopereze cu cel care răspunde de sânâtatea sa.
 Tipul de rod de bolnav depinde de: felul bolii; gravitatea; cronicizarea bolii; genul de
tratament;
 Medicul trebuie să păstreze echilibrul între a ajuta și a refuza bolnavul.
 Medicul ajută bolnavul în relația terapeutică pentru a depăși starea de dependență cauzată
de boală.
Drepturile și obligațiile medicului:
 Drepturile medicului:
• Dreptul garantat de a examina pacienții ți de a intra în zonele mai intime ale vieții
bolnavului.
• Dreptul este garantat de o autonomie din practica profesională.
• Dreptul să ocupe o poziție de autoritate în fața pacientului.
 Obligațiile medicului:
• Folosirea cunoștințelor profesionale în soluționarea bolii.
• Să acționeze în folosul pacientului mai mult decât propriu-zis; să fie obiectiv și detașat
emoțional.
• Să conformeze după normele practivii medicale.
Relația medic-pacient este caracterizată prin
asimetrie și consensualitate.
 Medicul are o poziție superioară față de bolnav prin puterea sa de a vindeca.
 Bolnavul recunoaște puterea medicului, dar îl și ajută.
 Analiza relației medic-pacient ca în relații sociale are 2 puncte de vedere:
• Relația dintre medic-pacient ca fiind de complementaritate, de a avea o înțelegere reciprocă între 2 factori
sociali.
• Relația potențial-conflictuală între medic pacient
 Tipurile de relație medic-pacient
• Activitate(medic)/Pasivitate(pacient)
• Conducere/cooperare
• Participare reciprocă
• Pacientul conduce(solicită)/ Medicul cooperează.
 Obstacole:
• Lipsa accesului la servicii medicale de specialitate în cadrul unor bolnavi nedeplasabil
• Problema economică.
• Sistemul de salarizare nesatisfăcător.
Cauzele comunicării ineficiente medic-pacient

 Atitudinea profesională
 Stilurile de interviu
 Problema incertitudinii
 Neîncrederea pacientului
 Perspective diferite între medic și pacient
 Dificultăți de exprimare.