RUJEOLA

 Etiologie

Virusul rujeolic, un virus ARN din familia

Paramixoviridae, genul Morbillivirus
• BOALĂ infecto-contagioasă caracterizată prin

- prodrom: febră, tuse, croiză, conjunctivită, s. Koplik

- perioada de stare: exantem maculopapular

• Transmiterea este pe cale respiratorie, interumană

MANIFESTĂRI CLINICE
• P. DE INCUBAȚIE: 10-14 ZILE

• STADIUL PRODROMAL- 3-2 ZILE

- FEBRĂ, ASTENIE
- TUSE, CORIZĂ
- CONJUNCTIVITĂ
- DIAREE
- SEMNUL KOPLIK= leziuni de 1-2 mm, proeminente, albicioase la
nivelul mucoasei jugale (molari inferiori)
Perioada de stare
• Exantemul :
- MACULOPAPULOERITEMATOS
- Apare inițial RETROAURICULAR apoi pe frunte, obraji
- Se extinde centrifug- gât, trunchi, mi+ms
- pălește în a 4-5 zi de evoluție în aceeați ordine în care a apărut
- Descuamație fină

+ modificări faringiene, ADENOPATIE CERVICALĂ, FEBRĂ

COMPLICAȚII
• -OTITA, MASTOIDITA
• - RESPIRATORII: laringita, bronșiolita, bronhopneumonia, pneumonia
lobară
• - NEUROLOGICE:
1. Encefalomielita postinfecțioasă
2. Encefalita rujeolică cu incluziuni
3. Panencefalita sclerozantă subacută
DIAGNOSTIC
• SEROLOGIC- ELISA

ANTICORPI ANTI V. RUJEOLIC DE TIP IgG SI DE TIP IgM

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
• RUBEOLĂ
• SCARLATINĂ
• ERITEMA INFECTIOSUM
• ROSEOLA INFNATUM
• MNI
• EXANTEM INDUS MEDICAMENTOS
TRATAMENT
• PROGNOSTIC- REZERVAT LA COPII SUB 2 ANI

• TRATAMENT:
- REPAUS LA PAT
- SIMPTOMATIC: ANTALGICE, ANTITERMICE, ANTITUSIVE
- ÎN SUPRAINFECȚII= ANTIBIOTIC
PREVENȚIE
• IMUNIZARE PASIVĂ=ADM DE IMUNOGLOBULINE UMANE

• IMUNIZARE ACTIVĂ= VACCIN!!!

ROR! 12L+5 ANI
 RUBEOLA

 - AFECTIUNE FEBRILA, CE AFECTEAZĂ COPIII ȘI ADULȚI

TINERI

 DETERMINATĂ DE VRUSUL RUBEOLIC

 CARACTERIZATĂ PRIN
 EXANTEM MACULO-PAPULAR GENERALIZAT
 LIMFADENOPATIE
 CATAR RESPIRATOR MODERAT
RUBEOLA DOBÂNDITĂ
• - COPII 5-14 ANI
• TRANSMITERE AEROGENĂ

CLINIC:
- PERIOADA DE INCUBAȚIE 2-3 SĂPRTĂMANI

- PERIOADA PRODROMALĂ: ASTENIE FIZICĂ, FEBRĂ MODERATĂ,

CROIZĂ, LIMFADENOPATIE
PERIOADA DE STARE
• EXANTEM MACULOPAPULOERITEMATOS
- Debutează frecvent la nivelul feței, apoi se generalizează – trunchi,
extremități
- Extinderea se face în cursul câtorva ore
- Dispariția se realizează rapid (4-5 ore)

• Este însoțit de adeopatii retroauriculare, cervicale, submandibulare

 Complicații
• Artrita rubeolică
• Purpura trombocitopenică
• Miocardita
• Aplazia medulară
• Encefalita
Diagnostic
• SEROLOGIC- ELISA

ANTICORPI ANTI V. RUBEOLIC DE TIP IgG SI DE TIP IgM

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
• - SCARLATINA
• - INFECȚII CU ENTEROVIRUSURI
• - RUJEOLA
• - MNI
• - ALERGII- RASH ALERGIC
• - ARSURI SOLARE
TRATAMENT

- REPAUS LA PAT
- SIMPTOMATIC: ANTALGICE, ANTITERMICE, ANTITUSIVE
RUBEOLA CONGENITALĂ
• În cursul sarcinii- infecția placentei și a fătului

• Consecințele infecției fătului:

- Hipoplazia organelor cu anomalii structurale ale nou-născutului
- Avort spontan
- Naștere prematură
• Momentul infectării fetale determină extensia efetelor
teratogene.
• Infecția în cursul primului trimestru de sarcină- cea mai
critică!!!
Anomalii:
- malformații oculare: scăderea acuității vizuale patțial
(cataractă, galucom) sau total (cecitate)
- Malformații cardiace: persistența canalului arterial,
stenoza AP/aortei, DSA
- Malformații otice: surditate
- Malformații dentare: migrognație
Catactactă – în rubeola congenitală
Rubeola congenitală
• Anomalii care apar si progresează ăn perioada copilăriei și
adolescenței:
- Retard mental
- Deficiențe motorii.

Dacă infecția survine după a 18-a s de sarcină-

malfomațiile sunt extrem de rare!!!
Prognosticul copiilor cu defecte minore este bun.
Diagnostic
• SEROLOGIC
- Demonstrarea prezenței anticorpilor de clasă IgM la nou-născuț
permite stabilirea diagnosticului de rubeolă congenitală

- Diagnostic diferențial- include alte infecții congenitale: sifilis,

toxoplasmoză, CMV, VHS, HIV
Tratament
• Corectarea chirurgicală a malformațiilor
Rubeola congenitală
• Prevenția rubeolei congenitale
- VACCIN! – COPII, FEMEI DE VÂRSTĂ FERTILĂ
- TESTAREA SEROLOGICĂ A GRAVIDELOR ÎN I TRIMESTRU DE S!

AVORTUL TERAPEUTIC: singurul mijloc de evitare a malformațiilor în

cazul în care s-a stabilit diagnosticul de rujeolă în primele 3-4 luni de
sarcină!
MONONUCLEOZA INFECȚIOASĂ
• Mononucleoza infecțioasă (MI) denumită şi „boala sărutului” sau ,,febra glandulară", este
o boală infectioasă transmisibilă, autolimitantă, produsă de virusul Epstein-Barr (EBV),
care se caracterizează prin febră angină, adenopatie și prezența de limfocite atipice în
sângele periferic.
• EBV are răspândire universală, infecția simptomatică fiind întâlnită mai frecvent la
adolescenţi si adulții tineri (intre 14 şi 25 de ani).

• Sursa de infecție este exclusiv umană și este reprezentată de persoanele cu infecții acute
simptomatice sau asimptomatice. EBV se transmite în principal prin secrețiile oro-
faringiene, de la o persoană cu infecție acută sau aflată în convalescență și mult mai rar în
timpul reactivării virale.
• In copilărie, infecția EBV este de obicei asimptomatică și trece neobservată.
• După expunerea la saliva infectată, EBV va infecta și se va replica la nivelul epiteliului
orofaringian (unde produce o infecție litică), după care infectează limfocitele B
circulante, de unde se răspândeşte pe cale sanguină. Proliferarea limfocitelor B și a
limfocitelof T reactive duce la hipertrofia țesutului limfatic, exprimată clinic prin adeno-
hepato-splenomegalie.
• Perioada de incubație este variabilă, fiind cuprinsă între 30-50 de zile
• Vârsta pacienților influențează variabilitatea tabloului clinic.
• La copii, majoritatea infecțiilor EBV sunt asimptomatice sau îmbracă tabloul unei
faringo-amigdalite acute.
• Debutul poate fi acut, dar deseori este precedat de o perioadă prodromală (3-5 zile)
manifestată prin febră, cefalee, astenie fizică, mialgii, transpirații, inapetență și stare de
indispoziție.
 MANIFESTARI CLINICE

• Perioada de stare durează 2-3 săptămâni şi se caracterizează prin următoarele semne și simptome:
1. Febră prelungită (1-2 săptămâni), cu valori care urcă până la 39-40 C. Ea este prezentă în pesto 80% din cazuri
2. Angina acuta care poate fi pseudomembranoasă, foliculară sau eritematoasă. Amigdalele sunt hipertrofice, hiperemice şi uneori se pot uni pe linia
mediană. În 50 % din cazuri, la suprafata amigdalelor sunt prezente pseudomembrane, care respectă lueta. Alteori angina are caracter de angină
pultacee foliculară, cu depozite albe nedetaşabile, situate sub mucoasa amigdaliană. Uneori apar peteşii la limita dintre palatul dur şi moale și un
edem al luetei. Odinofagia este unul dintre cele mai constante și mai supărătoare simptome din MI. Angina are o evoluție trenantă, nefiind
influențată de tratamentul cu antibiotice.
3. Poliadenopatia este de obicei generalizată, simetrică, cu ganglioni mobili, usor durerosi la palpare. Sunt afectați în special ganglionii cervicali
posteriori. Ea este prezentă în peste 80% din cazuri și persistă câteva săptămâni.
4. Splenomegalie care atinge dimensiuni maxime in a 2-a săptămână de boală, fiind prezentă în peste 60% din cazuri.
5. Hepatomegalie moderată și sensibilă la palpare, insoțită de creșterea valorilor serice ale ALT și AST (,,hepatită mononucleozică") este prezentă în
peste 80% din cazuri. Icterul apare in 10-20% din cazuri.
6. Exantemul maculos sau maculo-papulos predominant pe braţe şi trunchi, apare rareori spontan (in 5- 10% din cazuri). De obicei rash-ul apare după
administrare de ampicilină sau amoxicilină, fără a indica o viitoare intoleranță la peniciline.
7. Edemele palpebrale si periorbitare sunt observate în peste 30% din cazuri
• Pacientul acuză odinofagie, astenie, cefalee şi mai rar frisoane, dureri abdominale şi vărsături
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR

Modificări hematologice

• Pacientul cu MI prezintă leucocitoză importantă (12.000-18.000 leucocite/mm), uneori cu valori

pseudoleucemice (30 000-50.000/ mm3), cu limfo-monocitoză (peste 50%), care atinge un vârf în
săptămânile 2-3 de boala
• Un element definitoriu (dar nu patognomonic) este prezența de limfocite atipice (15-20% dintre
limfocite) denumite şi virocite, .celule albastre", celule Downey sau mononucleare hiperbazofile.
• 60-90% din cazuri există o neutropenie uşoară (2000-3000/mm) și o trombocitopenie uşoară.
DIAGNOSTIC DE LABORATOR

Modificări biochimice
• - Citoliza hepatică moderată, cu creșterea valorilor serice ale
enzimelor hepatice (TGP, TGO, LDH) in 80% din cazuri
(hepatita mononucleozicā)
• - Cresterea fosfatazei alcaline si a bilirubinei serice sunt
prezente in 40% cazuri
DIAGNOSTICUL SEROLOGIC

• TESTE NESPECIFICE
- Determinarea anticorpilor heterofili (Testul Paul-Bunnell-Hänganuțiu-Davidson)
• TESTE SPECIFICE
- Anticorpii de tip IgM anti - VCA-EBV (Viral Capsid Antigen) sunt prezenți la peste 90% dintre pacienţi
încă de la debutul MI și pot fi decelați in primele 2-3 luni de boală, după care ei dispar. Prezenta acestor
anticorpi confirma diagnosticul de MI.
- Anticorpii de tip IgG anti-VCA-EBV apar precoce si persistă toată viața, fiind utili în a evalua expunerea
anterioară la infecția cu EBV.
- Anticorpii de tip IgG impotriva antigenului nuclear al EBV (IgG anti-EBNA) devin detectabili mai târziu
in evoluţia MI (dupå 3-10 săptămâni de la debutul simptomatologiei) si persistă de-a lungul întregii vieţi.
 COMPLICATII

• În majoritatea cazurilor MI are o evoluţie benigna şi auto-limitantă, cu vindecare fără sechele

• Febra poate persista până la 10-14 zile de la debut. Evoluția poate fi ondulantă, cu perioade de
remisiune și de recrudescență a simptomatologiei
• Uneori pot apărea complicații hematologice, neurologice, obstrucții de căi respiratorii superioare şi
suprainfectii bacteriene.
• 1. Complicații hematologice
- Cea mai frecventă complicatie hematologică este anemia hemolitică autoimună (AHA)
- trombocitopenie moderată (la 50% dintre pacienţi), posibil prin mecanism autoimun
(anticorpi anti-trombocitari),
- neutropenie: pancitopenie, aplazie medulară
COMPLICATII

• 2. Complicații neurologice
-Complicațiile neurologice sunt rare (1% din cazuri) - meningita, encefalita sau cerebelia

• 3. Ruptura splenica- este o complicație rară (0,2 % din cazuri), care se descrie in general
la persoanele de sex masculin care fac eforturi fizice mari sau suferă traumatisme
abdominale in convalescență și se manifestă clinic prin durere abdominală intensä,
iradiată in umărul stâng și soc hipovolemic. In aceste cazuri se recomandă splenectomia
de urgenta
COMPLICATII

• Alte afectiuni asociate infectiei cu EBV

1. Leucoplazia păroasă a limbii este o manifestare a reactivării EBV la pacienţii cu
imunodepresie, in special la cei cu infecție HIV/SIDA. Se caracterizează prin apariția de
leziuni albe pe feţele laterale ale limbii si pe mucoasa jugală, reliefate, neregulate, din care
se izoleaza prin PCR ADN- EBV. Uneori, aceste leziuni se pot confunda cu leziunile de
candidoză orală, acestea din urmă putandu-se decola de pe limbă, spre deosebire de cele din
leucoplazia păroasă a limbii
LIMFOPROLIFERĂRI MALIGNE ŞI CANCERE
ASOCIATE INFECȚIEI EBV
• Limfomul Burkitt este un subtip de limfom non-Hodgkin cu limfocite B mici, foarte
agresiv

• Limfomul Hodgkin

• Carcinom nazo-faringian nediferentiat

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

- Desi în 90% din cazuri sindromul mononucleozic este cauzat de EBV, in 5-10% din cazuri
el poate fi provocat de CMV
- Alte cauze mai rare de sindrom mononucleozic-like sunt infecția cu Toxoplasma gondii,
primoinfectia HIV, infecţia cu HHV6, infecţia cu virusuri hepatitice B şi C, reacţii de
hipersensibilitate la unele medicamente
 TRATAMENT

• În MI nu exista un tratament antiviral eficient asupra EB.

• Rolul terapiei antivirale este incert
• În formele severe de MI amenintătoare de viață, expertii recomandă terapie antivirală cu aciclovir
(intravenos, 10 mg/kg/8h) în asociere cu corticoterapie.
• Tratamentul este simptomatic și patogenic.
Se administrează în general antitermice, analgezice și antiinflamatoni nesteroidiene.
Se indică de asemenea o terapie suportivá: repaus, hidratare, evitarea eforturilor fizice mari și a
traumatismelor abdominale.
PROFILAXIE

Profilaxia nespecifică

• Avand in vedere că virusul se transmite prin contact intim (sărut), nu este necesară izolarea
pacientului
• Deoarece viremia - EBV poate fi încă crescută la câteva luni de la debut, se recomanda ca pacientul
să evite donarea de sânge pentru cel puțin 6 luni de momentul diagnosticului MI.

Profilaxia specifică
• Nu exista incă în uzul clinic un vaccin anti-EBV eficient