CARIA DENTARĂ

Zonele leziunii carioase

I. zona de la suprafaţă
II. zona corpului leziunii
III. zona pozitiv birefractară
(întunecoasă)
IV. zona translucidă
Zonele leziunii carioase
 Zona de la suprafaţă
 Practic nu se deosebeşte de smalţul
normal
 Absenţa porozităţii
 Diminuarea cantităţii substanţelor
minerale – cca 4%
 Corpul leziunii

 Carenţa substanţelor minerale –

25 -50%
 Porozitate până al destrucţie
completă
 Formarea cavităţii
 Zona pozitiv birefractară
(întunecată)

 Prezenţa porilor di diferite dimensiuni

 Carenţa substanţelor minerale – 5
-10%
 Redistribuirea substanţelor organice
din zonă şi acumularea proteinelor
exogene
 Zona translucidă
 Adiacentă smalţului intact
 Carenţa substanţelor minerale –

1 -2%
 Pierderea e localizată la spaţiile
interprismatice şi intercristaline
 Conţine un număr mic de pori relativ
mari
Pierderile minerale din zonele
leziunii carioase

Smalţ Zona Zona Corpul

intact transluci- pozitiv leziunii
dă birefrac.
Ca2+ 37 30 35 37
Pi 19 13 17 19
HCO3- 4 28 3 1
Mg2+ 0,4 2 3 0,2
 Teoriile patogeniei cariei
 Chimio-parazitară (Miller, 1882)
 Proteolizei (Gottleib, 1947)
 Proteolizei şi chelării (Schatz)
 Endogenă (Csernyei)
 Glicogenului (Egyedi)
 Organotropică (Leimgruber)
 Biofizică (Neuman, DiSalvo)
 Mecanismul apariţiei şi
dezvoltării cariei
1. Producerea acizilor organici – lactic,
formic, acetic şi propionic, prin
fermentarea glucidelor alimentare de
către microorganicmele acidogene ale
plăcii

2. Difuzia acizilor în smalţ, dentină,

cement şi solubilizarea parţială a
cristalelor de hidroxiapatită carbonată
 Mecanismul apariţiei şi
dezvoltării cariei

3. Efluxul substanţelor minerale (Ca şi Pi) din

dinţi

4. Remineralizarea – poate redresa leziunea în

condiţii favorabile; în condiţii nocive –
etapa 5

5. Expunerea substanţelor organice –

degradarea colagenului şi proteoglicanilor,
cu dezvoltarea porozităţilor şi evoluţia spre
formarea cavităţilor
 BIOCHIMIA
PARODONŢIULUI
 PARODONŢIUL
este un complex conjunctivo-
epitelial ce are rolul să susţină şi
să protejeze rădăcina dintelui,
elementul epitelial fiind amplasat
la suprafaţă iar cel conjunctiv în
profunzime.
 PARODONŢIUL –
ELEMENTUL CONJUNCTIV

# mineralizat – osul alveolar;

# nemineralizat –
corionul mucoasei gingivle,
ligamentul parodontal.
 Componenţii organici -
proteinele fibrilare

1. Colagen tp I şi tip III

2. Elastină
3. Fibre oxitialinice şi oxitalamice
4. keratină
 Componenţii organici -

proteoglicanii

1. Dermatan-sulfaţii
2. Acidul hialuronic
3. Condroitin-4-sulfaţii
4. Condroitin-6-sulfaţii
 METABOLISMUL PARODONŢIULUI

I. Procesele anabolice principale -

1. biosinteza proteinelor fibrilare
2. biosinteza proteoglicanilor
II. Procesele catabolice principale –
1. energogenetice – glicoliza,
ciclul Krebs, lanţul respirator
2. degradarea elementelor
organice ale MEC
 Procesele metabolice patologice

1. Eliminarea enzimelor lizozomale

a. bacteriene b. proprii
2. Creşterea premeabilităţii
capilare, migrarea leucocitelor,
limfocitelor
3. Degranularea mastocitelor şi
eliberarea substanţelor biologic
active
4. Iniţierea reacţiilor imunologice
 CONSECINŢELE REACŢIILOR
METABOLICE PATOLOGICE

1. Degradarea proteinelor fibrilare

2. Degradarea proteoglicanilor
3. Stimularea resorbţiei osoase
4. Inflamaţie
5. Motilitatea dinţilor
 Factorii ce influenţează
degradarea parodonţiului

1. Integritatea şi starea
parodonţiului înaintea
declanşării afesţiunii
2. Natura microflorei bacteriene
3. Severitatea inflamaţiei
4. Statutul hormonal al gazdei
PELICULA DENTARĂ
 Este formată din:

I. cuticula subsuperficială
II. cuticula de la suprafaţă
III. pelicula colorată
 Compoziţia chimică a peliculei

1. Proteine – cca 13 tipuri

2. Glicoproteine salivare aminoacizi
liberi– gli>ser>glu>asp>ala>pro
3. Glucide – glucoză, fucoză,
manoză, ramnoză, galactoză, etc.
4. apă
 FORMAREA PELICULEI

1. Pelicula echilibrată dinamic se

formează pe o suprafaţă ideal de
curată îm 120 min