HANNIBAL

PROIECT LA LATINĂ
ELEVĂ: CONSTANTIN EVELINA
CLASA: XI G
    Considerat unul dintre cele mai mari genii
militare ale istoriei, Hannibal a fost om de stat și
general cartaginez, unul dintre cei mai mari
dușmani ai Republicii Romane. Adesea considerat
ca fiind unul dintre cei mai mari strategi militari
din istorie, Hannibal a fost ulterior numit unul
dintre cei mai mari generali din antichitate.Este cel
care dezlănțuie și conduce cel de-al doilea război punic
(218 - 201 î.Hr) în care, după ce zdrobește oștirile
romane la Trebia, Trasimene și Cannae, e înfrânt în cele
din urmă de Scipio Africanul în bătălia de la Zama.
Istoricul militar Theodore Ayrault
Dodge l-a numit pe Hannibal
„părintele strategiei”, deoarece a fost
cel mai mare dușman al Romei, care
i-a adoptat elemente tactice din
propriul arsenal strategic. Această
laudă i-a adus o reputație puternică
în lumea modernă, și el a fost privit
ca un mare strateg, comparat
cu Napoleon Bonaparte.
 Titus Livius
• Titus Livius,istoric român, ce făcea parte din nobilimea
locala, cunoscut în societatea romana ca fiind un om de
o deosebita valoare culturala a scris lucrări pe teme de
filozofie ,opera sub forma de epistole în care a abordat
problema retoricii,însă lucrarea lui fundamental ramane
“Ab urbe condita”(“De la intemeierea
Romei”)unde întrunește ca teme literare
curajul,dreptatea,dragostea de popor si alte virtuti pe
care Titus vrea sa le cultive în sufletele concetatenilor
sai,avand ca sursă de inspiratie documentele
timpului:acte oficiale,inscriptii,pietre funerare,marturii
contemporane si alte lucrari istorice.Unul dintre cele mai
celebre portrete conturate de Titus Livius este acela
al lui Hannibal.
Prin caracterizarea directa facuta
de naratorul obiectiv,reise o calitate
importanta a lui Hannibal,si anume
cutezanta,el fiind “cel mai cutezator
dintre toti”.De asemenea,se
caracterizeaza prin
chibzuinta,intelepciune in arta
razboiului”dovedeste cea mai mare
chibzuinta”.El reuseste sa-si supuna
armata si prin aspectul fizic,prin
trasaturile fetei foarte
impozante”vapaie din
priviri”,”viguros chip”,trasaturi foarte
asemanatoare cu cele ale tatalui
sau.Curand insa,el a facut ca amintirea
tatalui sa paleasca in fata calitatilor sale
prin care a avut la cunostiinta ca o sa
cucereasca simpatia soldatilor.
• Totodata,se remarca unicitatea lui, detinand
doua insusiri total diferite:”aceea de a asculta si,in
acelasi timp aceea de a porunci…”Mai mult,se observa
rezistenta fizica si imunitatea acestuia”niciun efort nu-
l istovea,nici trupeste,nici sufleteste si nimic nu poate
sa-l doboare”,”suporta la fel de bine frigul si
arsita”.Ideea de rezistenta fizica este continuata si
accentuata in descrierea realizata de Titus:”Hannibal
nu tinea cont de zi sau noapte”,”dovedindu-se un
personaj capabil sa treaca peste orice obstacol”.Cat
despre haine,acestea nu il deosebeau de ceilalti,insa
armele si calul il evidentiau neputand trece neobservat
in ochii ostasilor.Titus remarca calitatile necesare
conducerii unei armate fiind “de departe cel mai bun
strateg”,iar vitejia,curajul si manuirea armelor sunt
impresionante intrucat”se avanta cel dintai in batalie
si era cel din urma care o parasea”
In ciuda tuturor acestor calitati pe care nimeni nu i
le contenea,Hannibal era predispus la vicii la fel de
mari ”era fara seama de crud,de o viclenie mai mult
decat punica”.Nu era credincios,era pagan,nu
credea in nimic”pentru el nu exista nici adevar,nici
vreun lucru sfant,n’avea teama de zei”.El devenise
victim caracterului sau navalnic,dar si a cuvintelor
rostite de tatal sau,Hamilcar,care,inainte de a
muri,si-a obligat fii sa jure ca vor lupta toata viata
impotriva Romei,iar Hannibal s-a tinut
de promisiune,infrangandu-I pe romani in trei
batalii celebre purtate la Trebbia(218a Chr.),cea
de la lacul Trasimene(217a Chr.)si batalia de la
Cannae.
Gestul final al lui Hannibal,de a se sinucide pentru a nu fi
capturat de romani,denota ura lui profunda fata de acestia si
mandria exuberanta.”Haide sa-i scapam pe romani de teroarea
care-i stapaneste,facandu-I sa nu mai astepte moartea unui
biet batran…”