Tema: II ETAPELE DEZVOLTĂRII

LOGISTICII
I. CONTEXTUL DEZVOLTĂRII
LOGISTICII
 
II. ETAPELE DEZVOLTĂRII LOGISTICII

III. FACTORII MOTORI AI EVOLUŢIEI

LOGISTICII
 I. CONTEXTUL DEZVOLTĂRII LOGISTICII
Apariţia logisticii, aşa cum e ea
percepută astăzi, a fost rezultatul
unei serii de etape care s-au
succedat de la începutul anilor ’50 ai
secolului XX până în prezent și s-a
dezvoltat relativ diferit pe diverse
pieţe, în funcţie de mediul economic
şi de afaceri din fiecare ţară.
 În cazul Statelor Unite:
• dezvoltarea logisticii a coincis cu apariţia preocupării pentru
coordonarea operaţiunilor de distribuţie fizică, respectiv a
transportului, depozitării, stocării şi prelucrării comenzilor, cu
scopul de a asigura la timp serviciile pentru clienţi, în condiţii de
eficienţă din punctul de vedere al costurilor.
• în deceniul al nouălea al secolului XX, a luat naştere conceptul
nou de logistică integrată, respectiv de sistem logistic integrat -
“deplasarea mărfurilor printr-un lanţ de verigi consecutive, de
valoare adăugată, care au menirea să asigure ajungerea
produselor la momentul şi locul potrivit, în cantitatea şi forma
adecvată”.
• apariţia logisticii strategice, în anii ’90 a permis crearea de alianţe
inter-organizaţionale, care permit combinarea activelor şi
performanţelor unei companii cu serviciile oferite de alţi
operatori logistici.
 În Marea Britanie:
• Evoluția istorică a logisticii s-a realizat sub influenţa conceptelor importate
din SUA.
• În deceniul al VI-lea şi începutul deceniului al VII-lea nu existau sisteme de
distribuţie planificate, distribuţia mărfurilor se realiza prin intermediul
mijloacelor de transport aflate în proprietatea producătorilor.
• Conceptul de distribuţie fizică este preluat abia în anii ’60 din SUA, treptat,
distribuţia devine pentru tot mai multe firme un domeniu în care este
necesară implicarea managementului.
• În anii ’70 se produc două mutaţii majore: distribuţia este inclusă în
structura managementului funcţional al organizaţiei, iar raportul de forţe
dintre producători şi detailişti se modifică. Astfel, spre deosebire de etapa
anterioară, puterea principalilor detailişti creşte în favoarea producătorilor,
ca urmare a faptului ca marile lanţuri de magazine îşi creează propriile
structuri de distribuţie.
• Creşterea profesionalismului în domeniul distribuţiei, concretizat în
planificarea pe termen lung şi în preocuparea de identificare şi aplicare a
unor măsuri de reducere a costurilor poate fi constatată la începutul anilor
’80.
ÎN GENERAL: Evoluţia obiectivelor unei organizaţii oarecare se află în raport de
dependenţă condiţionată cu evoluţia pieţei.
Evoluţia obiectivelor organizaţiilor în ultima sută de ani
Înaintea anilor 1950 în perioada de refacere după război organizaţiile se orientau
spre creşterea continuă a producţiei. Astfel, principala problemă era cum să
produci mai mult pe o piaţă capabilă să absoarbă cât mai multe produse. Munca
de cercetare a dus la apariţia liniilor automate şi implicit la creşterea producţiei
prin creşterea productivităţii. Pentru perfecţionarea organizării producţiei s-au
adoptat şi implementat pe scară largă principiile Taylorismului.
Începând cu anii 1970 apare situaţia de saturaţie a pieţei când cererea ajunge să
fie egalată sau chiar depăşită de stocurile de produse. Supraproducţia era o
ameninţare în economia oricărei organizaţii. Astfel, numai acele organizaţii care
ştiau ce să producă şi să vândă aveau succes. Succesul se datora aplicării
modelelor corelate de management şi studiul pieţei. Se aprecia că o bună
politică asupra producţiei şi stocurilor (inclusiv a celor de siguranţă) poate
rezolva problema. Dar costurile de suportat în cazul unei rupturi de stoc includ
pierderea de vânzări şi pierderea încrederii clienţilor. Aceste costuri pot fi
evitate prin deţinerea stocurilor de siguranţă care la rândul lor induc costuri
pentru deţinere.
Începând cu anii 1990 politica multor organizaţii tratează clientul urmărind
permanent optimizarea serviciilor oferite acestuia. Pentru a realiza acest ţel se
preocupă să cunoască ce consideră clientul că este esenţial, ce este clientul
dispus să plătească dar oricum nu peste serviciul primit.
 II. ETAPELE DEZVOLTĂRII LOGISTICII

Celor trei perioade de

dezvoltare a pieţelor le
corespund trei moduri de
abordare managerială a
logisticii. Astfel, se disting:
 III. FACTORII MOTORI AI EVOLUŢIEI LOGISTICII
Creşterea progresivă a importanţei distribuţiei fizice şi
logisticii a fost generată de diverse tendinţe
manifestate la nivel operaţional şi conceptual.
Reevaluarea rolului logisticii, a fost determinată, în
principal, de următorii factori:
• posibilităţile limitate de creştere a eficienţei
producţiei. Perfecţionarea tehnologiilor de
fabricaţie şi preocupările de reducere relativă a
costurilor de producţie, pe fondul economiilor
de scară, au contribuit la creşterea eficienţei
activităţilor de producţie.
• sporirea în ritm rapid a cheltuielilor de
transport. Eficienţa activităţilor de distribuţie
a fost puternic marcată de evoluţia
ascendentă a costurilor de transport, ca
urmare a aplicării metodelor tradiţionale de
distribuţie tot mai costisitoare, precum şi a
şocurilor petroliere.
Valorificarea oportunităţilor oferite de
modificarea cadrului legislativ şi normativ
referitor la transporturi a determinat creşterea
atenţiei acordate de manageri logisticii.
• mutaţiile înregistrate în gestiunea stocurilor. În
practica distribuţiei, s-a manifestat tendinţa de
modificare a ponderii stocurilor aflate în
diferitele verigi ale circuitului mărfurilor.
Datorită influenţei activităţii de stocare asupra
cheltuielilor şi rezultatelor distribuţiei, specialiştii
au elaborat treptat, noi metode de gestiune a
stocurilor. Totodată, ei au încercat să explice
corelaţiile existente între deciziile adoptate în
privinţa lansării comenzilor şi a stocurilor, la
diferitele niveluri ale canalelor de marketing, de
la producător, până la utilizatorul final.
 •înnoirea şi diversificarea fără precedent a producţiei de mărfuri.
Ultimele decenii ale secolului XX au fost puternic marcate de
proliferarea accelerată a gamei de bunuri industriale şi de consum.
Această situaţie este rezultatul direct al următoarelor cauze:
–perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie existente şi
descoperirea unor noi procedee;
–utilizarea unor noi surse de materii prime şi folosirea unor
materiale performante
–creşterea exigenţelor utilizatorilor
–accentuarea competiţiei între ofertanţi
–penetrarea tot mai largă, în lumea afacerilor, a noului concept de
marketing
–scurtarea ciclului de viaţă al produselor şi intensificarea
preocupărilor de înnoire şi diversificare
–exigenţele sporite ale comercianţilor în privinţa noutăţii şi
diversităţii sortimentului oferit clienţilor
• necesitatea organizării şi coordonării adecvate a fluxurilor
informaţionale. Pe măsura amplificării activităţilor de distribuţie,
conducerea firmelor a început să se confrunte cu un volum sporit
de date şi informaţii legate de fluxul fizic al mărfurilor. Îndeplinirea
obiectivelor distribuţiei impunea disponibilitatea unor informaţii
deosebit de necesare, referitoare la aspecte cum sunt:
– localizarea spaţială a fiecărui client;
– dimensiunea şi structura comenzilor primite de la fiecare client;
– amplasamentul unităţilor de producţie, depozitelor şi centrelor de
distribuţie;
– costurile de transport aferente livrării mărfurilor de la fiecare depozit sau
de la fabrică la clienţi;
– firmele transportoare la care întreprinderea poate apela în vederea
aprovizionării sau livrării, nivelul serviciilor oferite şi tarifele practicate;
– coordonatele spaţiale ale fiecărui furnizor;
– nivelul şi structura stocurilor existente în mod curent, în fiecare depozit
sau centru de distribuţie.
• utilizarea pe scară tot mai largă a IT şi revoluţia
informaţională. În domeniul logistic, calculatorul a dobândit un
rol important în organizarea şi desfăşurarea fluxurilor
informaţionale, atât în cadrul aceleiaşi firme, cât şi între
acestea şi operatorii din amonte sau aval. Calculatoarele s-au
dovedit o soluţie viabilă, capabilă să ofere multiple avantaje:
– analiza unui volum mare de date;
– economii de timp;
– posibilitatea studierii sistematice a calităţii serviciilor de distribuţie
oferite clienţilor şi serviciilor prestate de furnizori;
– identificarea furnizorilor care oferă un nivel de servire logistică
inferior cerinţelor;
– diminuarea stocurilor necesare desfăşurării activităţii şi orientarea
către sisteme de tip „just-in-time”;
– cunoaşterea mai exactă a cantităţii şi structurii mărfurilor (materii
prime, materiale, produse finite) pe care întreprinderea trebuie să le
procure de la furnizori sau să le livreze clienţilor săi.
• iniţiativele referitoare la calitate. Aplicarea pe scară tot mai
largă a conceptului de management al calităţii totale (TQM)
a generat mutaţii semnificative în domeniul logisticii.
Ideea de produse şi servicii cu „zero defecte” s-a extins şi la
nivelul operaţiunilor logistice. Utilităţile aşteptate de clienţi
nu puteau să fie oferite în absenţa unei logistici
performante.
Un produs ajunge mai târziu la client. Clientul respectiv este
îndreptățit să considere acest produs drept inacceptabil,
chiar dacă în
rest întrunește toți parametrii calitativi.
O acțiune este eficace daca produce efectul scontat, rezultatul
dorit. O acțiune este eficienta dacă
are efectele superioare eforturilor.
• preocupările de protejare a mediului ambiant.
Activităţile de natură logistică, desfăşurate de firmele
producătoare şi cele comerciale, nu se rezumă la
fluxurile de materii prime, materiale şi produse finite
orientate spre avalul canalelor de marketing, spre
clienţi. Ele includ, totodată, fluxuri orientate spre
amonte. Obiectul acestor fluxuri inverse îl pot constitui:
– ambalaje recuperabile;
– diversele materiale şi produse reciclabile, rezultate din
procesul de producţie sau de consum;
– produsele retrase de pe piaţă, datorită defectelor constatate,
calităţii necorespunzătoare, deficienţelor manifestate în
utilizare, expirării termenului de garanţie/valabilitate etc.
 Tema de acasă:
1. Avantajele și dezavantajele logisticii
2. Bariere și alternative de implementare a
logisticii
3. Cauze care stopează dezvoltarea logisticii în RM
4. Lucru individual în baza listei întocmite de
grupuri
5. De comentat expresia: În prezent concurența se
duce nu între producători, ci între marile lanțuri
de distribuție.