Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea Transfrontalieră
Specializarea Administrarea Afacerilor Internaţionale Euroregionale

Modele de luare a deciziilor in contextual international

METODE STRATEGICE DE LUARE A

DECIZIILOR
STUDIU DE CAZ.
 O decizie este o alegere intre doua sau mai multe alternative.

Decizia are un rol extrem de important: permite desfasurarea eficienta a activitatii organizatiei in concordanta cu mediul
in care aceasta functioneaza, stabilirea si realizarea obiectivelor prevazute.

Tehnicile de luare a deciziilor ajută managerii să ia cele mai bune decizii posibile cu ajutorul informațiilor care le sunt la
dispoziţie. Cu ajutorul anumitor tehnici, se pot observa posibilele consecințe ale deciziilor, importanța unor factori, și pe
baza acestora se poate determina cel mai bun mod de a acționa.
 Cele mai frecvent utilizate cinci tehnici de luare a deciziilor în
mod optim sunt:

1. Analiza SWOT reprezintă o metodă care

permite luarea deciziilor în funcție de factorii care
au cel mai mare efect asupra afacerii. Conexiunea
punctelor forte (strenghts), a celor slabe
(weakness), a oportunităților (opportunities) și
pericolelor - amenințărilor (threats) într-un tot
unitar duce la luarea de decizii în mod optim
pentru organizaţie.
2. Analiza Pareto se bazează pe aşa-numitul principiu Pareto, conform căruia 20% din muncă creează
80% din priorităţi. Analiza Pareto reprezintă o tehnică formală pentru identificarea modificărilor care
aduc cel mai mare profit. Este deosebit de utilă în situațiile când există un număr mare de direcţii
alternative de acţiune.
3. Analiza prin compararea cuplurilor ajută la determinarea importanței relative a diferitelor opțiuni. Această
analiză ajută la stabilirea priorităților în cazul când există un conflict în ceea ce privește cerințele privind resursele.
Totodată, reprezintă un mijloc eficient de comparare a două opțiuni complet diferite, cum ar fi, de exemplu, problema
dacă trebuie să se investească în dezvoltarea marketingului, tehnologiei informației sau în mașini noi.
4. Arborele decizional reprezintă o tehnică de luare a deciziilor între opțiuni, prin proiectarea unor rezultate probabile.
Această metodă deține o structură foarte eficientă prin care se pot compara opțiunile și examina posibilele rezultate ale
acestor opțiuni.

identificarea strategiei datorită căreia este

Reprezintă o metodă eficientă de luare a

Arborele decizional se utilizează pentru

cel mai probabil să se atingă obiectivul.

prezintă clar problema, astfel încât pot fi luate în
considerare toate opțiunile,

deciziilor deoarece:
permite să se analizeze pe deplin consecințele posibile
ale deciziilor,

oferă un cadru pentru cuantificarea valorii rezultatului

și a probabilității de realizare a acestuia,

ajută la luarea celor mai bune decizii pe baza

informațiilor și presupunerilor existente.
5. Analiza costuri-beneficii reprezintă o tehnică care este
alcătuită dintr-o simplă adunare a beneficiilor care apar în urma
unei decizii și scăderea costurilor asociate acesteia. Costurile pot
fi unice sau continue. De cele mai multe ori beneficiile se
realizează în timp. Din acest motiv este necesar să se calculeze
efectul timpului prin determinarea perioadei de plată, adică
perioada necesară pentru a obține un beneficiu suficient pentru
compensarea costurilor.
 STRATEGII PENTRU LUAREA DECIZIILOR

Decizia poate fi impusa grupului prin autoritate: “Eu sunt seful si  spun  sa...”.  Aceasta decizie poate ajuta grupul sa
isi indeplineasca obiectivul, dar este adesea neclar daca toata lumea a inteles decizia sau meritele sale. O decizie luata
numai pe baza autoritatii cuiva intampina adesea rezistenta, chiar si numai pentru motivul ca membrii nu si-au adus 
nici o contributie. Decizia este luata, dar devine  dificil de pus   in practica.
 O alternativa ar fi votul: “da”-urile si “nu”-
O decizie luata prin consens rezulta in mare
urile. Prin definitie exista o opozitie din
conflict si conformitate, si implica
constructie, adica “nu”-ul, daca nu cumva,
marturisirea parerilor si grijilor membrilor
printr-un miracol, decizia  este 
grupului. Trebuie ca membrii grupului sa
incontestabila si unanima. Votul polarizeaza
doreasca sa investeasca timpul necesar
grupul in jurul deciziei.  Majoritatea  castiga
afirmarii propriilor pareri si ascultarea
pana in momentul cand este nevoie si de
parerii celorlalti.
minoritate pentru indeplinirea  deciziei.
 Metodele prezentate succint mai sus sunt metode calitative, bazate pe judecata umana. In consecinta, calitatea
rezultatului depinde  de  selectia  componentei  grupului, in care prezenta unor experti este, de multe ori, necesara.
Un expert (sau specialist) intr-un anumit domeniu este acea persoana care poseda cunostinte, pe  baza carora poate rezolva
rapid probleme din acel domeniu, intr-o masura mult mai mare decat se pot gasi in surse documentare. Se afirma ca un
expert este de trei ori mai productiv in rezolvarea unei anumite probleme decat o persoana cu calificare medie si de o suta
de ori mai eficient decat un incepator.
 Printre numeroasele strategii de luare a deciziilor subliniem
următoarele patru:

1. Strategia de optimizare
Aceasta este strategia de selectare a celei mai bune soluții
posibile pentru problemă, descoperind cât mai multe alternative
și selectându-le pe cele mai bune dintre ele. 
Cât de precis se poate face optimizarea depinde de
importanța problemei, timpul necesar pentru rezolvarea acesteia,
costul soluțiilor alternative, disponibilitatea resurselor și
cunoștințelor, psihologia și valorile personale.
2. Strategia de satisfacție
Aceasta este strategia de a alege prima alternativă satisfăcătoare în loc să se caute cea mai bună. Această strategie, în
general, funcționează bine când e vorba de decizii mai puțin importante.
 3.Strategia maxi-maxi 
Strategia „maxi-maxi" înseamnă „maximizarea maximului". Această strategie se concentrează pe evaluarea și
selectarea alternativelor pe baza rentabilității maxime posibile. 
Această strategie este uneori descrisă ca și strategia optimiștilor, deoarece sunt luate în considerare doar rezultatele
favorabile și potențialul ridicat. Aceasta este o strategie bună în cazul în care asumarea riscului este cea mai
acceptabilă.
 4. Strategia maxi-mini 

Strategia maxi-mini înseamnă „maximizarea minimului". În această strategie pesimistă se ia în considerare cel mai rău
rezultat posibil al fiecărei decizii și se alege decizia cu riscul minim.
Această orientare este adecvată pentru cazurile în care consecințele deciziei greșite sunt deosebit de dăunătoare și
nedorite. Această strategie este în conformitate cu proverbul „Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard”.
 STUDIU DE CAZ: ANALIZA COST-BENEFICIU EXEMPLU
Să aruncăm o privire rapidă asupra exemplului de analiză cost-beneficiu care sugerează o comparație între cele două:

Din acest exemplu de analiză cost-beneficiu, se poate observa că, în timp ce ambele propuneri de investiții oferă un rezultat net
pozitiv. Cu toate acestea, metodele VAN și BCR de obținere a rezultatelor oferă rezultate ușor variate. Utilizarea VAN sugerează că
opțiunea de investiții 1 oferă un rezultat mai bun, deoarece VAN de 70 milioane USD este mai mare decât VAN din opțiunea 2 (5
milioane USD). Pe de altă parte, aplicând metoda BCR, opțiunea a doua ar fi preferată, deoarece un BCR de 2,22 este mai mare decât
BCR de 1,88.
Exemplul analizei cost-beneficiu, rezultatul global poate fi determinat luând în considerare costurile implicate în opțiunea 1, care
sunt mult mai mari sau determinate luând în considerare beneficiile în general mult mai mari (în termeni monetari) obținute prin
alegerea alternativei 1. De aici ceea ce putem vedea este că rezultatele analizei cost-beneficiu nu sunt închise. Prezentarea ambelor
forme de analiză prin metode diferite poate fi cea mai potrivită, deoarece autoritățile pot cântări decizia pe baza tuturor perspectivelor.
Vă mulțumesc pentru atenție!!!