Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea Transfrontalieră
Specializarea Administrarea Afacerilor Internaţionale Euroregionale

Disciplina: Concurenţă şi competitivitate internaţională

COMPETITIVITATEA IN
MEDIUL DE AFACERI

Cahul,2022
 Definirea competivității

Competitivitatea este un concept complex, îndelung dezbătut de economiştii din întreaga lume. Fiind insolubil
legat de noţiunea de competiţie, el exprima la un nivel general, capacitatea persoanelor, firmelor, economiilor,
regiunilor de a se menţine în competiţia derulată la un nivel intern si/sau mai ales unul internaţional şi de a obţine
avantaje economice (şi nu numai), în condiţiile unui anumit mediu de afaceri.
Definirea competitivităţii la un nivel de firmă este relativ uşor de realizat dupa părerea profesorului Carbaugh de
la Washington University. În opinia sa, o firmă este competitivă dacă produce bunuri şi servicii de o calitate superioară
sau la un preţ mai scăzut decât competitorii săi interni sau externi.
 Mediul de afaceri

Conceptul de intelligence competitive (I.C), care are o dezvoltare matură în mediul de afaceri european,
presupun existeţa discretă, la nivelul unei companii, a profesioniştilor, proceselor şi instrumentelor specializate, având
rolul de a culege şi procesa etic şi legal informaţiile pentru afaceri.

Obţinerea intelligence-ului pentru afaceri a devenit o

componentă inseparabilă a unui management de succes,
iar pieţele extrem de dinamice este o capabilitate pe care
companiile o dezvoltă pentru obţinerea şi menţinerea
avantajului competitiv durabil.
 Obţinerea unui avantaj competitiv durabil presupune pe lângă focalizarea pe eficientizarea mediului de afaceri şi
capacitatea de previzionare a evoluţiilor acestuia.
Competitivitatea prin informaţie pleacă de la premisa că firmele pot elabora strategii competitive valide numai
având la dispoziţie intelligence (analize,estimări bune şi evaluări multiple pe scenarii alternative de evolutie), obţinut
prin dezvoltarea internă a unor capabilităţi de culegere, prelucrare şi analiză a informaţiei pentru afaceri.
Activitatea de colectare de informaţii despre mediul exterior companiei se desfăşoară continuu, astfel încât nic una
dintre schimbările care au loc în mediul concurenţial să nu ia prin surprindere compania, clienţii sau partenerii acesteia.
 Mediile de afaceri – de interes pentru companiile româneşti – sunt atât de competitive încât cea mai mare
parte a firmelor noastre, indiferent de mărimea acestora, au nevoie de resursele, competenţele si abilităţile necesare
să obţină, proceseze, analizeze şi utiizeze informaţiile relevante pentru a face faţă jocului competiţional.
Sunt tot mai mulţi factori care sporesc competiţia economică şi determină managementul firmelor să înţeleagă că
fără atingerea unui palier informativ competitiv la nivelul întregii organizaţii nu poate exista avantaj competitiv
durabil, succes, sau chiar supravieţuire.
 Analiza mediului concurenţial pentru desfaşurarea activităţii de desfacere
Mediul exterior în care îşi desfaşoară activitatea înteprinderea este
caracterizat printr-o serie de stracuturi diverse şi complete cu o dinamică
accentuată. Elementele mediului exterior actionează diferit asupra activităţii
firmei, formând macroclimatul extern. Firma funcţionează in condiţiile concrete
ale mediului său extern, pe care trebuie să îl cunoască, să îi cunoască
fizionomia, mecanismele, să îi anticipeze şi descifreze tendinţele şi efectele.
Acesta presupune o bună informatie aspura componentelor sale.
Toate aceste elemente componente ale mediului influenţează major, in mod
direct sau indirect, favorabil sau nefavorabil, construirea, funcţionarea şi
dezvoltarea firmei şi a managementului acesteia şi implicit capacitatea de a fi
competitivă pe piaţă. Astfel, componentele mediului pot fi clasificate în două
categorii: factori favorabili si factori nefavorabili.
 Factorii favorabili de influenţă sunt:

Protejarea pieţei interne prin creşterea nivelului

de protecţie vamală

Asimilarea importului tehnologic şi a

exportului

Atragerea investitorilor străini

Indicatorii nefavorabili sunt

Creşterea cursului de
schimb valutar
Instabilitatea preţurilor de
materii prime
Creşterea preţurilor
energetice la nivel mondial
Apariţia de noi profesii şi
stiluri de viaţă

Blocaje financiare
 Cu o parte din componentele mediului, înteprinderea intra în relatii directe, cu altele în relaţii indirecte.
Astfel, printre componentele cu care înteprinderea are relatii directe, se numără.
Furnizorii de mărfuri, cu care înteprinderea stabilieşte relatii în ceea ce priveşte aprovizionarea cu resurse
material.

Cu concurenţii, în cadrul mediului concurenţial în care firma îşi desfăşoară activitatea, există si acţionează
cele cinci forţe concurenţiale ale lui Porter, şi anume:

Concurenţa directă (concurenţii existenţi)

Puterea de negociere a furnizorilor

Puterea de negociere a clenţilor

Concurenţii potentiali

Produse substituibile
 Fiecare forţă concurenţială prezentă in schemă îşi exercită in mod diferit influenţa asupra înteprinderii. Astfel,
concurenţa directă prezintă un sitem de relaţii între agenţii economici, care implică participarea agenţilor economici,
potrivit intereselor lor şi vizează in esenţă , calitatea, cantitatea si preţul bunurilor economice. Manifestarea
concurenţei presupune functionarea liberă a preţurilor, condiţie ce determină pe producător să atragă noi clienţi prin
dezvoltarea cumpărătorilor.
Efectele principale ale concurenţei se materializează in dezvoltarea producţiei, subordonarea producţiei faţă de
consum si imbunătaţirea gradului de servire a cumpăratorilor
 Influenţa concurenţilor potenţiali apare atât atunci când

înteprinderea incearcă pătrunderea pe noi pieţe,lucru ce se poate

realiza eficient prin efectuarea unui studiu de piaţă în prealabil, căt şi

atunci când înteprinderea este „ameninţată” de intrarea pe piaţă unde

ea acţionează deja, a altor firme, cu produse similare, la preţuri mai

mici sau egale, de aceeaşi calitate sau cu o calitate superioară, firme

care astfel devin potenţiali concurenţi. Primii intraţi pe piaţă îşi

creează bariere de intrare. Aceste bariere de intrare pe piaţă înseamnă

de fapt punerea în acţiune de strategii care să limiteze intrarea pe piaţă

a altor firme, să protejeze firmele deja instalate pe piață.

 Concurenţa face posibil ca prin mecanismul preţurilor, al cererii şi ofertei, societatea tinde să producă ceea ce
este dorit de consumatori la costurile cele mai scăzute cu o eficienţă ridicată. Prin aceasta, concurenţa contribuie
alături de alte elemente ale mecanismului de piaţă,la repartizarea si alocarea resurselor de care dispune societatea la
un moment dat în funcţie de nevoile reale ale acesteia şi determină producătorii să ofere bunurile şi serviciile
solicitate cu un minim de cheltuieli.
 Astfel, mecanismul pieţei concurenţiale asigură nu numai alocarea corespunzătoare a resurselor economice, dar
si folosirea lor cât mai eficientă, fiind deci regulator al pieţei. Concurenţa acţionează nu numai complex dar si
contradictoriu asupra dezvoltării economice şi a progresului tehnico-stiinţific.
Astfel, pe de o parte concurenţa favorizează acumularea, lărgirea proporţiilor productiei, reducerea costurilor de
producţie, introducerea noilor descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii, în producerea de bunuri si servicii, prin stimulenţi
specifici: preţ, profit, pe de o parte, iar pe de altă parte frânează sau impiedică aceste procese, duce la contradicţii,
ciocniri de interese şi conflicte şi chiar la risipă de muncă socială, rezultate din concurenţa neloială sau concurenţa
excesivă a producţiei în scopul limitării concurenţei.
 Etape de elaborare a strategiei firmei/ acţiuni competitive

În procesul de elaborare a unei strategii de firmă se parcurg următoarele etape:

a) Formularea misiunii firmei.

b) Precizarea obiectivelor fundamentale (strategice).

c) Stabilirea modalităţilor (opţiunilor) strategice.

d) Dimensionarea resurselor necesare.

e) Fixarea termenelor,initiale şi finale, de realizare a obiectivelor.

f) Stabilirea avantajului competitiv.

g) Articularea strategiei globale.

h) Stabilirea strategiilor pe domenii (strategii partiale).

i) Formularea politicii globale şi a politicilor partiale ale firmei

f) Stabilirea avantajului competitiv. Valoarea pragmatică a unei strategii rezidă, in esenţă, în proiectarea realistă a
obţinerii de avantaj competitiv. Avantajul competitiv poate viza fie realizarea unui cost redus al produselor sau
serviciilor, fie diferenţierea acestora în una sau mai multe privinţe faţă de produsele concurenţilor. Obţinerea sa se
realizează prin acţionarea asupra tuturor elementelor care alcătuiesc preţul respectiv.
Maximizarea producţiei, în vederea obţinerii economiilor proprii producţiei de masă sau serie mare, accesul preferenţial
la anumite materii prime, inovaţii tehnice majore, generează diminuări ale costurilor de producţie etc.
 CONCLUZII
 
Dezvoltarea unui proces intern de competivitate, bazat pe un sistem formal de culegere,analiză şi
prezentare constantă a informaţiilor despre competitori,industrie şi mediu de afaceri, acţionează ca un
diferenţiator, greu de reprodus de competitori,cu consecinţe directe asupra performanţelor companiei.
Practic, printr-o mai bună şi sistematică înţelegere a ceea ce se întâmplă în piaţă şi printr-o evaluare
adecvată a impactului strategic/tactic al acestor acţiuni,sistemul şi echipa sprijină calibrarea continuă a
strategiilor şi tacticilor competitive.
În sinteză, dezvoltarea progresivă de capabilităţi informaţionale, prin practici şi instrumente de
informaţii pentru afaceri, avertizare timpurie şi management al riscurilor şi oportunităţilor este una din caile
de succes pentru companiile, în lupta concurenţială si pentru creşterea agresivităţii pe pieţele externe.
Vă mulțumesc pentru
atenție!