Comerțul, Transportul

și colonizarea greacă
a Orientului Antic
A EFECTUAT:SAMOILA
MARINA
CON-213
 CUPRINS

》 Cmerțul (General)
》 Centre de comerț
》 Comerț maritim
》 Transport (general)
》 Transport maritim
》 Coloniile grecești
》 Concluzii
 Odată cu meşteşugurile, în Orient s-a dezvoltat şi comertul local
și intern, excedentul de produse - grâu,  ulei, carne, lină,
țesături, perle se comercializa. Negustorii, formind Caravane
duceau in ținuturi indepartate tesaturi, arme,bijuterii cumparau
COMERȚU
fildeş din India, cositor din Munții Caucaz, arama din Cipru, L
mirodenii din Africa. Comertul era reglementat de legi (de
exemplu, Codul lui Han murapi). Pina la aparitia monedelor, se
foloseau anumite etaloane: cereale, boi, lingouri de bronz pietre
pretioase, scoici.
Dezvoltarea comerțului a fost strîns legată de utilizarea
monedei.
Începînd din secolul al V-lea î.Hr., la Roma, s-a folosit pentru
schimb bronzul, în stare amorfă , iar apoi în formă de lingouri.
În secolul al Ill-lea i.Hr., au fost emise la Roma primele monede
de bronz, de argint şi de aur.
 Uneori, pe locul vechilor centre comerciale,apăreau tirguri sau mari centre
meşteşugăreşti: în Egipt - Teba, Memphis, Thinis; în Mesopota mia-Ur, Uruk, Akkad,
Ninive. Un rol deosebit l-a jucat oraşul Babilon, care timp de 3 000 de ani a fost un
mare centru meşteşugăresc .Fenicienii s-au remarcat în mod deosebit ca un popor de
comercianți şi navigatori. Ei au fost cărăuşii egiptenilor, aducindu-le lemn de cedru
CENTRE DE
din Liban şi arome din Cipru. COMERȚ
 Practicarea comerțului maritim se datorează, pe de o parte,
bunei cunoaşteri a Mării Mediterane, iar pe de altă parte,
aşezării fenicienilor pe coastele Africii, Spaniei şi Siciliei,
precum şi întemeierii de centre comerciale.Acest proces de COMERȚ
întemeiere a noilor centre poartă numele de colonizare MARITIM
feniciană. Cea mai importantă colonie era Cartagina, de pe
coasta nordică a Africii, întemeiată în anul 814 î.Hr. Ea a jucat
un rol politic important în cadrul rivalității cu Roma din
secolele 3-2î.Hr. În lumea greacă, cretanii au fost primii care au
ajuns, prin comert şi piraterie, la o situație economică
înfloritoare. Mărfurile lor se vindeau pe un vast pînă în Egipt şi
Asia Mică. Produsele aheiene au pătruns în Siria şi Fenicia, ei
instalîndu-şi întreprinderi comerciale pe coastele Mediteranei
Orientale. O astfel de expansiune comercială a presupus
existenţa unei flote puternice.
 La mari distante şi chiar in interiorul țării,
transportul se facea pe calea apei şi pe uscat.
Uneori expeditiile comerciale puteau dura şi TRANSPORTU
un an. L
Caravanele aveau locuri fixe de oprire,
hanuri de popas. Cele dintii drumuri
pietruite, dotate cu indicatoare, poduri de
piatră,
fintini si locuri de popas, au aparut In Asiria.
Unul din vechile drumuri comerciale pornea
din Mesopotamia, trecea prin Podişul
franian, prin India şi ajungea, prin Persia, in
China.
 În epoca clasică şi cea elenistică, s-a extins comertul
maritim ,s-au amenajat porturi - Pireu, lîngă Atena, Milet,
pe coastele Asiei Mici, şi Alexan dria, în Egipt. Grecii au TRANSPORTU
legat într-o imensă reţea comercială țărmurile Mării L MARITIM
Mediterane.
Se ştie că în cursul secolului al II î.Hr. s-au efectuat lucrări
de amenajare şi lărgire a docurilor de la gurile Tibrului,
ceea ce
demonstrează creşterea traficului fluvial de aici.În ceea ce
priveşte căile comerciale maritime, romanii au profitat de
itinerariile deja trasate de fenicieni, etrusci, puni şi greci.
Ei vor folosi însă în navigație experiența cotidiană,
necunoscînd hărţi nautice şi călătorii pe distante lungi. In
Peninsula Italică, principalele porturi au fost Luna, Ostia,
Brundisium.
 COLONIILE
GRECEȘTI

 Marea expansiune a populației greceşti a avut loc în colonii, în secolele VIII-VI î.Hr., în condițiile
fondării şi dezvoltării oraşelor-stat. Cauzele acestui amplu fenomen sînt multiple:
-creşterea populaţiei, care a devenit prea numeroasă pe teritoriul unei cetăți
-izbucnirea conflictelor sociale şi politice
-accentuarea stratificării sociale(cei săraci preferind să emigreze decît să ajungă sclavi) -tulburările
politice
-căutarea unor noi piețe comerciale, a surselor de materii prime
-gustul aventurii, dorinta de cunoastere
 Principalele metropole colonizatoare au fost Miletul, Corintul şi Megara,
care au întemeiat colonii de-a lungul țărmurilor Mării Mediterane şi Mării
Negre. Colonizarea greacă s-a desfaşurat în două
etape:
a) secolele VIII-VII 1.Hr., cind a avut loc o colonizare spontană, de tip
agrar. Colonii erau oameni singuratici, în cautare de pămînturi mănoase,
pe care le smulgeau autohtonilor. O astfel de colonizare a avut loc in
Peninsula Calcidică.
b) secolele VII-VI i.Hr. reprezintă perioada clasică de colonizare. Este
vorba de o acțiune bine organizată de către metropolă. Această etapă s-a
accentuat prin preocupările comerciale, fără a se exclude însă ocupațiile
agrare.
Oraşul-stat ,după
adunarea informatiilor despre locul intemeierii acestuia, alegea familiile
de emigranti voluntari. Aceştia erau oameni sănătoşi care dispuneau de
mijloace proprii pentru a se putea întreține timp de un an. Apoi cele citeva
sute de familii de colonişti, sub conducerea unui fondator" investit cu
puteri depline, se imbarcau pe corăbii.
Colonia era un stat nou, organizat după modelul oraşului-mamă, cu care
erau menţinute legături economice şi culturale. În a doua etapă a extinderii
greceşti au fost colonizate coastele Galliei, Iberiei, ca şi cele ale Mării
Negre. Ţărmurile Mării Negre au fost colonizate de către grecii din Milet,
motiv pentru care Marea Neagră s-a mai numit şi Lacul Milesian.
Pe litoralul Mării Negre, cele mai importante colonii au fost Olbia ,Tyras,
Istros ,Tomis ,Callatis , Dionysopolis , Odessos.
Mişcarea de colonizare a lărgit mult
orizonturile lumii elene iar transportul și CONCLUZII
comerțul se aflau într-o continuă
dezvoltare.  Acest lucru a avut o
importanța deosebita in facilitare
cresterii economice