TEMA 5:

OPERAŢII PE REGIUNEA TORACICĂ

5.1. Rememorări Anatomo-Topografice a peretelui toracic lateral

5.2. Rezecţia de coastă
5.3. Pleurocenteza
5.4. Blocajele în regiunea toracică
5.5. Noţiuni generale despre pericardiotomie
5.6. Pericardiotomia Veller-Sazonov (acces extrapleural)
5.7. Pericardiotamia transpleurală cu profilaxia hemotoraxului
după Gherţen P.P.
1
Obligatorie:
1. Donica Gh., Moldovanov Maria, „Chirurgia operatoare veterinară”,. –
Chişinău: - 2004. – 287 p.
2. Ciubari V., „Medicină operatoare veterinară”. – Bucureşti. – 1954. – 461 p.

Suplimentară:
1. Liviu Oană, Andrei Timen, „Intervenţii chirurgicale la animale” . – Cluj-
Napoca – 2005. – 244p
2. Leau Traian „Manul de chirurgie operatoare veterinară”. – Bucureşti –
2005. – 258p.
3. Mateş N., “Chirurgia generală. Propedeutică chirugicală veterinară. -
Bucureşti 1997.- 499 p.
4. Mateş N., Liviu Oană., “Propedeutică şi tehnică chirurgicală veterinară. -
Cluj-Napoca: - 1996. - 521 p.
5. Bolte S., Igna C., „Chirurgia veterinară” - Timişoara: - 1997. – 359 p.
6. Magda I., “Operativnaia hirurghia. - Moskva: Agropromizdat, 1990. – 333 s.
2
5.1. Rememorări Anatomo-Topografice a peretelui toracic lateral
Graniţele acestei regiuni:
Dinainte – unghiul scapular caudal (tuberul ulnar)
Din urmă – arcul costal
De sus – conturul de jos al muşchiului lung al spatelui
De jos – linia ce coincide cu vena toracică externă
În aceste limite să găsesc căile de acces pentru intervenţie

3
Strat cu strat în această regiune se deosebesc:
1. Pielea
2. Fascia bifoliată superficială
3. Muşchiul marele dorsal spinal
4. Fascia toraco-abdominală profundă
5. Muşchiul inspirator dinţat dorsal
6. Muşchiul dinţat ventral
7. Muşchiul oblic abdominal extern
8. Coastele şi muşchii intercostali
9. Fascia endotoracică
10. Pleura parietală

4
5.2. Rezecţia de coastă
Indicaţii:
• în toracotomie – pentru crearea spaţiului necesar intervenţiilor pe organele
din cavitatea toracică (cord, pulmon)
• în cazuri de osteomielită costală sau tumori
• fracturile costale – când repoziţia fracturii poate duce la traume grave a
organelor din cavitatea toracică
Contenţia: patrupedal sau în decubit.
Anestezia: tranchilizare şi blocajul troncular al nervilor intercostali şi a nervului
toracic ventral. Numai o incizie a pielii în regiunea coastei sau puncţia pleurei
pot fi efectuate prin anestezia locală prin infiltraţie.
5
Blocajul nervilor intercostali şi a ramurilor cutanate dorsale
Tehnica blocajului – locurile de elecţie sunt marginile posterioare ale
coastelor şi limita dintre treimea superioară şi mijlocie a coastei. În şanţul
format de marginea ventrală a muşchiului lung spinal şi muşchiul ilio-costal (pe
linia orizontală care trece prin marginea superioară a iliului).
Acul se introduce perpendicular, până se atinge osul lângă marginea
posterioară a coastei. Deplasând apoi vârful acului, acesta se înfige în
profunzime încă cu 0,5-0,75 cm şi se inoculează 10-15ml de novocaină de 2-3%
(blocajul nervului intercostal).

După aceasta acul se scoate în aşa fel,

ca vârful să rămână sub piele şi adăugător se
inoculează aceeaşi doză de soluţie de
novocaină (blocajul nervului cutanat
dorsal). 6
 Blocajul nervului toracal ventral (metoda Magda). Injecţia se efectuează de
sus în jos, la nivelul coastei a 6-a, imediat deasupra venei toracice externe, la o
adâncime de 2-3cm. se inoculează 10-15ml sol. de novocaină 2-3%.

7
Tehnica operaţiei.

8
5.3. Pleurocenteza
Indicaţii:
• evacuarea conţinutului în caz de pleurită exudativă, hidrotorax
• înlăturarea sângelui acumulat în hemotorax
• evacuarea aerului acumulat în pneumotorax
• inocularea soluţiei de novocaină înainte de a efectua toracotomia după V.V.
Varnicov
• administrarea medicamentelor în caz de pleurită, abces pulmonar ş.a.
Instrumentar: ac de sângerare, troacar de diametru mic.
Contenţia: animalele mari – patrupedal; cele mici – decubit lateral.
9
Tehnica puncţiei. Puncţia se efectuează în spaţiul intercostal, perpendicular, lângă
marginea anterioară a coastei şi la 3-4cm deasupra venei toracice externe.
La animalele mari puncţia se efectuează la o profunzime de până la 4-6cm.
Pătrunderea acului în cavitatea pleurală se percepe uşor după lipsa rezistenţei şi
scurgerea lichidului.
La animalele mici la adâncimea de 2-3cm.
La fiecare specie de animale puncţia se efectuează în diferite locuri:
• la cabaline – al 7-a sau al 8-a spaţiu intercostal în stânga şi al 6-a sau al 7-a
în dreapta;
• la bovine – 7-stânga şi 6-dreapta;
• la câine, pisică – 8-stânga şi 7-dreapta.
Pielea se transpoziţionează. Acul înfundat cu fibrină se curăţă cu un mandren bont
10
(sondă).
5.4. Blocajele în regiunea toracică
5.4.1. Blocajul trunchiului vagosimpatic cervical la cabaline
Indicaţii:
• şoc traumatic
• operaţii în cavitatea toracică
• pneumonie
• edem pulmonar

11
Tehnica blocajului (după Culiku).
Locul blocajului – treimea mijlocie a suprafeţei laterale a gâtului.
Câmpul de operaţie se pregăteşte obişnuit.
Acul cu o lungime de 8-10cm se introduce neapărat deasupra venei
jugulare, orientându-ne la suprafaţa dorsală a traheii (mişcările acului în sus, în
jos pot leza nervul vag). Aici se injectează 50ml de novocaină 0,25-0,5%. După
aceasta acul este scos şi analogic se repetă infiltrarea caudal la 6-7cm de la
prima injecţie.
Blocajul bilateral nu este admis – apare asfixia.
La animalele mici blocajul se efectuează numai într-un punct, folosind 10-
30ml sol. de novocaină.
12
5.4.2. Blocajul ganglionului cervical caudal la cabaline (după Fedotov)
Indicaţii:
• operaţii pe organele cavităţii toracice
• şocul traumatic
• pneumonia
Contenţia – patrupedal. Membrul anterior este dus înapoi, iar capul în direcţia
opusă.
Tehnica blocajului. Punctul de injecţie se găseşte la intersecţia a două linii
reciproc perpendiculare:
1. verticală – trece pe marginea anterioară a apofizelor transversale a vertebrei a
7-a cervicale;
2. orizontală – la nivelul treimii de sus a primei coaste.

Vârful acului este orientat înainte şi în jos la profunzimea de 2,5-4cm şi se

injectează 150-200ml de novocaină de 0,5% (peste 3-4 zile blocajul poate fi
repetat). 13
5.4.3. Blocajul plexului solar la bovine (după Şacalov)
Indicaţii:
• operaţii pe organele cavităţii toracice
• şocul traumatic
• pneumonia
Contenţia: patrupedal sau în decubit lateral. Membrul anterior este dus înapoi
până la infinit.

14
Tehnica blocajului. Se palpează marginea anterioară şi tuberculul primei coaste.
Acul cu o lungime de 10-12cm este introdus nemijlocit mai jos de tubercul
şi pe marginea posterioară a acestei coaste, până ce va atinge prima vertebră
toracală. Apoi unghiul acului este schimbat paralel cu suprafaţa corpului
vertebrei şi se introduce puţin în jos. Aici se inoculează până la 150-200ml de
novocaină de 0,5%.

15
5.5. Noţiuni generale despre pericardiotomie
Cele mai grave afecţiuni din această regiune sunt:
• diferite boli purulente a cordului, pulmonilor şi pleurei (pericardita
traumatică, abcesele pulmonare, colecţii purulente subpleurale, pleurita
purulentă);
Dar cea mai răspândită patologie este pericardita traumatică la bovine.
Această boală este provocată în cele mai dese cazuri de corpi străini, care
perforând reţeaua şi diafragma afectează cordul, provocând boala respectivă.
Dar aceşti corpi străini pătrund în organismul animalului odată cu hrana.

16
 Dezvoltarea chirurgiei toracale este reţinută de:
• accesul operator inconvenabil către cord;
• problema anesteziei
• apariţia pneumotoraxului.
Pe parcursul operaţiei în pericardita traumatică, efectuată prin metoda cu
pneumotorax deschis, la animal se înregistrează starea de şoc, tablou clinic de
insuficienţă cardio-pulmonară ş.a.

17
 Deci, prin cercetările în domeniul tratamentului pericarditei traumatice la
bovine au fost propuse următoarele direcţii în accesul operator:
1. Pericardiotomia transpleurală cu pneumotorax deschis (adică acces
operator către cord) – autorii şi adepţii fiind: Vornicov, Villamil, Fower etc.
2. Pericardiotomia extrapleurală (ocolind deschiderea pleurei). Spre
deosebire de accesul transpleural, această metodă evită infectarea cavităţii
pleurale cu exsudat purulent şi apariţia pneumotoraxului pe parcursul
operaţiei şi în perioada postoperatoare (autori – Sazonov, Companţev, Veller,
Başchirov etc.)
3. Pericardiotomia transpleurală cu profilaxia pneumotoraxului – autor
Gherţen P.P.

18
5.6. Pericardiotomia Veller-Sazonov (acces extrapleural)
Contenţia: patrupedal cu deplasarea membrului stâng spre înainte (animalul
suportă greu operaţia în decubit lateral, are loc infectarea cavităţii pleurale).
Anestezia: blocajul novocainic a plexului solar cu blocajul troncular a
nervilor intercostali 5-6-7.
Tehnica operaţiei. Loc de elecţie – nivelul coaste a 6-a. Incizia se face pe
mijlocul coastei până la nivelul articulaţiei condrocostale.

19
 După incizia pielii şi a ţesutului celular (care este bine dezvoltat), se
incizează straturile fascio-musculare ce acoperă coasta.
Apoi se face incizia periostului, care se decolează cu decolatorul, apoi se
efectuează rezecţia deperiostată a coastei cu fierăstrăul sârmă Jigli.
Cartilajul condrocostal, Veller recomandă să fie eliberat de planurile
musculare care se unesc până la articulaţia condrocostală şi să fie rezectat
împreună cu coasta (lungimea coastei 13-14cm, a cartilajului – 10cm).
Apoi pe cale boantă se perforează ţesutul celular adipos în comisura de jos a
rănii, descoperindu-se fascia intratoracică, care formează peretele extern al
spaţiului suprasternal.
20
 Trebuie să fim foarte precauţi, deoarece puţin mai jos de cartilajul costal
trece artera şi vena toracică externă. Aceste vase sunt secţionate între două
ligaturi. Apoi în spaţiul suprasternal se administrează 100-200ml sol. de
novocaină de 0,5%, după care se deschide fascia intratoracală. La început
incizia se face mică, pentru a introduce degetul arătător. mai departe incizia se
măreşte sub controlul degetului. Apoi în spaţiul suprasternal se găseşte
picioruşul stâng al pericardului (trece în formă de cordon în direcţie oblică
dorsocranială faţă de stern şi pericard).

21
 Apoi foarte atent, (deasupra picioruşului) se separă pleura de pe suprafaţa
cranio-laterală a pericardului (cât este posibil).
Pe urmă pericardul separat se fixează cu două degete şi este scos în afara
rănii. Se practică o incizie cu un foarfece cu mânere lungi.
Se introduce degetul în rana formată pentru a mări lungimea inciziei în
direcţie orizontală până la 4-5cm şi în direcţie cranio-laterală de la suprafaţa
cordului încă cu 4-5cm.
După o astfel de incizie a pericardului, avem posibilitatea să manipulăm
după necesitate în sacul pericardic.
Sutura se aplică în fir continuu pe marginile muşchilor, apoi pe piele şi
ţesutul celular subcutan în fire separate. În comisura de jos a rănii se aplică un
dren.
Accesul extrapleural către pericard este simplu, asigură o scurgere
22

satisfăcătoare a exsudatului şi evită pneumotoraxul.

Dezavantajele acestei metode sunt:
• Este exclusă posibilitatea de a face un examen a organelor cavităţii
toracice.
• Metoda este foarte traumatică, cu rezecţia coastei şi a cartilajului.

23
5.7. Pericardiotamia transpleurală cu profilaxia hemotoraxului după
Gherţen P.P.
Această metodă cu acces transpleural către organele cavităţii toracice se
efectuează în două etape. Nu este traumatică ca celelalte metode propuse şi evită
pneumotoraxul cu folosirea unei barocamere cu presiune joasă.
Camera este înzestrată cu o fistulă care temporar se fixează minibarocamera
pentru a manipula în cavitatea pleurală.
Camera (aparatul de bază) dispune de tuburi de cauciuc pentru pomparea
aerului şi exsudatului, administrarea soluţiilor antiseptice, pentru sanarea şi
pentru un control a presiunii din cavitatea intrapleurală pe parcursul operaţiei.
Mâna este introdusă în cameră prin intermediul unui manşon de cauciuc.

24
 Contenţia: patrupedal sau decubit (în dependenţă de starea animalelor)
Anestezia: Tranchilizarea + anestezia tronculară a nervilor intercostali,
anestezia nervului toracal ventral şi anestezia prin infiltraţie pe linia de incizie.
Tehnica operaţiei.
După incizia pielii şi a stratului fascio-muscular, se efectuează rezecţia
deperiostată a coastei necesare (5,6,7).
Apoi se fixează subcutan fistula, aplicând suturi în fire separate în
comisura de sus şi jos a rănii.
A II-a etapă a pericardiotomiei se face peste 1-2 zile, în dependenţă de
starea animalului şi totodată datorită exsudației abundente de fibrină are loc
închiderea ermetică a fistulei la buzele plăgii.
25
 Contenţia: patrupedal.
Anestezia – se repetă anestezia tronculară a nervilor intercostali.
După antisepsia riguroasă a câmpului operator şi a mâinilor chirurgul
fixează la fistulă minibarocamera.
Presiunea intrapleurală se ţine la nivel fiziologic cu ajutorul pompei
Kamovski 14-18 atm.

26
 Apoi se introduce mâna în minibarocameră şi se incizează pleura costală,
după care se efectuează manipulările necesare de tratament a organelor cavităţii
toracice afectate.
După terminarea manipulărilor fistula este închisă cu o „pleură artificială” şi
minibarocamera se deconectează de la fistulă.
În următoarele 3-5 zile, are loc formarea aderenţelor prin eliminare de
fibrină şi izolarea cavităţii pleurale, în caz de necesitate sanarea organelor
afectate din cavitatea toracică se efectuează cu minibarocamera.
La a 4-5-a zi după a II-a etapă a operaţiei fistula este scoasă din rană şi pe
piele se aplică suturi în fire separate cu burdoneţ.

27
 La necesitate drenul aplicat în rană se lasă pe o perioadă de timp mai
îndelungată.
Toate cazurile de pericardiotomie experimentală s-au sfârşit cu rezultate
bune.
Din 17 animalele clinic bolnave – 9 au fost tratate.
Rămâne nerezolvată problema anesteziei în această operaţie şi sanarea
sacului pericardic până la apariţia proceselor ireversibile

28