Badelita Andrei Costin

Portofoliu -
ISTORIE

Keops
Kefren
Sestrosis
Ramses al 3 lea
Akenaton
Odiseea
Eliada
Pericle
Filip al 2 lea
Alexandru Macedon
Keops

Khufu (Kheops în greacă ) a fost un faraon al Regatului Vechi al Egiptului. A domnit din 2589 î.Hr. până în 2566 î.Hr.. Khufu a fost cel de al doilea faraon al
dinastie a IV-a. El este general acceptat ca fiind constructorul Marii Piramide din Ghiza, singura supravieţuitoare din „Cele şapte minuni ale lumii antice ”.



Aceasta este singura minune a lumii ce nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeţilor. Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac
speculaţii referitoare la formă, mărime şi prezentare. Este cea mai veche şi totuşi singura care a supravieţuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea
Piramidă a lui Khufu (Kheops), nu toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor şapte minuni ale lumii antice.

Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcţie din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889 când a fost construit Turnul
Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălţime, latura de 227 m şi cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Feţele piramidei erau placate cu plăci şlefuite din
granit. A fost construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2.560 î.e.n. pentru a servi drept mormânt acestuia.

Tradiţia construirii de piramide a început în Egiptul antic ca o sofisticare a ideii de "mastaba" sau "platformă" ce acoperea mormântul regal. Mai târziu, au fost
folosite mai multe "mastaba", fapt dovedit de primele piramide, cum este Piramida în Trepte a Regelui Zoser (Djoser), construită de faimosul arhitect egiptean,
Imhotep.

După cum ne informează Herodot, construcţia ei a durat peste douăzeci de ani, lucrând 100.000 de oameni. Întâi a fost pregătit locul de amplasare şi au fost
transportate blocurile de piatră. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o şlefuire ce a dispărut de-a lungul timpului. Deşi încă nu se ştie exact
cum au fost aşezate blocurile de piatră, au existat mai mult teorii: una din aceste teorii se referă la construirea unei rampe drepte sau în spirală, ce era înălţată
pe măsură



ce se ridica piramida. Această rampă, îmbrăcată cu noroi şi apă, uşura transportarea blocurilor împinse (sau trase) la locul lor. O altă teorie sugerează că
blocurile de piatră erau puse la locul lor folosind pârghii lungi.



În ultimii ani s-au mai descoperit înca trei sau patru camere, în apropiere de camera funerară, într-una fiind corabia regală, iar celelate sunt în curs de
explorare, dezvăluind poate ultimele secrete ale Marii Piramide: tezaurul şi mumia faraonului.

Astăzi, Marea Piramidă este inclusă, împreună cu celelalte piramide şi cu Sfinxul, în regiunea turistică a Platoului Gizeh. De asemenea, în zona aceasta se
află muzeul ce găzduieşte misterioasa Barcă Solară, descoperită abia în 1954, lângă partea de sud a piramidei. Această barcă se presupune că a purtat corpul
lui Khufu în ultima sa călătorie, înainte de a fi înmormântat în piramidă. Se poate de asemenea să fi servit şi ca mijloc de transport în viaţa de apoi, conform
credinţelor
Kefren

Khafra sau Kefren (Chephren în greacă) a fost un faraon egiptean al celei de a IV-a
dinastii Egiptene, având capitala în Memphis, Egipt. Conform unora din egiptologi
el a fost fratele şi succesorul lui Kheops, dar ipoteza acceptată de majoritatea este
că Djedefra a fost succesorului lui Khufu, iar Kefren al lui Djedefra.

Nu există consens cu privire la data domniei lui, după unele păreri fiind între 2558
şi 2532 î.Hr. În timp ce din Lista Regilor din Turin domnia sa lipseşte, iar Manetho
se pare că a exagerat perioada la 66 ani, majoritatea istoricilor consideră că
perioada reală a fost de 24-26 de ani bazându-se pe Testamentul Prinţului Nekure,
înscris pe pereţii mormântului acestuia din urmă. Testamentul datează din perioada
celei de a doisprezecea numărători şi se presupune a aparţine lui Kefren din
moment ce Necture era fiul lui. Kefren a construit cea de a II-a piramidă ca
mărime, Sfinxul şi un templu care este singurul templu ce a supravieţuit din
această dinastie. Numele său Khaf-Ra se traduce (după unii autori) prin "Apare
Precum Ra."

Sestrosis

Dupa un mileniu si jumatate de la moartea sa, grecii Herodot si Diodor din Sieilia i-au gasit numele in traditia orala care-l pastra ca pe umil dintre cei mai mari
razboinici. I-au zis Sesostris, cuceritorul unei jumatati a lumii. Atat de mare era inca faima sa, incat in “Sesostris” au fost inchisi doi faraoni cu acest nume (al II-lea si al
III-lea). Sesostris al III-lea, in egipteana Senusret al III-lea, faraon din dinastia a XII-a (2000-1785 i.e.n.), a fost cel mai de seama faraon al epocii Regatului Mijlociu
(2040-1730 i.e.n.), iar statuia sa il prezinta avand o fata cu contururi ferme, osoase, severa, cu o mandra tinuta de ostean.



Faima atat de mare a acestui faraon se explica si prin lipsa de putere a suveranilor egipteni dupa Kheops, secolul al 27-lea i.e.n,,pana la Sesostris. Dupa ce Egiptul
cunoscuse o perioada de maxima inflorire in toate domeniile, inca din perioada Regatului Vechi apar semnele unei crize politice si sociale. in timpul dinastiei a V-a
(2563-2423 i.e.n.), faraonii reusesc sa mentina cu greu un Egipt unificat, isi indreapta o importanta parte a eforturilor spre intarire cultului Soarelui, Ra, construind
celebrele temple ale Soarelui (la Abusir), iar urmasii lor, faraonii dinastiei a VI-a (2423-2263 i.e.n.), scapa din mana, treptat, puterea, in favoarea aristocratiei
provinciale, a conducatorilor nomelor (regiuni administrative), pana cand se produce sciziunea statala. incepe din acest moment (2263 i.e.n.), in istoria Egiptului, asa-
numita perioada interimara (prima), cunoscuta si sub numele de herakleopolitana, dupa numele nomar-hilor din Herakleopolis (Egiptul de Jos), care se proclama
independenti.



Totusi, faraonii dinastiei a VII-a (in special Pepi I) reusisera sa mentina activa politica externa, penetrand in Asia cu ajutorul trupelor de uscat (reprezentate numai de
infanterie) si al marinei. Timp de peste doua secole, dupa dinastia a Vl-a, pana in 2040 i.e.n., Egiptul va fi supus unei presiuni exterioare, la nord-est, datorata
atacurilor triburilor asiatice, precum si unei nesigurante interne perpetue, creata de luptele dintre cele doua formatii statale (heraklepolitana, in Egiptul de Jos, si
thebana, in Egiptul de Sus).



Aceasta instabilitate interna a fost atat de mare incat cei 70 de regi ai dinastiei a VII-a au domnit 70 de zile (!), dupa cum transmite istoricul Manethon. in prima parte a
acestei perioade asistam la o intarire a puterii Egiptului de Jos, in special in timpul dinastiei a IX-a, intemeiata de Ileti, care, insa, nu reuseste sa cucereasca sudul
egiptean. in partea a doua a perioadei interimare, in sudul egiptean se dezvolta, mai cu seama in vremea dinastiei a XI-a, ai carei suverani au purtat in special numele
de Anteph (2133-2000 i.e.n.), un regat din ce in ce mai puternic din noma thebana (considerata noma sceptrului), cu capitala la Hermontis, ce se intindea in sud pana
la Elephantine. Puterea maxima a nomei thebane a fost atinsa in vremea ultimului faraon al dinastiei a Xl-a, Mentuhotep al II-lea, care, in 2040 i.e.n. (alte cronologii;
2060 i.e.n.), infrange pe suveranii herakleo-politani, reunificand Egiptul.



Tulburarile perioadei interimare au fost manifeste si pe planul administrativ; daca, in vremea Regatului Vechi, puterea faraonului era absoluta (era ajutat de un
demnitar suprem, in acelasi timp judecator principal, administrator general, sef al depozitelor si atelierelor, si de un guvernator al Capitalei, amandoi, insa, in afara
departamentului razboiului si, totodata, facand parte din casa regala), in perioada urmatoare se renunta la aceasta concentrare a puterii, renuntare fatala. Ca Egiptul
nu a cazut sub presiunile exterioare s-a datorat atat puterii capatata la un moment dat de regii herakleopolitani, cat si faptului ca frontierele cu Sinaiul (si cu Etiopia)
erau bine fortificate, iar in tara exista o retea eficienta de fortarete.
Ramses al 3 lea

plendidul templu funerar al acestuia, de la Medinet Habu (langă Theba), evocă înspăimantătoarea piliere, care, dacă nu avea să năruie în vremea sa cu totul Egiptul, îi va tăia acestuia posesiunile antice: invaziile popoarelor mării. Pană a
ajunge în Egipt, povestesc textele le la Medinet Habu, popoarele mării au doborat şi jefuit Arzawa şi Alasia (în Cipru), precum şi cetăţile-state feniciene Ugarit, Sidon, au pustiit Palestina şi puternicul regat hitit. Pe de altă parte, libienii,
profitand de instabilitatea dinastică din vremea ultimilor faraoni ai dinastiei a XlX-la (după Mernemptah, toţi faraonii au fost uzurpatori, dinastia fiind încheiată de un străin - sirianul Iarsu), organizau dese coaliţii antiegiptene, pe care nu le-
au desfăcut nici după afirmare a fermă a noii dinastii, a XX-a (1171-1085 î.e.n.), întemeiată de Sethnakht, tatăl lui Ramses al III-lea (1170- 1138 î.e.n.).



Antepenultimul faraon din dinastia a XIX-a a purtat tot numele de Ramses (Ramses-Siptah), fără a avea însă precizarea numerică. Dacă pe acesta îl socotim al III-lea, Ramses al III-lea din dinastia a XX-a devine Ramses al IV-lea, iar
urmaşii acestuia, numiţi tot Ramses, devin al V-lea, al VII-lea etc, pană la al Xll-lea.



La patru ani de la instalarea sa în scaunul faraonilor, Ramses al III-lea este nevoit a face faţă unei noi tentative de invazie a libienilor, pentru ca, în 1163 î.e.n., să primească izbirea înspăimantătoare a popoarelor mării. Atat de mare era
această ameninţare, încat Ramses al III-lea a luat măsuri excepţionale de apărare: la graniţa asiatică, pe unde penetra o parte însemnată din popoarele mării (în intenţia de a coopera cu o flotă de invazie ce ataca pe braţul estic al Deltei
Nilului), a desfăşurat o impresionantă linie de apărare, în care a intercalat companii de arcaşi cu infanterişti şi grupuri mobile de ostaşi. Flota de război şi-a postat-o la gurile Nilului, de unde avea posibilitatea să intervină operativ pe oricare
din braţele acestuia.



Aceste măsuri s-au dovedit eficiente, Ramses al III-lea reuşind să obţină victorii hotăratoare, atat pe uscat, cat şi pe apă. Numai filistinii (peleseţii) sunt autorizaţi de faraon a se aşeza între Gaza şi Cârmei, dand numele Palestinei. (între
evrei şi peleseţi sau filistini au avut loc numeroase fricţiuni aplanate de-abia în vremea lui David) Aceste victorii ale lui Ramses al III-lea n-au întărit, totuşi, dinastia; în timp ce la vest continuau infiltrările libienilor spre Valea Nilului (dealtfel,
Ramses al III-lea mai reduce încă o invazie libiana, a tribului maxicnilor, în 1160 î.e.n.), eforturile faraonului pentru restabilirea hegemoniei egiptene în Siria şi Palestina (înfrange pe amoriţi şi pe sirieni în campanii rămase fără rezultate de
durată) suferă eşecuri. Singură Etiopia mai era supusă guvernatorului egiptean. La interior, stabilitatea dinastică este ameninţată de o oligarhie funciară şi preoţească puternică, agitată suplimentar şi de deplasarea accentului religioi de la
Amon spre Seth, defavorizand numerosul cler theban al zeului Amon. De altfel, comploturile, inspirate de această oligarhie, nu întarziară să apară. Ramses al III-lea este ucis în urma unuia dintre acestea, probabil complotul pus la cale de
una dintre soţiile sale, Tiy, care spera să aducă pe tron pe fiul ei, Pentaur. Planul a fost dejucat de Ramses al IV-lea, care şi-a inaugurat domnia prin procese dresate ucigaşilor tatălui său.



Cu toate, numeroasele probleme, interne şi externe, cărora a fost silit a le face faţa, Ramses al III-lea, ultimul faraon al Regatului Nou (perioadă cuprinsă între 1562-1085 î.e.n) s-a preocupat şi de progresul artelor şi ştiinţei. In vremea sa a
fost restaurat templul de la Luxor, a fost extins cel din Karnak, a fost construit splendidul templu de la Medinet Habu. Literatura beletristică, în limba egipteană vorbită, se îmbogăţeşte cu Povestea celor doi fraţi, Povestea despre prinţul
condamnat, Povestea regelui Sekenenra al Thebei şi a regelui Apepi al hiesoşilor (cu toată localizarea istorică cu secole înainte, era vorba de o polemică contemporană contra faraonilor ce-l adorau pe Seth, adorat şi de hicsosul Apepi), cu
valoroase culegeri de versuri de dragoste.



De asemenea, remarcabile sunt progresele ştiinţelor: se enunţă ipoteza prezenţei pe cer şi în timpul zilei a constelaţiilor, s-a inventat ceasornicul de apă, în medicină apare o descriere amănunţită a circulaţiei sangelui, precum şi un tratat
despre terapia leziunilor care dovedeşte că egiptenii cunoşteau legăturile dintre leziunile creierului şi funcţiile altor regiuni ale corpului. Ceilalţi faraoni de după Ramses al III-lea, au slăbit autoritatea faraonică (de la moartea lui Ramses al
III-lea, pană la sfarşitul dinastiei a XX-a, de-a lungul a numai 53 de ani, s-au succedat nu mai puţin de opt faraoni), perrniţînd amestecul în treburile dinastice al aristocraţiei, în special al marilor preoţi thebani.



Astfel, în vremea lui Ramses al Xl-lea (ultimul faraon al dinastiei), generalul Herihor, numit mare preot al zeului Amon thebanul, în acelaşi timp însărcinat cu administrarea grânarului statului, cu comanda armatei şi cu guvernarea Etiopiei
(vicerege), îşi atribuie întregul executiv, puterea faraonului rămanand numai nominală. Dealtfel, Herihor, profitand de slăbirea completă a puterii faraonului, în urma răscoalei populaţiei semite de la frontiera orientală (condusă de preotul
egiptean heliopolitan Osarsif, care s-a proclamat Moise Renăscutul), infrantă abia după 13 ani şi după un refugiu al faraonului la Napata (în Etiopia), l-a substituit pe Ramses al Xl-lea chiar pe tronul faraonic, intemeind dinastia XXI, care
inaugurează perioada Regatului tarziu (1085-525 î.e.n.).



Uzurparea lui Herihor în sudul theban va fi însoţită de uzurparea marelui vizir Smendes, la Tannis, în Egiptul de Nord, care a întemeiat dinastia tannisiană. Dinastia a XXI-a a lui Herihor, numită şi sacerdotală (1085 — 950 î.e.n.), va fi
subordonată acestei dinastii tannisiene fără număr, o subordonare de drept istoric, pentru că, de fapt, cele două dinastii paralele îşi vor împărţi Egiptul în cele două tradiţionale zone. Situaţia, menţinută peste un secol, va permite
mercenarilor libieni din armata egipteană să preia, prin comandantul garnizoanei libiene de la Bubastis, Sheshonk, printr-un acord amiabil cu un reprezentant al dinastiei a XXI-a, puterea unică în Egipt.Aşa a fost întemeiată dinastia a XXII-
a libiana, numită şi bubastică, care a domnit, Intre 950 - 750 î.e.n. Influenţa ei s-a manifestat in special asupra Egiptului de Jos şi Mijlociu. în Deltă, din 817 pain în 730 î.e.n. au domnit suveranii dinastiei a XXIII-a (paralelă cu a XXII-a),
întemeiată tot de un demnitar din Bubastis, Pedubasfl (libian şi el).
Akhenato


n Akhenaton (alternativ Akhenaten, inițial Amenhotep IV) a fost un faraon din Dinastia a XVIII-a (1379-1362 î.Hr.). El a înlocuit religia politeistă a Egiptului cu un sistem monoteist, ridicându-l pe zeul
discului solar Aton la rangul de zeu unic al Egiptului. În cadrul reformei sale, a construit un oraș nou unde a mutat capitala regatului. După moartea sa, succesorul său Tutankhamon a restaurat
vechiul cult politeist, memoria faraonului rebel fiind eliminată sistematic.



Epoca sa a fost una dintre cele mai controversate. Se știe relativ puțin despre copilăria sa. Se presupune că ar fi crescut în Teba (azi Luxor). A urcat pe tron între 16 și 24 de ani. Este posibil să fi fost
atunci deja căsătorit cu Nefertiti, femeia care a avut o mare influență în epoca sa. La încoronare, a adoptat titlurile egiptene tradiționale. În primii ani s-a ocupat în mod special de Heliopolis și de
clerul său, în scopul de a înfrâna ambiția tebanilor. A dat ordin să se construiască temple în Karnak (Luxor) pentru a se închina zeului solar, autoproclamându-se „Mare preot”. În al șaselea an de
domnie, își schimbă numele în „Akhenaton” ("Servitor al lui Aton") și proclamă adeziunea monoteistă a țării la cultul zeului Aton, cel care i-ar fi protejat domnia. Construiește orașul Akhetaton (azi Tell-
al-Amarna), care devine capitala regatului Egipt și încearcă eradicarea cultelor celorlați zei. Aceste reforme confesionale au dus la pierderea forței sale pe plan național și internațional. Moare după
18 ani de domnie, fiind îngropat în mormântul pe care și l-a construit în Tell-al-Amarna, însă corpul său nu a mai fost niciodată descoperit.



În ziua 13, luna 8, în al cincilea an al domniei sale, regele a ajuns în noul oraș Akhetaton (acum cunoscut ca Amarna). Acesta și-a modificat numele de Amenhotep (Amun este multumit) cu numele
de Akhenaton (Aton este mulțumit). Ba chiar, a trimis sculptori care să șteargă numele tatălui său de "Amun" de pe toate obeliscurile și templele imperiului egiptean.



În anul 9 (1344/1342 î.Hr.), Akhenaton a consolidat regimul atonist, declarând ca Aton va fi nu numai zeul suprem, ci numai Dumnezeu, o zeitate universala, și interzice închinarea la toate celelalte,
inclusiv la venerarea idolilor. Atonismul a pus astfel bazele monoteismului, credința într-un singur Dumnezeu . Aton a fost abordat de Akhenaton în rugăciuni, cum ar fi Imnul Mare pentru Aton : "O
Zeu al Soarelui, în afară de Tine nu este nici unul".



El a pornit la o campanie de ștergerea pe scară largă a numelor zeilor tradiționali, în special cele de Amun. Unele zeități din curtea sa le-au fost schimbat numele lor pentru a le elimina din patronajul
altor zei și să le plaseze sub Aton (sau Ra, cu care Akhenaton l-a asimilat Aton). Cu toate acestea, chiar și la Amarna, unii curtenii păstrau numele de Ahmose iar un artist cunoscut care a sculptat
celebrul bust a lui Nefertiti a fost numit Tutmose ("copil al lui Thoth"). Un număr copleșitor de mare de faianța și amulete de la Amarna, de asemenea, arată că talismane ce cuprindeau numele de
Bes Taweret, ochiul lui Horus, amulete și de alte divinități tradiționale, care au fost purtate în mod deschis de către cetățenii săi. Într-un mormânt a fost găsit și un inel care se referă la Mut, soția lui
Amun. Astfel de dovezi sugerează că, deși Akhenaton a închis templele tradiționale, politicile sale au fost destul de tolerante până la un moment dat, probabil, un eveniment special, încă necunoscut,
spre sfârșitul domniei.



Multi istorici și teologi asociază atonismul cu iudaismul, făcând legatura între istoria domniei lui Akhenaton cu povestea Exodului biblic.



Akhenaton a murit în anul al 17-lea al domniei sale, urmat de Smenkhkare care a devenit co-regent. Odată cu moartea sa, cultul lui Aton a fost abandonat.



Numele lui Akhenaton nu a mai apărut niciodată pe vreun izvor arheologic, fiind necunoscut până în secolul al XIX-lea, când identitatea sa a fost redescoperită de către arheologi. Numele său a fost
șters de pe toate inscripțiile vremii la porunca faraonului-general, Horemheb care dorea ștergerea oricărei urme istorice ale atonismului.



Chiar după moartea faraonului,orașul Akhetaton a fost abandonat.
Odiseea și eliada

In palatul lui Zeus are loc o petrecere la care participa toti zeii , mai putin Discordia , zeita vrajbei . Aceasta totusi lasa un mar pe care scrie ,,celei mai
frumoase'' . Pe rand apar Afrodita , zeita frumusetii , Atena , zeita intelepciunii si Hera , sotia lui Zeus . Nici Zeus si nici ceilalti zei nu se pot hotari pe
care sa o aleaga , asa ca ele vor fi nevoite sa caute un pamantean . Afrodita il alege pe printul Paris , unul dintre cei 50 de fiii ai lui Priam , care era un
neintrecut arcas . In timp ce aceasta ii promite ca ii va oferi cea mai frumoasa muritoare , pe Elena , Hera ii promite ca va stapani peste Asia si Atena
ii promite intelepciune si vitejie in lupte . Paris o alege pe Afrodita , celelalte zeite intelegandu-se pentru a distruge Troia si pe printul ei .

Paris o rapi pe Elena , acesta fiind nevoit sa ajunga pana in Sparta , acolo unde era si Menelaos de asemenea . Printul este ajutat de Eros , care ii
infige un arc Elenei pentru a se indragosti de Paris . Prin aceasta fapta care l-a insultat pe Menelaos , grecii pornesc razboiul impotriva troienilor .

Menelaos cere ajutorul lui Agamemnom si a altor razboinici din Grecia precum Ulise , Aiax , Idomeneu , Diomede , batranul Nestor si lui Ahile , care
pare a fi imposibil de gasit . Intr-un final este este gasit de Ulise la palatul unui rege , imbracat in haine de fata .

Grecii pornesc la lupta . Au trecut 9 ani si razboiul inca nu s-a sfarsit.

Ca sa isi faca rost de sclavi , grecii ataca vecinii Troiei. Asa cazu in mainile lui Agamemnon frumoasa Hriseida , fiica lui Hriseu , preot al lui Apolo .
Batranul preot sosi la cortul lui Agamemnon ca sa isi rascumpere fiica . Regele nici nu voi sa auda asa ca preotul ii cere lui Apolo sa il razbune . Apolo
arunca cu sageti otravite in greci . Ahile afla de la Calchas ca pricina maniei lui Apolo este ca Agamemnon nu i-a respectat decizia de a ii inapoia fiica
preotului sau . Ahile il roaga pe Agamemnon sa ii inapoieze fiica preotului , dar acesta o ia pe iubita sa Briseida . Ahile nu mai intra pe campul de
lupta , iar acest lucru va fi un mare avantaj pentru troieni , care ajung pana la corabiile grecilor . De vreme ce Patrocle si ceilalti razboinici nu au reusit
sa il convinga pe Ahile sa lupte din nou , insusi Patrocle intra in lupta in armura lui Ahile , dar este omorat in lupta 1 contra 1 cu Hector . Ahile se infurie
, intrand inapoi in lupta si il omoara pe Hector .

Dupa ce grecii observa ca nu au cum sa sparga zidurile cetatii , acestia il roaga pe Ulise sa le creeze un plan prin care sa darame zidurile . Acesta se
gandeste la un cal de lemn , mare , care sa fie ca un dar pentru troieni ,planuind si o plecare falsa a barcilor de pe mal pentru ca troienii sa creada ca
ei chiar au planuit pacea . Acest lucru se intampla si grecii ii inving pe troieni intr-un final , dar marele razboinic Ahile este omorat in lupta de catre o
sageata trimisa de Paris , care era dirijata de Apolo , combinatia de lovitura de muritor cu cea de zeu in calcaiul lui care era singura lui zona
vulnerabila facandu-l sa moara .



Pericle

Pericle s-a nascut catre anul 495, avandu-l tata pe Xantipos si mama pe Agariste. Tatal lui a fost unul dintre eroii de la capul Mycale, iar mama lui apartinea nobilei familii a Alcomeonizilor, fiind nepoata vestitului Clistene, care
daruise Atenei o constructie democratica. Avea o familie instarita, cu o pozitie socila superioara. Cu alte cuvinte, viitorul conducator democrat provenea din cea mai inalta aristrocatie.



Agariste a avut un vis premonitoriu, inainte de a-l naste pe Pericle : copilul ei era un leu; fiul ei va deveni, intr-adevar, daca nu cel mai puternic om din Grecia, cel putin geniul ei tutelar.



Pericle fusese un copil frumos, cu trasaturi nobile, dar cu capul un pic cam alungit, lucru care starnea ironia poetilor.



Educatia pe care Pericle a primit-o a fost extrem de ingrijita, cum se cadea unui tanar aristocrat. Inainte de 13-15 ani a invatat sa citeasca, sa scrie si sa socoteasca la scoala de gramatica, dupa care a urmat scoala de ed.
Fizica, unde a invatat sa lanseze sulita, sa se lupte si sa calareasca. Parintii sai au ales filozofii cei mai renumiti si oamenii de stiinta cei mai de seama pentru dezvoltarea si implinirea darurilor sale innascute: inteligenta
neobisnuita, perseverenta in studiu, seriozitate, cumpanire, stapanire de sine.



Damon din Oa il invata muzica; spirit rafinat, profesorul lui Pericle exploreaza fiinta umana, dorind sa-i cunoasca toate aspectele. Pericle a invatat de la profesorul sau sa cerceteze natura umana pentru a o stapani mai bine.



Zenon din Eleea, parintele sofisticii, il initiaza pe Pericle in arta controversei, dar cel care exercita o influenta hotaratoare asupra sa este Anaxaboras din Clazomenes(supranumit „Spiritul”).



Pericle simte ca este sortit unui viitor deosebit de aceea el se pregateste minutios inainte de a se lansa in arena politica. De altfel asemanarea sa cu tiranul Pisistrate este uimitoare pentru batranii cetatii. Lectiile pe care le a
dat istoria, il tin departe de popor, in fata carora apare rareori. Asteapta sa implineasca treizeci de ani, putin inainte de alegerile din 461 i Hr, pentru a milita, cu trup si suflet, in partidul democrat, contrar tuturor traditiilor
familiale.



Pericle este sincer convins ca in felul acesta pregateste viitorul stralucit al Atenei.



Ancheta ii este favorabila, iar alegerea sa ca strateg este neindoielnica. De altfel timp de cincisprezece ani, popoprul va reinnoi votul de incredere acordat celui care avea sa-l conduca pe culmile gloriei.



De acum in acolo, Pericle pune in concordanta felul sau de a trai cu idealul sau, precum si cu functiile sale: grav, cam trufas, este stapan pe el in toate ocaziile, nu izbucneste in hohote de ras si plange rareori. El nu-si iroseste
timpul cu vorbaraia fara rost sau cu hoinareli: om de stat, muncind cu indarjire. Nu se lasa corupt, nu isi neglijeaza problemele personale si este cam strans la mana. Propritar al unor domenii intinse in Attica, Pericle a
incredintat unui servitor, Evanghelos, administrarea bunurilor sale.



In viata publica, procedeaza cu iscusinta, fiind un politician subtil si ager. Pentru a-si pastra ascendentul asupra poporului, a carui fire schimbatoare ii este cunoscuta, urca foarte rar la tribuna, lasand prietenilor sai grija de a-i
sustine parerile. De fapt, el este cel care conduce, nu poporul. Aceasta autoritate suprema o datoreaza faptului ca este considerat „gura de aur”, fiind supranumit „Olimpianul . Omul acesta asemanat cu Zeus stie sa ramana
intotdeauna moderat la vorba si in gesturi.



Pericle este insa nefericit in casnicie. Avea doi fii Xantipos si Paralos.


El isi ascunde firea lui duioasa sub o raceala aparenta. Se indragosteste de o frumoasa straina, pe care o cunoaste la o intrunire de filozofi. Fina, inteligenta, incantatoare, Aspasia din Milet a cucerit imediat inima lui Pericle,
care divorteaza pentru a trai, cu o straina, curtezana.



Pretenii lui Pericle cu care adesea se intalnea erau: Anaxagoras si Zenon(dascalii sai), Sofocle(vechiul tovaras de arme), Euripide(inflacaratul sau admirator), Herodot(un reporter interesat de toate), Fidias(ministrul artelor) si
Socrate.



Marele orator si om politic al Grciei din antichitate, conducator al Atenei intre 443-429 i Hr., sef al partidului democrat, mare protector al artelor si stiintelor, in timpul caruia, Atena a atins o mare dezvoltare, ea devenind centrul
comercial, politic si cultural al Greciei antice, s-a stins din viata in 429 i Hr.
Filip Al 2 lea

Una dintre cele mai Insemnate personalitati ale Antichitatii, mare strateg si om politic, Intemeietor al statului centralizat macedonean, a fost fiul regelui Amintas al III-lea.



La moartea lui Amintas, tronul a fost mostenit de Perdicas al IlI-lea, fratele lui F. Acesta a murit In 359 I.H., iar F. a fost numit, la varsta de 24 de ani, tutorele mostenitorului minor al tronului, fiul lui Perdicas. In cei trei ani care au urmat F. s-a impus prin ambitie,
hotarare si autoritate atat In politica interna, cat mai ales In campaniile militare Impotriva vecinilor.



Statul macedonean se afla In nordul Greciei, In zona golfului Thermaic, avea capitala la Aigai (mutata la Pella de catre F.) si se Invecina spre vest cu ilirii, iar spre nord cu peonii, populatie traca.



Primele campanii militar e ale lui F. au avut ca scop Infrangerea peonilor si a ilirilor, apoi ocuparea regiunii aurifere a muntelui Pan-geu din Tracia, zona In care a Intemeiat orasul Philippi, centru de supraveghere a acestei importante regiuni. Minele de aur de aici au
permis Macedoniei baterea filipi-lor (staterilor) de aur, monede de mare valoare care vor Intrece Insemnele monetare ale Atenei sau ale Imperiului Persan. Cuceririle sale au fost favorizate de organizarea unei armate deosebit de eficiente, bazata pe serviciul
recrutarii obligatorii.



Fiecare circumscriptie militara (provincie) a Macedoniei, contribuia cu cate trei unitati: de cavalerie, de infanterie grea si de infanterie usoara la armata regelui. Forta armatei o con-stituia falanga, constituita din unitati de luptatori dotati cu o lance lunga de 5-7 m
(sarisa) si care forma un veritabil zid In fata dusmanului.



Dupa preluarea teritoriilor peonilor, ilirilor si a muntelui Pangeu, Filip ocupa orasele de pe tarmul egeean al Traciei: Amphilopolis, Pydna, Potideea, amenintand pozitiile Atenei In comertul pe Marea Neagra. Atena, redevenita la mijlocul secolului al IV-lea I.H. hege-
mona a lumii grecesti, era, de altfel, principala forta care i s-ar fi putut opune lui F. Eficienta actiunii politico-militare antimacedonene a Atenei a fost Insa subminata de rivalitatile si certurile permanente dintre cetatile grecesti, ceea ce a favorizat politica abila a lui F.
de cucerire a lumii grecesti.



Din 356 I.H., o data cu Inlaturarea de la tron a nepotului sau, F. a ramas singur stapan al Macedoniei si a declansat campania de supunere a Greciei. In perioada urmatoare, s-a casatorit cu Olym-pias, fiica regelui Epirului, si s-a nascut Alexandru, cel care, urmand
politica tatalui sau, va Intemeia Imperiul Macedonean, reunind sub stapanirea sa atat Grecia, cat si Asia.



Politica de cucerire a Greciei dusa de F. a alternat campaniile militare cu abilitatea diplomatica, regele macedonean fiind acuzat deseori de lipsa de scrupule In atingerea scopurilor sale politice. In 353 I.H., a ocupat provincia Thesalia, tintind spre stramtoarea
Termopile care, odata cucerita, In 350 I.H., deschidea drumul spre Grecia pro-priu-zisa. Intre timp, a organizat flota macedoneana, cu care erau atacate convoaiele comerciale ale Atenei si ale aliatilor acesteia.



Impotriva politicii lui F. s-a ridicat marele orator si om politic atenian Demostene. Discursurile sale (Filipicele) prezentate In Adunarea poporului Incepand din anul 351 I.H. chemau atat pe ate-nieni, dar si restul cetatilor grecesti la unitate Impotriva dusmanului
comun, Regatul macedonean.



In 349 I.H., F. a ocupat Olynthul, cetate aliata cu Atena, Intreaga Peninsula Chalcidica intrand sub controlul Macedoniei. In aceasta situatie, Atena a fost nevoita sa accepte, In 346 I.H., Incheierea unui tratat de pace cu Macedonia. Acest tratat, semnat la Pella,
capitala Macedoniei, poarta numele unuia dintre negociatorii atenieni: “Pacea lui Philocrates”. Practic, pacea prevedea mentinerea teritoriilor pe care ambele state (Macedonia si Atena) le posedau, dar avea, de fapt, caracterul unui armistitiu, deoarece pregatirile
pentru o noua confruntare militara au continuat. In perioada urmatoare, F. a fost recunoscut practic ca arbitru al conflictelor dintre cetatile grecesti, mai ales In privinta disputelor In problema controlului asupra sanctuarului lui Apollo de la Delfi.



Pana la victoria finala asupra cetatilor grecesti si mai ales asupra Atenei, F. a avut de Infruntat amenintarea scitilor care, sub presiunea sarmatilor, si-au parasit teritoriul din nordul Marii Negre si s-au deplasat spre sud, spre Dunare, sub conducerea lui Ateas. In 339
I.H., Intr-o rapida incursiune militara, F. i-a Infrant pe sciti, granita nordica a Regatului Macedoniei fiind astfel fixata In zona Dunarii de Jos, prilej cu care i s-au supus si coloniile grecesti de pe tarmul dobrogean pontic.

Razboiul cetatilor grecesti Impotriva Macedoniei a fost declansat din nou de Atena si Teba, carora li s-au alaturat si alte orase ale Greciei. Confruntarea dintre cele doua tabere militare s-a desfasurat In august 338 I.H. la Che-roneea.



In armata macedoneana, comanda cavaleriei revenea fiului lui R, Alexandru, In varsta de optsprezece ani a carui tactica s-a dovedit decisiva pentru Infrangerea coalitiei organizate de Atena. La batalie a participat, In calitate de simplu hoplit, Insusi Demostene,
inspiratorul coalitiei antimacedonene. In urma victoriei, F. a tratat cu deosebita asprime Teba, a desfiintat Liga beotiana, dar a restituit Atenei prizonierii In schimbul unei rascumparari si a permis pastrarea autonomiei, flotei si coloniilor acesteia. Ulterior, restul
Greciei a fost supus fara dificultate, cu exceptia Spartei, al carei teritoriu Inconjurator a fost totusi pustiit de armata macedoneana si Impartit cetatilor rivale acesteia.



In acelasi an, F. a convocat primul mare congres panelenic la Corint. Cetatile grecesti au fost integrate In noua Liga dominata de Macedonia, pastrandu-si Insa autonomia. Problemele comune urmau a fi dezbatute de Sinedrion, institutie In care fiecare oras era
reprezentat proportional cu importanta sa militara. Aceasta Liga punea bazele unui stat federal, controlat de regele F., care Isi rezervase functia de comandant militar suprem. In a doua Intrunire a Ligii, din anul 337 I.H., el a anuntat noul sau proiect militar: atacarea
Imperiului Persan pentru a razbuna umilintele Indurate de greci In timpul razboaielor medice din secolul al V-lea I.H. Pregatirea expeditiei a fost Insa Intrerupta In 336 I.H. de asasinarea lui F. la nunta fiicei sale Cleopatra, de catre unul dintre generalii sai, Pausa-
nias, fapta de care, se pare, nu ar fi fost straina nici sotia sa, Olympias. Aceasta fusese repudiata de F. In anii anteriori pentru a se casatori cu fiica unuia dintre generalii sai. I-a urmat la tron fiul sau, Alexandru Macedon (“cel Mare”).
Alexandru Macedon

Alexandru cel Mare sau Alexandru al III-lea s-a nascut la Pella, capitala Macedoniei in anul 356 IHr in data de 21 iulie, fiind fiul lui Filip al II-lea si al unei bacante tebane numita Olimpia. Filip al II-lea este persoana ce a pus bazele imperiului construit de fiul sau. E a facut ca
armata sa, organizata in falanga, formatia de lupta a macedonenilor sa ajunga sa dea un randament superior orcarei armate a epocii. In august 338 IHr. e reuseste sa castige o lupta impotriva unei aliante a statelor grecesti, cu ajutorul fiului sau care in fruntea cavaleriei a reusit
sa distruga batalionul sacru teban. Astfel Filip a reusit sa aduca Grecia unita in fata amenintarii persane. Filip i-a spus lui Alexandru “Fiule cauta-ti alt regat ca acel car ti-l las e prea mic pentru tine”. Olimpia era fiica orfana a raposatului rege din Epir, Neoptolem. Plutarh spune
ca femeile din teba s-au consacrat intotdeauna riturilor orgiaice ale lui Orfeu si Dionysos, iar dat fiind ca aceste rituri erau insotite de orgii sexuale, autentice sau imaginare, putem spune despre Olimpia ca avea un temperament aprins. Filip s-a indragostit nebuneste de ea motiv
pentru care o va cere in casatorie si la putin timp se va naste Alexandru. Ea credea ca Alexandru, fiul ei, era conceput cu ajutorul lui Amon, zeitatea suprema egipteana, din acest motiv dand o importanta mare educatiei spirituale. Olimpia va gasi fiului sau o doica si apoi o
persoana care sa-i formeze caracterul, aceasta persoana fiind Leonida. Leonida era un personaj auster si rigid ce l-a educat pe Alexandru foarte strict impunandu-i o serie de limite. Tanarul nu i se dadea sa manance decat strictul necesar, i se interzicea sa aiba mai multe haine
decat ar avea nevoie etc. Leonida la invatat pe print economia si moderatia in toate lucrurile. Filip incearca sa gaseasca o persoana mai potrivita pentru educatia fiului sau si il va gasi pe filozoful grec Aristotel, pe care il va insarcina cu educarea tanarului intr-un orasel obscur,
Meiza. Deplasarea in oraselul izolat a fost facuta pentru a opri influenta Olimpiei si a religiei asupra caracterului lui Alexandru. Cand l-a ales pe Aristotel, Filip a urmarit sa-i deschida mintea tanarului Alexandru, astfel incat sa-i deschida interesul pentru stiinta. Alexandru a
deprins in timpul petrecut cu Aristotel (343-340 IHr.) gramatica, muzica, geometria, retorica si filozofia. In urma educatiei sale a ajuns un mare iubitor al « Iladei » ajungand chiar sa cunoasca o mare parte pe dianfara si identificandu-se cu unul din eroii « liadei » , Ahile al carui
destin il considera paralel cu al sau.



A fost un personaj ce a marcat clar epoca sa fiind un geniu militar, marea lui realizare fiind construirea celui mai mare imperiu din acea vreme in numai 13 ani. Alexandru a avut o personalitate diferita de cea a tatalui sau Filip care a fost o persoana ce facea excese, ce bea prea
mult, ce avea aventuri nenumarate, fiind vesnic indragostit. Asta se datora educatiei primite de la mama sa pioasa Olimpia ce a dorit sa-i asugure o educatie aleasa astfel incat sa nu ajunga ca tatal sau.



In anul 340 IHr. Alexandru se va intoarce la Pella unde isi va lua atributiuni militare. In 338 IHr. dupa victoria obtinuta imptriva grecilor la Cheroneea, se va convoca un congres al polosurilor grecesti ce decid sa-si uneasca fortele impotriva persilor, acest congres marcand
acceptarea hegemoniei macedonene asupra greciei. Filip al II-lea este asasinat la nunta fiicei sale (Alexandru nu a avut nici un amestec in complot). Grecii vad in moartea lui Filip un sfarsit al hegemoniei grecesti, iar in urma decesului regelui Alexandru preia puterea la numai
20 ani, fiind proclamat rege de catre generalii lui Filip. In primavara celui de-al doilea an de domnie Alexandru va porni in prima sa expeditie impotriva ilirilor si getilor pe care-i si supune asigurandu-si siguranta din partea de Nord. In vara lui 335 IHr. , in Teba se produce o
revolta in urma careia generalii macedoneni sunt ucisi, iar garnizoana macedoneana asediata. Alexandru ii va pedepsi crunt pe tebani imediat (parcurgand in 14 zile un drum parcurs de alte armate in luni de zile) asediand cetatea si cucerind-o, dupa care a distrus-o pana la
temelii lasand in picioare doar casa lui Pindar. Dupa aceasta demonstratie de forta nici un stat nu a mai pus la indoiala hegemonia macedoniei si nici un macedonean nu s-a mai indoit de calitalile de lider ale printului, care desi era considerat imatur a facut prin aceasta batalie
dovada maturitatii sale. Apoi Alexandru a plecat intr-o campanie in care dorea sa-si implineasca visul de a stapani si jefui intregul imperiu persan, egiptul etc.A decis ca sa daruiasca prietenilor toata averea sa, la plecare a fiind intrebat : « Tie ce-ti ramane ?» la care Alexandru a
spus « Speranta ». In primavara lui 334 IHr. fara a face cine stie ce pregatiri, Alexandru, anticipand o criza interna a imperiului Persan, porneste la lupta cu 30.000 de oameni din care 9000 in falanga si 5000 calareti. Antipatros a fost insarcinat cu apararea macedoniei, dandui-
se un rol defensiv. Alexandru va traversa Helespontul si trecand in Asia si-a pus in aplicare planul de campanie. El va obtine o victorie la Granicos, in 334, iHr impotriva persilor si mercenarilor greci condusi de generalul Memnon. Alexandru ocupa in continuare Misia, Lidia,
Licia, Pisidia, Frigia si elibereaza orasele grecesti Efes, Milet, Halicarnas. Marsul sau a fost insa oprit de venirea iernii, fiind reluat imediat ce conditiile au fost prielnice. Apoi traverseaza Cappadocia si apoi muntii Taurus si patrunde in Cilicia unde in toamna anului 333IHr a avut
loc prima comfruntare militara directa intre Darius al III-lea si Alexandru Macedon langa Issos, unde prin implicarea ca general si ca soldat tanarul macedonean a facut diferenta. In urma acestei victorii, in mana macedonenilor a cazut familia lui Darius si a devenit posibila
continuarea expeditiei spre sud trecand Eufratul. Daruis al III-lea ii propune lui Alexandru sa faca pace insa propunerea sa e refuzata ferm. Orasele Arados, Byblos, Sidon i s-au supus fara lupta astfel obtinand o flota ce depasea flota persana, prin aceasta consolidare a flotei
Alexandru urmarind sa distruga imperiul Persan. Apoi Alexandru va cuceri Tyrul in iulie 332 IHr. in iulie, dupa un asediu de 6-7 luni, iar populatia orasului va fi ucisa sau vanduta ca sclavi. In noiembrie 332 IHr. va patrunde in Egipt unde toate cetatile nu au indraznit sa-i opuna
rezistenta. A reusit prin ofrande aduse lui Amon sa se declare fiu al zeului ceea ce-i dadea dreptul de a mosteni tronul Egiptului. El a mai intemeiat in Egipt si un oras pe care l-a numit Alexandria (332/331 IHr.) aici construindu-se mai tarziu una dintre cele 7 minuni ale lumii
antice, farul din Alexandria. Odata cu parasirea Egiptului incepe o noua etapa a expeditiei. Alexandru Strabate Siria, Palestina si patrunde in Mesopotamia unde are loc ultima batalie cu Darius in octombrie 331 IHr. la Gaugamela, unde desi a opus o rezitenta eroica, Darius a
fost invins, lasand in urma averi inimaginabile. Aceasta batalie a fost una dintre cele mai mari ale antichitatii Darius dispunand de 1.000.000 soldati. In aceasta batalie numarul de soldati al lui Darius era asa de mare fata de cel al tanarului Alexandru incat numai curajul si geniul
militar au decis batalia. Patrunderea in flancul stang macedonean al cavaleriei persane, nu a reusit sa-l descurajeze pe Alexandru care a reusit sa spulbere centrul frontului persan. In urma acestei victorii grecii reusesc sa transeze in favoarea lor conflictul, Darius Al III-lea fiind
ucis de satrapul Bessos al Bactriei, in iulie 330 IHr. Acest satrap se va proclama ulterior urmas al dinastiei Ahemenide sub numele de Artaxerxes al IV-lea. Alexandru are grija ca funerariile lui Darius sa fie unele demne de un rege si dupa cucerirea Bactriei, ucigasul este
pedepsit fiind condamnat la o moarte in chinuri groaznice. In anul 331 IHr., are loc in Grecia o rascoala a Spartanilor condusi de Agis, aceasta fiind infranta de catre Antipatros. Intre 329 si 327 IHr., Alexandru se chinuie sa cucereasca Sogdiana si Maracanda. Aceste victorii in
Iranul estic si in Asia Centrala au fost pastrate prin lasarea de garnizoane in fiecare cetate cucerita, ceea ce ii permitea sa deschida rute comerciale si militare. In 328 IHr. Introduce proskynezia, o practica a mezilor si ia in casatorie pe Roxana, in 327IHr., fiica unui satrap ceea
ce-l fac pe Alexandru popular datorita adoptarii acestor obiceiuri orientale. In armata sa a aceptat tineri generali persani si a lasat 30.000 oameni sa i-se alature in lupta sa. A reformat armata, masura ce a creat comploturi in randul soldatilor sai , unul dintre acestea avand loc in
328-327 IHr., toti cei banuiti ca au participat la complot fiind ucisi. In primavare lui 327 IHr. incepe cucerirea Asiei Centrale si a Indiei, iar in mai 326 IHr. da ultima sa mare batalie, pe raul Hyphasis invingandul pe suveranul indian Poros. Aici s-a oprit Alexandru, deoarece un
fugar din Magadha, il avertiza ca Dhana Nanda, suveranul provinciei, il asteapta dincolo de rau cu o armata de 200.000 pedestrasi, 20.000 de calareti, 2000 care de lupta, 3.000 de elefanti. Aceasta oaste nu era una neomogena ca cea a lui Darius sau mica ca cea a satrapilor,
fiind o armata disciplinata, uriasa ca numar de soldati, omogena, profesionista si odihnita. In Iulie 326 IHr. Alexandru a ordonat retragerea, profitand de oboseala si de nemultumirile ostenilor. Armata lui Alexandru s-a impartit in 3, o parte din armata a fost pusa sub comanda lui
Nearchos, si a coborat cu flota pe Hydaspes si apoi pe Indus pana in Ocean, iar de aici de-a lungul coastei pana in golful Persic si in sus pe Eufrat, al doilea corp de armata il avea drept comandant pe Crateros, a plecat spre vest, prin Arachosia, urmand sa faca jonctiunea cu al
treilea corp, in Carmania, ce dubla traseul primului corp. In Carmania Alexandru si-a reorganizat ostirea, apoi s-a dus la Susa prin Persepolis. In anul 324 IHr., dupa 10 ani de la pornirea campaniei, realizarile lui Alexandru erau fabuloase: a reusit sa conduca ostile sale 26.000
Km fara sa fie infrant, a creat cel mai mare imperiu de pana atunci. Acest imperiu ajunsese sa se intinda de la Marea Adriatica in vest la Oceanul Indian si Indus spre Est , de la Dunare in Nord pana in Sudan in sud. In incercarea de omogenizare a populatiilor din imperiu
Alexandru, a decis ca in februarie 324 IHr., sa se organizeze clelebrele „Nopti Susiene” in care Alexandru se casatoreste cu Sateira fiica a lui Darius, instituind poligamia (obicei persan), si alti 10.000 macedoneni se vor casatori cu femei persane. O alta incercare pentru
Alexandru a fost organizare imperiului vast, aici inspirandu-se din oranizarea imperiului persan la apogeu in timpul lui Darius si al lui Xerses. Alexandru a deis sa-si mute capitala la Babilon, megalopolisul antic mesopotamian. Alexandru a intrerupt consolidarea imperiului in 3
iunie 323IHr. datorita sanatatii sale avand sa se stinga din viata la 13 iunie 323IHr. la varsta de numai 33 de ani, murind fara a-si desemna un succesor. Cauza mortii pare sa fi fost malaria. Imperiul sau a fost cladit rapid dar tot asa de repede s-a si destramat, facand din
imperiul macedonean cel mai efemer imperiu din istorie. Imediat dupa moartea lui Alexandru generalii sai au inceput sa se certe pentru a fi urmasii lui la tronul vastului imperiu. Imperiul a ajuns sa fie condus de diadohi, care-l proclama rege, sub numele de Filip, fratele debil al
lui Alexandru, Archidaios. In eventualitatea ca fiul lui Alexandru si al Roxanei ar fi fost baiat acesta ar fi urmat sa ajunga pe tronul imperiului. Asa s-a si intamplat ceea ce



l-a facut pe noul nascut, Alexandru al IV-lea, rege. Ideea de mentinere a imperiului a pierit dupa ca urmasii legitimi ai lui Alexandru al III-lea (Roxana, Alexandru al IV-lea, Argos) au fost ucisi, iar speranta s-a stins total in 301 dupa batalia de la Ipsos cand cel mai valoaros
general al lui Alexandru, si singurul care era capabil sa mentina imperiul, Antigonos, a murit.



O consecinta directa a cuceririlor facute de macedoneni in sec IV IHr. a fost formarea civilizatiei elenistice, denumita astfel datorita faptului ca orientalii elenizati erau numiti elenisti. Perioada elenistica este situata intre anii 323 IHr. (anul mortii lui Alexandru) si anul 30 IHr. (anul
mortii reginei Cleopatra). Aceasta civilizatie nu a fost originala deoarece a fost doar un creuzet, amestecand celelalte civilizatii cucerite.
Romulus

Sunt mai multi scriitori ce au narat povestea acestor doi gemeni:



Langa albia raului Tevere, intr-o coliba saracacioasa, traiau un batran pastor cu sotia sa: Fàustulo si Laurenzia. Intr-o seara Fàustulo sedea obosit in poarta colibei, in timp ce Laurenzia, pregatea cina.

Deodata, din padure, se auzi un fosnet, si acolo jos, la rau, o umbra aluneca pana la mal

Fàustulo se gandi sa mearga sa vada ce era; ii spune sotiei sa il astepte si inainta precaut inspre malul raului Tevere.

Din cauza ploilor recente, raul crescuse si inundase campurile si terenul era presarat de mari balti. In una din aceste balti, la picioarele unui arbore, Fàustulo vede o lupoaica enorma, intinsa pe o parte si doi copii ce se nutreau cu laptele ei.

Credea ca viseaza. Se retrase incetisor, si se intoarse la coliba unde ii povesti sotiei tot ceea ce vazuse. Sotia nu l-a crezut pe Fàustulo iar acesta a fost nevoit sa o duca pe aceasta cu forta pana la locul cu pricina.

Putin dupa aceea, copiii se regaseau in coliba lui Fàustulo si Laurenziei, unde au crescut si in putini ani au devenit doi tineri puternici, putin salbatici, dar buni.

Fàustulo ii chemä Romulus si Remus; iar ei l-au respectat ca pe un tata, in fiecare zi departandu-se tot mai mult de coliba in cautarea unor noi aventuriAceasta este povestea scriitorului Gustavo Brigante Colonna.



Legenda spune in schimb ca, odata crescuti, Romulus si Remus cunoscand povestea lor, intorcandu-se la Albalonga, l-au pedepsit pe crudul Amulio si l-au eliberat pe bunicul Numitore.

Obtinand apoi permisul acestuia, au parasit Albalonga si au mers pe malul raului Tevere, unde crescusera, pantru a pune bazele unui nou oras.

Dar cine din acestia doi i-a dat numele?

Norocul cazu pe Romulus, care lua un plug si, pe Dealul Palatino, trase o brazda pentru a desemna orasul, care de atunci fu cunoscut sub numele de ROMA.

Era ziua de 21 aprilie 753 inainte de nasterea lui Iisus Hristos.

Nasterea noului oras insemna, din nefericire, sfarsitul vietii lui Remus. A fost stabilit ca nimeni, pentru nici un motiv,nu putea sa treaca dincolo de 'brazda'(limita) fara pemisiunea conducatorului. Dar Remus, invidios, sau dintr-o gluma, facu un salt peste limita si, exclama razand:

- Uite cat este de usor! -

Romulus, plin de manie, se arunca asupra lui Remus si, implantand spada, il ucise spunand in acelasi timp, ca oricine va aduce ofense numelui Romei va trebui sa moara.

Romulus, ramas singur, guverna orasul in mod intelept, si intr-o zi, in timpul unei furtuni, el dispare, rapit la cer, de Zeul Marte.



Mitic fondator si primul rege al Romei, fiu, conform celei mai difuze legende, al lui Marte (Zeul razboiului) si al Reginei Silvia, descendent al lui Enea, Amulio, devenit rege in Alba Longa, dupa ce l-a inchis pe fratele sau Numitore, pentru a evita nasterea altor legitimi mostenitori
ce ar fi putut revendica tronul, constranse fiica, Regina Silvia, sa devina Fecioara vestala. Dar regina Silvia, iubita de Marte, da nastere la doi gemeni, Romulus si Remus, care aruncati in Tevere, intr-un cos, din ordinul unchiului, au fost purtati de curenti pana la mal, sub un
smochin, unde au fost alaptati de o lupoaica, pana cand au fost gasiti si crescuti de pastorul Fausolo si de sotia sa Acca Laurenzia. Deveniti adulti si aflandu-si accidental originile regale si, de uzurparea lui Amulio, l-au ucis urcand pe tron pe Numitore. Au decis sa
fondeze un oras, unde Romulus delimita limitele pe Palatino, tragand brazdele corespondente viitoarelor ziduri inconjuratoare cu un plug tras de un bou alb si o vaca alba. Asa-zisa cearta asupra alegerii numelui orasului si asupra cui trebuia sa conduca, fu initiata de gestul
provocator al lui Remus, care in gluma, facu un salt peste brazda(limita) , si astfel totul se conclude cu moartea lui Remus insusi, ucis de fratele lui (sau de locotenentul Celere).



Ramas singur, Romulus se straduieste sa populeze noul oras, Roma, oferind azil fugarilor din tinuturile vecine si procurandu-le si sotii, prin rapirea femeilor Sabine in timpul unei sarbatori religioase. Rezolvase astfel si conflictul imediat urmator acestui act, primindu-i pe Sabini
printre cetatenii Romei si asociind la tron pe regele lor, Tito Tazio. In final, dupa circa 40 de ani de domnie dedicata, elaborand principalele institutii publice, militare si religioase din Roma, Romulus dispare misterios in timpul unei furtuni, in timp ce inspecta armata, primit printre
zei, sau pentru altii, ucis de unii nobili ce nu mai puteau suferi autoritatea sa. A fost oricum identificat cu Quirino si, sub acest nume, venerat ca si divinitate protectoare a Romei.



Rapirea Sabinelor



Odata creat orasul, exista problema popularii lui: Romulus adunase pastorii din zonele inconjuratoare, dar lipseau femeile. Cum sa faca?

Se gandi sa organizeze o petrecere unde sa invite si pe Sabini, cu sotii si fiice.

In toiul petrecerii, la un semnal prestabilit, tinerii romani su rapit toate femeile Sabinilor, si inarmati cu pumnale, i-au pus pe fuga pe barbati. Acestia se reintoarsera, la scurt timp dupa, condusi de Tito Tazio, regele tribului Sabina dei Curiti, cu intentia de a-si elibera femeile si de
a se razbuna.O fecioara, Tarpea, le deschise portile orasului, dar plati imediat gestul necugetat cu o moarte atroce,fiind zdrobita de scuturile romanilor. Generatiile urmatoare au dat numele ei unei stanci (Stanca Tarpea), de unde erau aruncati condamnatii la moarte.

Odata intrati in Roma, Sabinii au tabarit pe romani; dar abia inceputa batalia, femeile au intervenit pentru a obtine un armistitiu: multe dintre fecioare, de fapt, se indragostisera de sotii lor romani si nu puteau tolera sa vada batalia sangeroasa dintre parintii si sotii lor. Astfel au
ajuns la o conluzie pacifista: Romulus si Tito Tazio au condus impreuna orasul: astfel Sabinii si Romanii au devenit un unic popor.



De la numele tribului lui Tito Tazio, acela al Curitilor, deriva apoi la Romani apelativul Quiriti.