ANALIZA EXISTENTIALA

(PSIHOTERAPIA EXISTENTIALA)
 PRINCIPALII AUTORI
Analiza existentiala-Ludwig Biswanger
Analiza existentiala- Rollo May
Logoterapia- Victor Frankl
PRINCIPII ale abordarii existentiale
 4 GRIJI FUNDAMENTALE
  
 Moartea
  
 Libertatea

 Izolarea existenţială
  
 Lipsa de sens

 pierderea sensului existenţei

 maturizarea - o precondiţie a libertăţii şi realizării de sine
CONCEPTE ale abordarii existentiale

 anxietatea existentiala - pozitivă (persoana

conştientizează faptul că existenţa este limitată şi de aceea ea este
singura responsabila de scopul şi direcţia propriei vieţi)
 Anxietatea nevotica (negativa) –persoana evită posibilităţile de
implinire, de dezvoltare interioara, trăieste intr-un mod limitat şi
resemnat
 impasul existential
 - ipseitatea (ENERGIE), tuitatea (STRUCTURA), ileitatea(VALOARE)-
MODEL TRIONTIC
Confruntarea cu moartea
 Anxietateade moarte
 Cum se manifesta anxietatea de moarte?
 eroismul compulsiv – tendinţa de a înfrunta pericole
exterioare
 dependenţa de muncă – un mod de viaţă compulsiv şi
disfuncţional.  
 atitudinea iraţională şi obedientă, depresia
 dificultăţile interpersonale – rezultă mai ales din teama
de singurătate
Constientizarea mortii in psihoterapie
Libertatea
(responsabilitate şi voinţă)

 Responsabilitatea
 Evitarea responsabilităţii :
 Compulsivitatea –forţe irezistibile, ego-alienate
(pulsiunile compulsive).
 Deplasarea responsabilităţii
 Evitarea comportamentului autonom- persoane care ştiu
foarte bine ce pot face pentru a se simţi mai bine, dar
refuză în mod inexplicabil să o facă.
 Tulburări ale voinţei şi capacităţii de decizie - cel care
renunţă să aleagă sau îi pune pe alţii să aleagă pentru el,
renunţă să acţioneze, din teama de responsabilitate.
Responsabilitate si vinovatie

 Vina reală (ofensa/distrugerea reala

adusa cuiva/ceva)
 Culpabilitatea nevrotică –a fi rau,

dorinta si cautarea pedepsei

(imaginată sau exagerată)
 Vina existenţială (ofensa adusa siesi)
Izolarea
 Conceptul de izolare
existentiala/interpersonala/intrapersonala 

 Existenţa doar în ochii celorlalţi – folosirea celuilalt pentru

satisfacerea nevoii de afirmare.
 Sexualitatea compulsivă –– folosirea celuilalt pentru

satisfacerea nevoii sexuale; nu relaţionează cu celălalt ca

întreg, ci numai cu părţi care răspund nevoilor sale.
 Folosirea celuilalt pentru a înainta – folosirea celuilalt

pentru satisfacerea nevoii de ascensiune.

 Fuziunea – prin negarea individualităţii, prin afirmaţia „Nu

sunt singur, sunt parte din ceva sau cineva”

 Prezenţa în relaţie a figurilor din trecut
Conceptul de sens (lipsa de sens)

 Sens personal
 Sens universal

 Lipsa de sens
Sens personal/ sens universal
 Activităţile altruiste  Credinţe religioase
 Dedicarea faţă de o cauză –
 Viata- o unitate
care poate fi familia,
statul, o cauză politică sau singulară, care face
religioasă, o realizare parte dintr-un
ştiinţifică organism unitar
 Creaţia – creaţia a ceva
(întreaga lume),
nou, care aduce frumuseţe,
armonie, plăcere. aflat în plin proces
 Căutarea plăcerii evolutiv
 Auto-actualizarea (auto-

realizarea)
SCOPUL METODEI
 Transformarea anxietăţii nevrotice în anxietate normală
 Transformarea culpabilităţii nevrotice într-una normală, pentru a o
utiliza în mod creativ.
 contracararea alienării:
 -obiective intrapersonale (autenticitate, creativitate, echilibru spiritual)
 - obiective interpersonale (spontaneitate în relaţia cu semenii, percepţie
şi integrare socială).
 Scopul analizei -clientul să-şi descopere fiinţa, să devină deplin
conştient de propria existenţă.
RELATIA TERAPEUTICA SI ROLUL
TERAPEUTULUI
 a creşte sentimentul de siguranţă şi de competenţă al clientului.
 terapeuţii de orientare existenţialistă împărtăşesc clienţilor propriile sentimente,
valori, experienţe de viaţă
 „întâlnire", ca modalitate de a pătrunde psihologic „unul într-altul", realizându-se o
comunicare intuitivă, directă, empatică. Aceasta întâlnire se produce „în moment"
("aici şi acum"), dar şi în devenire.
 Terapeutul nu fixează obiective ce trebuie atinse, nu încearcă să-l schimbe pe client,
ci doar îl ajută să-şi valorifice potenţialul psihic latent, relaţia fiind de la om la om
 auto-confruntare prin dialogul existenţial. Se deblochează astfel autoînţelegerea, o
mai corectă autoevaluare şi se activează preluarea răspunderii propriilor sale resurse,
opţiuni, interese vitale, nevoi şi dorinţe. Clientul descoperă treptat un mod natural de
a se responsabiliza pentru destinul său, de a fi prezent şi conştient de propria sa viaţă,
de sensul şi resursele sale.
 clientul este “activat” să devină dintr‑o persoană pasivă, ancorată în rolul
de ,”victimă”, o persoană conştientă de participarea ei în construcţia acestui „rol,” ca
şi de libertatea sa de a-I restructura, înţelegând şi operând schimbarea semnificaţiilor
evenimentelor şi reacţiilor la acestea, precum şi propria imagine şi concepţie despre
sine.
Despre pregatirea terapeutului
 o condiţie a eficienţei - terapeutul însuşi să fi
parcurs crize existentiale în viaţă sau să fi folosit
imaginaţia, autoexplorarea şi meditaţia asupra
propriei persoane în perioada de formare
terapeutică, astfel încât să se fi confruntat cel
puţin într-o formă simulată cu astfel de situaţii.
PROCESUL TERAPEUTIC
(CUM APARE SCHIMBAREA-3 etape)

1. Explorarea eului.
Terapeutul va stimula clientul la explorarea interioară prin întrebări pertinente de genul: „care este părerea ta despre
acest lucru?"; „cum vezi tu asta?"; „ce înseamnă asta pentru tine?"; „care este experienţa ta în acest domeniu?"; „de ce
te simţi dezavantajat?"; „ce ai făcut tu pentru asta?"; „cum răspunzi la acest lucru?", „cum te afectează asta pe tine?",
etc.
 2. Schimbarea direcţiei vieţii, prin care se ia decizia de schimbare a propriei vieţi. Terapeutul îl ajută pe client să

analizeze şi să evalueze toate alternativele posibile şi să selecteze apoi varianta optimă. În felul acesta are loc o
restructurare a sistemului axiologic prezent. Se conştientizează rolul său în alegerea curentului existenţial în care
se va angaja pentru a trăi o viaţă liberă şi responsabilă.
 3. Manifestarea noii vieţi demne.
noul sistem axiologic.
Accentul este pus pe descoperirea talentelor şi nu pe indicaţii privind folosirea lor deoarece ceea ce suntem noi este

rezultatul interacţiunii dintre intenţiile, deprinderile şi acţiunile naturale, precum şi al interacţiunilor cu mediul
exterior. Cu ajutorul analistului, clientul descoperă libertatea fiinţei sale şi bucuria unei vieţi libere lipsite de
constrângeri şi limite false.
focalizarea dialogului existenţial pe câteva teme mari ale condiţiei umane în timpul analizei existenţiale:
 a. Examinarea problemelor maritale. Se investighează relaţia cu partenerul de viaţă, cu familia nucleară şi extinsă.

Clientul este încurajat să mărturisească câteva din impulsurile şi gândurile care îl frământa şi-l înfricoşează şi este
încurajat să discute acasă cu membrii familiei problemele care îl indispun şi-i provoacă anxietate.
 b. Stabilirea unui nou sistem axiologic. Vechile valori care l-au condus la impas existenţial sunt înlocuite cu altele

noi care îi conferă autenticitate şi libertate.

 c. Tratarea anxietăţii.
 d. Explorarea sensului morţii.
TEHNICI TERAPEUTICE

 A. E. nu propune un set bine delimitat de tehnici

terapeutice, ci presupune, mai degrabă o
pregătire eclectică a terapeutului care să-i
permită alegerea şi utilizarea flexibilă a
procedeelor în funcţie de client.
TEHNICI UTILIZATE

  intenţia paradoxală;
  dereflecţia;
  tehnici nonverbale;
  tehnica fanteziei ghidate;
  tehnici dramatice care presupun joc de rol cu

imaginaţie dirijată;
  fantezia şi reveria
  relaxare musculară pentru conştientizarea senzaţiilor

de tensiune;
  tehnici de relaxare.
LOGOTERAPIA SAU TERAPIA
SENSULUI

VICTOR FRANKL
(Austria)
MOTTO: „Trăieşte, deci, ca şi
cum ai trăi deja pentru a doua
oară şi ca şi cum prima oară ai fi
acţionat aşa cum eşti pe punctul
să acţionezi acum.” (Viktor
Frankl)
VICTOR FRANKL

 psihiatru vienez de orientare existenţialistă

 primul care a utilizat conceptul de logoterapie

(logos [gr.] = sens) în anii ’20.

 V. Frankl a revenit la definirea concepţiei sale în

contextul teoretic şi terapeutic ca „logoterapie”.

3 CATEGORII
 V. Frankl contrazice principiul homeostatic din terapia freudiană. El afirmă că fiinţa
umană are nevoie „nu de o stare de lipsă de tensiune ci mai degrabă de lupta, de
străduinţa de a atinge anumite scopuri care merită atinse” – principiul noodinamic.
 fiecare individ are un sens pe care numai el îl poate împlini. Acest sens se încadrează
în trei mari categorii generale de sens al vieţii:
  
 Creaţia: ceea ce reuşeşte cineva să realizeze sau să ofere lumii.
 Întâlnirea şi experienţa: angajarea în experienţe profunde prin trăirea frumosului,
adevărului din natură, muncă, creaţie şi prin dragoste.
 Poziţia în faţa suferinţei, a sorţii care nu poate fi schimbată: supravieţuirea în
circumstanţe extreme depinde de capacitatea persoanei de a găsi un anumit sens în
suferinţa sa (supravieţuirea pentru a completa un proiect de viaţă, de dragul celor
apropiaţi, pentru a împărtăşi lumii din experienţa de viaţă, pentru răzbunare, pentru
a demonstra celorlalţi şi sieşi că se poate suferi cu demnitate sau pur şi simplu
pentru că suferinţa îl face pe om să evolueze, îl face mai puternic).
  
SINDROMUL LIPSEI DE SENS
 
 a. Vacuumul existenţial (frustrarea existenţială)
 
 b. Nevroza noogenică ( noos (gr) = minte) apare
atunci când pacientul dezvoltă, pe lângă
sentimentele explicite de lipsă de sens, o
simptomatologie nevrotică clinică
Tehnici ale logoterapiei
 
 Dereflecţia - presupune distragerea atenţiei pacientului de la propria persoană,
de la anxietatea sa anticipatorie, de la sursa nevrozei şi reorientarea acesteia
către părţile intacte ale personalităţii, către vocaţia şi misiunea sa în viaţă.
Pentru orice pacient excesiv absorbit de sine, o cercetare amănunţită a cauzelor
anxietăţii sale de obicei complică problema şi este contraproductivă, accentuând
centrarea pe sine a clientului.
 Intenţia paradoxală / prescrierea simptomului - prin care i se cere pacientului să
experimenteze şi să-şi exagereze simptomele. Tehnica constă în inversarea
atitudinii pacientului, astfel încât teama sa este înlocuită printr-o dorinţă
paradoxală.
 Ajută pacientul să se detaşeze de simptom, să se privească cu mai mult calm şi
chiar cu umor. În plus, tehnica permite pacientului să realizeze faptul că poate
să-şi influenţeze, de fapt chiar să-şi creeze simptomul. Permite pacientului să-şi
asume responsabilitatea pentru simptomul său. Este o tehnică recomandată mai
ales în cazul tulburărilor obsesional-compulsive, fobice şi în cazurile în care
există anxietate anticipatorie. 
DEZVOLTAREA
TRANSPERSONALA
Psihologia transpersonala- dezvoltarea transpersonala

 TRANS= dincolo
 PERSONAL=personalitate
 Sinele total
Contributii teoretice si aplicative
ale dezvoltarii transpersonale
1. PSIHOSINTEZA (R. ASSAGIOLLI)
2. RESPIRATIA HOLOTROPICA (S.
Grof)
3. cercetari ale INSTITUTLUI DE D.
T. Palo Alto (K. Wilber)
PENTRU EXAMEN
 “Orientarea experientiala in psihoterapie”
 Cap. I- 2, 3, 5, 7 (Rogers)
 Cap. II- 1, 2.2, 2.3, 2.4, 3, 4, 5 (Perls)
 Cap. III- 1, 2, 3, 4 (Moreno)
 Cap. IV- 2, 3, 4 (Existentiala)
 Cap. VIII-1, 2, 3.(Dezv. Transpersonala)

 Din “Terapia unificarii”- la ultimul curs, pe 19

aprilie
 Pe 12 aprilie-curs dublu, intre orele 16-20