Istoria artelor

Evoluția artelor plastice în perioada Renașterii

• Începând din secolul al XIII-lea, Italia a început să
experimenteze o perioadă de mare înflorire
artistică. La care au contribuit o serie de factori:
• o nouă conștientizare a antichității
• prosperitatea economică și un simț al concurenței
între patroni și artiști
• o nouă conștientizare a lumii naturale
• In sec XV-XVI Europa trece printr-o revoluție culturală, denumita
ulterior Renașterea- datorită unui renascut interes pentru cultura
antica, care i-a influențat pe mulți. Ea s-a manifestat in toate
aspectele vietii. În pictura tehnicile s-au perfectionat permițîndu-le
artistilor să creeze opere mult mai realiste.
• Cei mai timpurii promotori ai Renșterii au fost italienii, printre aceștia
se numara pictorul Massacio ”Fecioara cu Pruncul” , arhitectul Filippo
Brunelleschi și mai târziu Leonardo da Vinci și Michelangelo
 Mona Lisa de Leonardo Da Vinci  Mona Lisa
 Capela
de Leonardo
SixtinăDa Vinci
• Europenii medievali nu au sesizat o diferență fundamentală
între timpurile lor și antichitate. Oamenii erau indiferenți față de
vestigiile împrăștiate din trecut în jurul lor, pentru că
monumentele antice erau familiare până la punctul de a fi
invizibile. Unele dintre ele au fost văzute drept „minuni” datorită
dimensiunii lor sau a sculpturii fine, dar asta nu a făcut decât să
le suspecteze.
 Renașterea în Italia
 Renaşterea artistică în Italia
Caracteristicile artei renascentiste:
inspiraţie din modelele antice
natura şi trupul uman devin obiecte de studiu pentru artişti;
tot mai mulţi artişti se pun în serviciul autorităţii laice;
spre deosebire de Evul Mediu, operele de artă nu mai rămân anonime, ci sunt profund individualizate;
Cauzele aparitiei Renasterii italiene
- prosperitatea economica a oraselor italiene- opera de mecenat- prezenta monumentelor de arta ale antichitatii pe teritoriul peninsulei italice, etc. 
Arhitectura
arhitectura civilă a depăşit-o pentru prima dată ca importanţă pe cea religioasă
arhitectura civilă este reprezentată de palate (Palatul Dogilor din Veneţia, Palatul Strozzi din Florenţa), castele (pe Valea Loarei), primării, vile etc.;
palatul este construcţia tipică a acestei perioade;
cel mai important monument religios este Bazilica Sfântul Petru din Roma;
arhitecţi: Fillippo Brunelleschi, Donato Bramante şi Michelangelo Buonarotti
Inovaţii
- arcul rotunjit
- adoptarea perspectivei
- cupola
Sculptura:
dintre toate domeniile artei, sculptura a fost cel mai mult influenţată de antichitate; 
sculptura s-a desprins de arhitectură, devenind o artă de sine stătătoare;

La Bazilica Sf. Petru din Roma este, de asemenea, una dintre cele mai mari clădiri din lume întrucât măsoară 218 metri
lungime și 136 metri înălțime până la cupola sa. Nu numai că, are o suprafață totală de 23.000 m2, iar clădirea este conectată și
la Palatul Vaticanului printr-un coridor de-a lungul coridorului de lângă Scala Regia
Palatul Dogilor, Veneția
Palatul Strozzi din Florenţa
Bazilica Sfântul Petru din Roma
Rafael
• Madona Sixtina
• Maddona della Sedia
• Madona cu sticletele
• Triumful Galateei
 Renasterea in Franta
Cap. III Reprezentantii renaasterii franceze si operele lor
Cel mai de seama reprezentant al picturii renascentiste franceze este Jean FOUQUET. Fouquet,
picta portrete de regi tepeni si bolnavi, de cancelari solizi, de femei tinere cu sanii goi,
fermecatoare, cu ochii plecati sub val, in timp ce in jurul lor pluteste o atmosfera imponderabila
de duiosie si de inteligenta, in armonia discreta si deliberata a unei picturi limpezi ca o dimineata
de primavara. Parinte si maestru al picturii franceze, el poseda in cel mai inalt grad virtutile ei
structurale, oarecum seci, se spune, pentru ca le lipseste lirismul culorii sau pentru ca el nu ni se
dezvaluie decat treptat, cu pudoare, ca un izvor ce se ascunde printre ierburi si nu ca un torent.
Un alt reprezentant al Renasterii Franceze este Nicolas Fromet este denumit si Van Eykul din Avignon. Portretele sale sunt
pline de adancime in care izbucneste violenta Sudului, iar peisajele sale par seci, dar si arzand de lumina, in care cresc
portocali.
Engurrand Charonton a prezentat in lucrarile sale, locuitorii, oamenii din Champagne. Prin profunzimea inabusita a tonurilor
sale de brun, de rosu, de verde aproape negru unduind pe fondul abstract, cu totul si cu totul de aur, cu clopotnite indepartate
si cu domuri, prin leganarea tragica a marilor trupuri aplecate peste cadravul gol, prin cadavrul insusi, pur si sculptat ca o
idee, marea „Pieta” din Avignon este una din culmile armoniei.
• Castelul de la Blois, construit sub domnia lui Francisc I, păstrează
concepțiile echilibrului și simetriei. Specific arhitecturii franceze, pe
acoperiș au fost ridicate coșuri de sobă monumentale. Spațiile goale
reprezentate de ferestre dreptunghiulare sunt urmate de spațiile pline
reprezentate de pereții pe care apare armoaria regelui. Accentul
edificiului cade pe scara plasată în exterior încorporată fațadei. Scara
este aerată prin deschizături, are balustrade duble, iar în partea
superioară are coșuri de fum. Acest castel a fost reședința ocazională a
regelui.
• Conceput pe un plan în forma literei L, Castelul de la Amboise
prezintă ziduri groase întărite de turnuri. Acoperișul are o serie de
lucarne care par mai mult ornamentale decât funcționale. Castelul a
fost renovat din inițiativa lui Carol al VIII-lea și Anne de Bretagne,
aceștia aducând doi arhitecți italieni Fra Giocondo și Domenico da
Cortona. Pentru realizarea grădănilor, Carol al VIII-lea l-a adus pe
Pacello da Mercogliano. Renovările, extinderile și ornamentările în
spiritul noului stil vor dura mai multe decenii, regele Francisc I
finalizând ultimul turn și reamenajând aripa Ludovic XII
Evoluția artelor plastice in arta
europeana.Barocul
• Stilul baroc se împarte în următoarele etape:
• 1 Barocul timpuriu (cca 1580-1630) - caracteristici incipiente
• 2 Barocul de apogeu (cca 1630-1700) - perioada exploziei
particularităților esențiale ale arhitecturii baroce ce conține toate
atributele generale acestui stil
• 3 Barocul tîrziu (≈ 1700-1750) - în care stilul se îndreaptă spre
forme clasicizante.
• Ca ″teren″ de manifestare barocul se răspîndește aproape în
toate genurile artei (arhitectură, sculptură, pictură, arte
decorative, muzică, literatură etc.) În artele plastice barocul se
exprimă prin mișcări exagerate, expresii dinamice, gesturi
teatrale, nefirești, expuse în racursiuri foarte puternice; prin
efectele contrastante ale luministicii și cromaticii; prin iluzia
optică; abordarea unei tematici sociale suprapusă uneori cu
subiectele religioase
• Edificiile religioase ale stilului baroc se caracterizează prin
dimensiuni cînd mici, cînd enorme, cupolele fiind uneori pictate cu
fresce ce reprezintă decorații cu figuri ce plutesc printre nori
sugerînd zborul spre înălțimile celeste. Atît în planuri cît și în elevații
la clădiri sau ansambluri urbane se utilizează forme ce să permită
dinamizarea spațiului și volumului. Un element caracteristic al
stilului baroc este forma eliptică întîlnită și în tratarea planului și ca
element decorativ în intrioare și fațade. La exterior se folosesc
pilaștri adosați (Stâlp (Rezemată, alipită unui perete fără a face
corp comun cu acesta) paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază
și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de
consolidare a unui zid), firide (Adâncitură de forma unei ferestre
oarbe lăsată într-un zid) și nișe cu statui, fațadele fiind marcate de
frontoane impunătoare și blazoane ovale. Și interioarele bisericilor
sînt abundent ornate mai ales altarele unde se folosea ″tot ce este
mai prețios″: aur, argint, marmoră colorată, bronz, așa încît el să fie
vizibil pentru toți să captiveze prin strălucirea și splendoarea sa.
• Printre arhitecții cei mai importanți din această perioadă este
Francesco Borromini, Gian Lorenzo Bernini, Pietro da Cortona.
Bernini este una din figurile dominante ale artei baroce, își
începe activitatea ca sculptor dar se manifestă și ca arhitect,
pictor, poet, urbanist ș.a. asemenea artiștilor din renaștere. Ca
arhitect șef al catedralei sf. Petru din Roma, construiește
grandioasa piață ″barocă″ în formă ovală.
• O altă capodoperă a umanismului baroc a fost și biserica Sant
Andreea Al‘Quirinale, are un plan orientat transversal față de
intrare, o fațadă dinamică, executată într-un relief puternic.
• Dintre operele create de Francesco Borromini sînt biserica Sant
Carlo alle Quatro Fontane care are la colțuri 4 havuzuri cu forme
concave și convexe. Colegiul Sant Agnes este mai clasic, cu
tratare decorativă unde apar și două turnulețe.
Pietro da Cortona a construit în Roma biserici, cea mai semnificativă
este biserica Santa Maria della Pace.
Santa Maria della Salute din Veneția construită de Baltasare Longhena pe canalul
Grande cu ieșire spre mare.
Alături de arhitectura ecleziastică în stilul baroc se dezvoltă și arhitectura civilă, ce pare mai
conservativă deoarece păstrează mai multe elemente tradiționale a spiritului renascentist. În urma
contaminării gustului estetic al laicilor italieni cu trăsăturile stilului baroc, apar așa edificii precum
palatul Barberini construit de Maderna și Bernini, Villa Falconeri a lui Borromini ș.a.

• Palatul Babernini
• Sculptura barocă
• Sculptura este subordonată arhitecturii, ea avînd un rol auxiliar de reliefare a frumuseții
ansamblului arhitectural. Faptul că mulți arhitecți erau totodată și sculptori și pictori duce la
facilizarea rezolvării construcției ansamblului. Sculptura în acest secol sa bucurat de o prețuire
imensă deoarece sau lucrat fîntîni, monumente funerare, statui, busturi ale principilor și
cardinalilor, personajelor marcante ale vremii etc. De asemenea sa acordat o atenție deosebită
altarelor ele avînd scopul să concentreze atenția credincioșilor asupra lor. Cel mai remarcant
dintre sculptori este Gian Lorenzo Bernini.
• Dintre lucrările lui cele mai importante sunt Apollo și Dafna, Răpirea Prozerpinei, Extazul Sfintei
Teresa, Mormîntul papei Alexandru al-VII, Baldachinul din catedrala sf. Petru din Roma ș.a. În
primele 3 lucrări realizate la o vîrstă relativ tînără (24 ani, la comanda cardinalului Scipione
Borgheze), se mai resimte încă în linii mari tradiția artei antice și renașterii și doar anumite detalii
precum sînt gura deschisă care țipă a lui Dafna, dinamismul mișcării figurilor, cînd aerate (Apollo,
Dafna, Prozerpina), cînd mai ponderate (David, Pluton), relevă primele simptome ale stilului
baroc.

• In pictura un reprezentant se seama din perioada barocului a fost pictorul Caravaggio (1571-
1610). Acesta a adoptat tehnica clar-obscurului fiind bogata in contraste si de un mare naturalism.
In mai toate lucrarile sale se intalneste un puternic spirit dramatic, prin scenele violente sau cele
dramatice.
Apollo și Daphne Răpirea Prozerpinei
Extazul Sfintei Teresa
Mormîntul papei Alexandru al-VII
Baldachinul din catedrala sf. Petru din Roma
• In pictura flamanda, Peter Paul Rubens (1577-1640) a fost unul dintre reprezentantii de seama ai
barocului. Temele sale au pus accent in special pe miscare, forta, senzualitate si patos.
• In sculptura baroca se intalnesc lucrari spectaculoase, monumentale de tip fantana, amplasate de
cele mai multe ori in pietele publice.
• Acestea au un decor spectaculos si bogat, cu multe scene mitologice, diverse personaje, animale
(sculpturi ecvestre) vizibile din orice punct. Cele mai multe sunt compozitii ample, complexe, cu
un caracter dinamic de cele mai multe ori infatisand zeitati marine. Marmura si bronzul fiind
materialele preferate ale artistilor sculptori din timpul barocului.
• Caravaggio :
• Cina din Emmaus
Cina din Emmaus
Coș cu Fructe
Ghicitorul