piața 

monetară
Albis George
Bilge Luca
Burduja Adrian
Fotea Mihnea
 01.
piața monetară
 Piaţa monetară
Piaţa monetară împreună cu pieţele de capital şi valutară (financiară)
reprezintă economia simbolică şi opoziţia cu pieţele factorilor de producţie
şi a bunurilor de consum care formează economia reală.
Pe piaţa monetară se tranzacţionează ca obiect de negociere între subiecţii
cererii şi subiecţii ofertei, o marfă cu totul specială: banii în formele
specifice de manifestare: bilete de bancă (bancnote) moneda divizionară,
bani scripturali şi/sau alte insemne folosite ca instrumente de plată, de
depozit – tezaurizare, instrumente de credit bancar şi/sau comercial:CEC-
uri, cambii, conosamente, scrisori de credit
 Rolul economic al banilor decurge
din funcţiile pe care le îndeplinesc

funcţia de măsură a funcţia de mijloc de

valorii schimb

moneda este etalonul general prin banii intermediază procesul de

care se măsoară şi se compară
mărfuri asemănătoare sau diferite
cantitativ, calitativ şi structural;
funcţia de mijloc de
plată
vânzare şi de cumpărare, procesul de
schimb fiind astfel scindat în două
tranzacţii: pe de o parte vânzarea , iar
pe de altă parte cumpărarea
funcţia de formă
universală

orice obligaţie economică este sub care se constituie rezervele

evaluată în monedă şi se stinge prin agenţilor economici, deoarece ei
cedarea sumei corespunzătoare; sunt un simbol al avuţiei.
 Masa bănească
Masa bănească sau masa monetară reprezintă
suma de bani aflată în circulaţie la un moment dat
într-o economie şi aparţinând diferiţilor agenţi
economici.
Masamonetară este formată din:

Numerar Banii scripturali

 Piaţa monetară
Asemănările dintre componentele masei monetare privesc faptul că au
acelaşi rol, se pot suplini şi se transformă una în cealaltă.
Deosebirile privesc forma de existenţă (numerarul are o existenţă fizică, în
timp ce banii scripturali doar una simbolică)şi ponderea în cadrul masei
monetare.
Mărimea masei monetare aflate în circulaţie într-o economie este
determinată de nevoile de bani pe care le generează tranzacţiile din
economie şi în primul rând de volumul bunurilor economice supuse vânzării
(produsul dintre cantitatea de bunurişiservicii- Y şi preţul acestor
bunurişiservicii- P) şi de viteza de circulaţie a banilor (V):

M = PY/V
 Piaţa monetară

Viteza de rotaţie (circulaţie) a banilor reprezintă numărul mediu de

operaţiuni de vânzare-cumpărare şi de plăţi pe care o unitate monetară
le mijloceşte într-o anumită perioadă de timp.

Cantitatea de bunuri şi servicii ce se poate procura cu o unitate monetară

reprezintă puterea de cumpărare a monedei (valoarea banilor).

Pcb= Y/MV sau Pcb= 1/Ipg

 02.
Cererea și oferta
de monedă
 Cererea și oferta de monedă

1. Cererea de monedă provine de la agenţii economici care, prin natura activităţii lor,
se află în situaţia de a cheltui mai mult decât resursele proprii, astfel încât, pentru
a-şi realiza interesele, trebuie să recurgă la împrumuturi. În situaţia de ofertanţi se
găsesc agenţii economici ale căror resurse monetare rămân în diferite proporţii
disponibile.

2. Cererea de monedă provine de la întreprinderi – pentru finanţarea activităţii

economice, de la trezorerie sau tezaur – pentru finanţarea deficitului bugetar, de la
băncişi alte instituţiifinanciare – cele ce au nevoie de credite şi de la populaţie.

3. Oferta de monedă provine de la bănci, case de economii şi de pensii, societăţi de

asigurare şi alte instituţii financiare, populaţie, trezorerie (atunci când există
excedente) şi de la Banca Centrală pentru refinanţarea băncilor ce au nevoie de
creditşi pentru acoperirea deficitului bugetului de stat. Cererea de monedă
 Piaţa monetară are astfel rolul de a
compensa deficitele cu excedentele
de monedă existente la diferiţi
agenţi economici şi de a regla
cantitatea de monedă din economie.
 Creşterea cantităţii de
monedă

Cauzele creşterii de monedă: creşterea volumului de bunuri şi

servicii supuse vânzării, acoperirea deficitului bugetului de
stat,scăderea vitezei de circulaţie a banilor, convertibilitatea
monedelor străine în monedă naţională, reţinerea de către unii agenţi
economici a unor sume de monedă efectivă în afara circuitului
economic etc.

Modalități de creştere a masei monetare: acordarea de credite,

emisiunea monetară, diminuarea rezervei obligatorii impuse de
Banca Centrală băncilor comerciale, schimbul valutar al monedelor
străine pe monedă naţională etc.
A PICTURE
always
reinforceS the
concept
Prin cele precizate referitor la reglarea cantităţii de monedă aflată în circulaţie într-o
economie, creditul se dovedeşte a fi una dintre cele mai importante pârghii economico-
financiare, el reprezentând situaţia în care un agent economic numit creditor pune la
dispoziţia unui alt agent economic, la un anumit preţ, o anumită sumă de bani, acesta
din urmă având calitatea de debitor.

Prețul este constituit de rata dobânzii(d’), respectiv preţul plătit pentru utilizarea timp
de un an a 100 de unităţi monetare (se exprimă procentualşi la nivelul unui an de zile).

D = marimea dobânzii
C = creditul, disponibilităţile băneşti implicate
 Suma pe care trebuie să o plătească debitorul creditorului său pentru a folosi
disponibilităţile băneşti ale acestuia până la restituire constituie mărimea
dobânzii(dobânda).

- dobânda simplă:

- dobânda compusă(se utilizează când durata creditului este mai mare de un an, iar
dobânda nu este achitată anual, ci se adaugă capitalului iniţial – se capitalizează):
sau unde

n = numărul de ani pe care se acordă/solicită creditul

= suma totală ce revine creditorului după n ani de
utilizare a sa de către debitor
1. Rata dobânzii se stabileşte în primul rând pe baza raportului dintre
cererea şi oferta de credite. Rata dobânzii este influenţată însă şi de alţi
factori, dintre care o importanţă deosebită o are inflaţia, care determină o
creştere a ratei dobânzii, făcându-se astfel distincţia între o rată nominală
a dobânzii (d’n) şi o rată reală a dobânzii (d’r ):
d’n = d’r + rata inflației
O rată scăzută a dobânzii stimulează investiţiile, dezvoltarea şi modernizarea
producţiei, sporirea cererii de bunuri şi servicii, în timp ce o rată înaltă a
dobânzii determină atragerea de capital în bănci, dar frânează investiţiile şi
cererea.
 03.
Politica monetară
Politica monetară reprezintă ansamblul de măsuri exercitate de
autorităţile monetare (Banca Naţională, Trezoreria) asupra masei
monetare în vederea orientării economiei pe termen scurtsau mediu.

Rolul politicii monetare priveşte în general reglarea cererii şi ofertei

de monedă, fără ca reglarea să fie un scop în sine, ci privind
stabilitatea preţurilor, o cât mai mare ocupare a forţei de muncă,
expansiunea economică etc.
Printre instrumentele politicii monetare, utilizate de către Banca
Naţională în raport cu băncile comerciale, pot fi amintite:

• practica cotelor obligatorii de rezervă impuse de Banca Naţională

băncilor comerciale, astfel încât acestea vor avea posibilităţi mai
mari sau mai mici de acordare de credite;

• plafoanele de credit, prin care Banca Naţională impune băncilor

comerciale limite maxime de credit pentru fiecare bancă în parte;

• rata de refinanţare bancară, relativă mai ales la asigurarea pe termen scurt

de către Banca Naţională de lichidităţi băncilor comerciale etc.
mulțumi
m
CREDITS: This presentation template was created by
Slidesgo, including icons by Flaticon, and
infographics & images by Freepik and illustrations
by Storyset