Ideologii si practici

politice in Romania:
Taranismul
Elev: Dulce Bianca Raluca

Clasa: a XII-a D
 Taranismul
Ţărănismul a fost cea de-a doua conceptie cu un impact deosebit in societatea românească.
Aceasta conceptie a fost promovata de Constantin Stere, Virgil Madgearu, Ion Mihalache, Gh. Zane ş.a.
Ei susţin că România - ca si celelalte state agrare - evolua pe o cale necapitalistă, întemeindu-se pe mica
proprietate ţărănească. Spre deosebire de poziţia proindustrială, puternic susţinută în plan politic de
Partidul Naţional Liberal - care considera problema agrară rezolvată, în linii generale, prin aplicarea
reformei agrare după primul razboi mondial - Partidul Ţărănesc si, apoi Partidul Naţional Ţărănesc, au
acordat o atenţie sporită gospodariei ţărăneşti şi agriculturii.
Ţărănismul susţinea primatul ţărănimii, ca o clasă omogena si independentă, cu un rol deosebit in
evolutia ulterioara a societatii romanesti. Se afirma ca prin aplicarea doctrinei taraniste si apoi a "statului
ţărănesc” - ca cea mai autentica expresie a democratiei - se putea realiza gospodaria taraneasca trainica,
bazata pe "proprietatea de munca". Taranistii sustineau cresterea rolului statului in economie,
considerand-o chiar o necesitate. Pornind de la conceptia ca Romania trebuie sa ramana un stat
preponderent agrar, reprezentantii taranismului n-au negat necesitatea dezvoltarii unor ramuri industriale,
in mod special a celor care valorificau produsele agricole si bogatiile subsolului. In schimb ei se
impotriveau protectionismului vamal ridicat, sustinut de liberali.
Reprezentantii taranismului apreciau ca
Romania nu dispunea de suficient
capital pentru sustinerea dezvoltarii
economiei si se pronuntau pentru
politica "portilor deschise" faţă de
capitalul strain.
 Din punct de vedere politic, C. Stere
aprecia in 1920 ca statul român nu poate fi
decât un stat ţărănesc, pentru ca poporul
român este un popor de ţărani si pentru ca
munca ţărănească condiţiona toată viaţa
economică şi socială. La început (1919-
1924) ţărăniştii au susţinut "lupta de clasă" a
ţărănimii si muncitorimii împotriva
"burgheziei oligarhice", apoi (după 1924),
au preconizat "apărarea de clasă" împotriva
agresiunii la care ţărănimea era supusă din
partea burgheziei. In moţiunea adoptată in
1935 la Congresul Partidului Naţional
Tărănesc se insista pe o colaborare a tuturor
forţelor sociale in cadrul statului naţional-
ţărănesc pe baza unei reale democraţii.
1918
Partidul Taranesc

1924-26
P.N.R duce tratative cu Partidul
Taranesc

1926
Concretizarea tratatelor prin
formarea Partidului National
Taranesc
Mecanismul democratic stabilit de Constitutia din 1923, s-a dovedit a fi
extrem de dificil de pus in aplicare. Dificultatea a fost data in primul
rand de faptul ca si dupa 1918 s-a mentinut vechea practica, instituita
de Carol I, ca regele sa numeasca guvernul dupa care urma dizolvarea
corpurilor leguitoare si organizarea de alegeri. Astfel ca nu legislativul
desemna executivul ci invers. In perioada interbelica s-a inregistrat o
mare instabilitate guvernamentala; in cei 20 de ani ai perioadei
interbelice s-au perindat la cârma ţării 30 de guverne si au avut loc 10
alegeri generale.

Primul deceniu interbelic a fost dominat de liberali. Guvernele

liberale, punând in aplicare politica "prin noi înşine" au urmărit, prin
măsurile luate, valorificarea bogăţiilor ţării si emanciparea economiei
ţării de sub dependenţa capitalului strain. A fost adoptată noua
Constitutie în 1923; au fost adoptate legi privind comercializarea si
controlul întreprinderilor statului (1924), legea minelor, legea energiei
(1924) legea pentru organizarea si exploatarea căilor ferate (1925) etc.
 Cel de-al doilea deceniu interbelic are ca trăsătură
alternanţa la guvernare a naţional-ţărănistilor si liberalilor.
Taranistii au guvernat in intervalele 1928-1931 si 1932-
1933 punând in practică politica economica a "portilor
deschise". Reveniti la guveraare, in 1933, liberalii au
promovat măsuri de incurajare a industriei nationale si de
creştere a rolului statului in economie. Datorită unui
complex de factori interni, dar şi pe un fond internaţional
caracterizat prin ofensiva forţelor de extremă dreaptă,
regimul democratic stabilit prin Constitutia din 1923 a
început sa funcţioneze tot mai defectuos şi a eşuat in urma
alegerilor parlamentare din 1937.
 Partidul Național Țărănesc a fost un partid politic
format la 10 octombrie 1926 prin fuziunea 
Partidului Național Român din Transilvania (prezidat de 
Iuliu Maniu) cu Partidul Țărănesc din Vechiul Regat
 (prezidat de Ion Mihalache). Partidul s-a afirmat în
perioada interbelică ca alternativă de guvernământ la 
Partidul Național Liberal și ca o forță care a susținut
menținerea regimului democratic-constituțional, în
contextul creșterii tendințelor totalitare fasciste. Partidul a
fost scos în afara legii la 31 martie 1938. După 
al doilea război mondial formațiunea a revenit în legalitate
și a fost principală forță politică care s-a opus 
ocupației sovietice a României. Liderii PNȚ au fost
persecutați pentru curajul lor, fiind condamnați la ani grei
de închisoare, unde mulți dintre ei, inclusiv Iuliu Maniu și
Ion Mihalache, și-au găsit sfârșitul.
01 Iuliu Maniu 02 Logo-ul partidului
national
 Concluzii
01 02 03
Concepțiile țărăniste cu privire la
industrializare au avut un pronunțat caracter Astfel, deși în cele două decenii
În principiu, potrivit opiniilor menționate, interbelice liberalismul cu evoluțiile sale,
polemic, critic, îndreptat împotriva
putem concluziona că țărăniștii sprijineau, în primul rând neoliberalismul, a
liberalismului și neoliberalismului;
în general, rolul statului în economie, dar, reprezentat curentul de gândire
subaprecierea posibilităților industrializării
subapreciind necesitatea și mai ales economică care a modelat evoluția țării,
sau exagerarea greutăților realizării ei au fost
posibilitățile industrializării, susțineau prea țărănismul, atât ca ideologie politică cât
folosite pentru a demonstra că, la baza
puternic importanța agriculturii. Aceasta și ca curent economic va cunoaște o
programului economic al statului țărănesc
constituia, într-adevăr, încă baza audiență crescândă în opinia publică mai
trebuie așezat principiul „primatului
tradițională a existenței și ocupațiilor ales după 1926 (momentul creării
agriculturii”, ca ramură de producție
noastre, dar era departe de a concentra cele Partidului Național-Țărănesc), pe fondul
principală a economiei naționale. În acest
mai novatoare idei și soluții pentru viitorul căutărilor societății românești de depășire
sens, chiar și în anul 1937, liderul țărănist Ion
țării. a „handicapului istoric” determinat de
Mihalache36 afirma categoric faptul că Partidul
Național Țărănesc și-a fixat ca sarcină istoria ultimelor trei-patru veacuri.
programatică realizarea primatului agriculturii
față de industrie.
Multumesc pentru
atentie!