SINDROMUL DE DESHIDRATARE

ACUTĂ LA COPIL

1
 Obiective

• Să cunoască atitudinea de urgență în sindromul de deshidratare

în funcție de deshidratare

• Să știe să stabilească gradul de deshidratare

 SINDROM DE DESHIDRATARE

DEZECHILIBRU HIDRO-ELECTROLITIC

DEZECHILIBRU ACIDO-BAZIC
 Echilibrul hidro - electrolitic

• hormonul antidiuretic ( ADH) acționează asupra tubilor renali

producând reabsorbția apei în organism

• distribuția apei în compartimentul extra și intracelular depinde de

transportul activ al potasiului în celulă și al sodiului în afara
celulei

• potasiul este principalul ion intarcelular, iar sodiul, extracelular

 Particularitățile echilibrului hidro-
electrolitic la copil
• ritm rapid de creştere

• necesar zilnic mare de apă

• rata metabolismului bazal ridicată, necesitând număr mare de calorii /

greutate corporală

• compartiment extracelular mare, conținând peste jumătate din

cantitatea totală de apă în organism (60 % extracelular, 40 %
intracelular)
• pierderi de apă crescute ( de 3–4 ori mai mari la sugar faţă de
copiii mari / adulţi)
 perspirație insensibilă: prin tegument şi respirator ( apă
fără electroliți)
 pierderi sensibile prin excreție urinară.
• suprafața corporală mare
• imaturitatea funcției renale ( capacitatea de concentrare a urinii,
excreția produșilor de metabolism, excreția sodiului, acidifierea
urinii)
DESHIDRATARE = pierdere de apă și electroliți
 Etiologie
• pierderi ↑ • aport ↓
 febră
 diaree • translocaţie de lichide în
 vărsături spațiul interstițial:
 faza poliurică în  ascită
insuficiența renală  peritonită
 diabet insipid  ocluzie intestinală
 arsuri
 șoc
 tahipnee
 Evaluarea copilului deshidratat
1. Aspectul general:

a. copil cu aspect: - normal / suferind

- senzație de sete

b. starea de conștiență: - iritabiliate

- letargie
- comă
Evaluarea copilului deshidratat
c. tegumente și mucoase:
 calde / reci
 umede / uscate
 turgor slab, pliu cutanat persistent
( pierderea elasticității)
 globi oculari înfundați, absența lacrimilor
 culoarea: palidă / cenușie / marmorată; cianoza
extremităților, perioro-nazală
 timp de reumplere capilară peste 3 sec
 fontanela anterioară deprimată
 Evaluarea copilului deshidratat

2. Evaluarea respirației:
a. frecvența respirațiilor: tahi / bradipnee
b. amplitudinea: scăzută / crescută
c. simetria mișcărilor respiratorii
d. evaluarea oxigenării: SpO2 prin pulsoximetrie
 Evaluarea copilului deshidratat
3. evaluarea circulației:
a. pulsul periferic:
 frecvența crescută / scăzută
 amplitudinea: slab / amplu
 regulat / neregulat
!!! tahicardia este primul și cel mai important semn de hipovolemie
la copil
b. tensiunea arterială normală / crescută / scăzută
!!! hTA se înregistrează când pierderile volumului intravascular
sunt peste 10%
c. diureză: normală (1-2ml / h), oligoanurie
d. vene jugulare colabate
 Evaluarea gradului de deshidratare

UŞOARĂ MODERATĂ SEVERĂ

Pierdere în greutate
• Sugar 5% 10% 15%
• Copil 3% 7% 10%
 Evaluarea gradului de deshidratare
UŞOARĂ MODERATĂ SEVERĂ
(3-5%) (7-10%) (10-15%)
↑↑; foarte severă:
PULS normal ↑
bradicardie
normală sau în
TENSIUNE hipoTA ortostatică
normală ortostatism ↓ cu >
ARTERIALĂ până la şoc
10mmHg
COMPORTAME hiperiritabilitate până
normal iritabil
NT la letargie
SETE scăzută moderată intensă
MUCOASE normale uscate extrem de uscate
TEGUMENTE, TRC 2-4 sec TRC > 4 sec, piele
normale
TRC (turgor ) rece, marmorată
 Evaluarea gradului de deshidratare
UŞOARĂ MODERATĂ SEVERĂ
(3-5%) (7-10%) (10-15%)
STATUS normal iritat letargic (pierderi fluide +
MENTAL / - anomalii electroliţi!)

LACRIMI prezente scăzute absente, ochi înfundaţi

FONTANELĂ normală normală sau deprimată
ANTERIOARĂ deprimată
V. JUGULARE vizibilă în decubit vizibilă doar la nu este vizibilă
dorsal presiune
supraclaviculară
URINĂ - diureză - oligurie -oligo-anurie
normală/uşor ↓ (<1ml/kg/h) (< <<1ml / kg / h)
- dens. > 1.020 - dens. > 1.020
 Managementul deshidratării la copii
A. Evaluarea A,B,C; acces venos/intraosos; monitorizare functii vitale
B. Pentru orice schemă de rehidratare trebuie menţionate:

1.calea de rehidratare: orală / parenterală (iv, io)

2.cantitatea de lichide administrată / 24 h

3.compoziţia lichidelor de administrat

4.ritmul de administrare (ml / h)

 Managementul deshidratării ușoare
• dacă toleranța digestivă este bună se administrează per os
soluții pentru rehidratare :
Na 50 mEq / l; K 20 mEq / l; Cl 50-65 mEq / l; Glucoză 20 g / l
• se administrează 50-100 ml / kg în 4 ore
• sugarii pot fi alimentați la sân
• necesită reevaluare la 24 ore
• dacă toleranța digestivă este scăzută sau copilul refuză ingestia de
lichide, soluțiile pot fi administrate și pe sondă gastrică
 Managementul deshidratării moderate

• necesită terapie intravenoasă: montarea unui cateter venos periferic de 22-24 G

• se administrează, astfel: 350 ml Glucoză 5% + 150 ml SF

• se reevaluează la o oră

• după normalizarea diurezei, se poate adăuga potasiu (maxim 40 mEq / l)

 Managementul deshidratării severe
• necesită internare de urgență

• abordarea de urgență a unei vene periferice

• se administrează bolusuri de 10-20 ml / kg Ser fiziologic

• se reevaluează la o oră

• dacă semnele de deshidratare se ameliorează, se continuă

administrarea de fluide și electroliți conform necesarului zilnic
 Necesarul zilnic de fluide și electroliți la
copil
• Fluide:
- pentru primele 10 kg: 100 ml / kgcorp / zi
- pentru următoarele 10 kg: 50 ml / kgcorp / zi
- tot ceea ce depăşeşte 20 kg: 20 ml / kgcorp / zi
• Necesarul de Na: 3-5 mEq / kg / zi
• Necesarul de K: 1-2 mEq / kg / zi
• exemplul1:
 g=4kg
 necesarul zilnic de fluide este=
 rata de administrarea pe oră este=
• exemplul 2:
 g=15kg
 necesarul zilnic este=
 rata de administrare pe oră este
• exemplul3:
 g=25kg
 necesarul zilnic este=
 rata de administrare este:
 Monitorizarea și reevaluare
• evaluarea periodică a statusului clinic: înregistrarea și comunicarea
semnelor de ameliorare sau agravare

• monitorizarea aportului și pierderilor de lichide

• monitorizarea greutății corporale

• monitorizarea ratei perfuziei iv; creșterea ratei perfuziilor în cazul în

care se înregistrează în continuare pierderi prin diaree, vărsături

• reducerea ratei perfuziilor în cazul în care apar semne de hiperhidratare

 Hiperhidratarea
• apare când copilul primește mai multe fluide decât necesarul

• factorii predispozanți pentru apariția hiperhidratării sunt:

meningită, tcc, insuficiență renală, sindrom nefrotic, insuficiență
cardiacă congestivă, congestie pulmonară

• semne clinice: polipnee, respirație dificilă, tuse, creștere în

greutate, edeme ale membrelor inferioare, distensia venelor
jugulare
 Tipuri de deshidratare
• izotonă: pierderi de apă și sodiu ( Na seric normal)

• hipotonă: pierdere predominantă de sodiu - sare

( hiponatremie- Na seric scăzut)

• hipertonă: pierdere predominantă de apă

( hipernatremie - Na seric crescut)
 Deshidratarea izotonă
• cea mai frecventă formă de deshidratare la copil

• pierderi egale de apă și sare

• pierderi majore din spațiul extracelular cu reducerea volumului

plasmatic, șoc (în formele severe)

• valorile sodiului seric în limite normale ( 130-150 mEq/l)

• semne clinice ale șocului hipovolemic

 Deshidratarea hipotonă
• deficitul electroliților este mai mare decât cel al apei (pierderi de Na)

• compartimentul intracelular devine mai concentrat decât cel

extracelular, apa deplasându-se în celule pentru a restabili echilibrul
osmotic

• deplasarea apei din spațiul extracelular determină reducerea

volumului plasmatic, șoc

• Na seric este scăzut < 130 mEq / l

 Deshidratarea hipertonă
• pierderea apei depășește pierderea de electroliți

• apa iese din celule în spațiul extracelular conform gradientului osmotic

• sodiul seric este crescut ˃ 150 mEq / l

• semnele clinice caracteristice sunt neurologice: iritabilitate, alterarea

stării de conștiență, hipertonie musculară, hiperreflexie, convulsii
(disfuncție sau leziuni cerebrale)

• necesită terapie de rehidratare specifică

Întrebări?