PATOLOGIA REPTILELOR

1. Afecțiunile cardiace

- frecvent la adulții de iguană verde

- Clinic
- primar
- idiopatic
- cardiomiopatie
- defecte congenitale
- afecțiuni degenerative
- secundar
- perturbări metabolice
- perturbari nutritionale

- boli infectioase, parazitare, sistemice pot afecta sistemul

cardiovascular, clinic cu semne cardiace evidente
- factori de risc:
- dietele bogate in vitamina D3 si calciu
- dietele cu continut ridicat in ulei de peste si / sau
rozatoare obeze
- dietele sarace in vitamina E si seleniu

- hipocalcemia – afecteaza n. periferici, m. scheletală și

m. striată cardică → apariția disfuncțiilor, inclusiv cardiace

- condiții de creștere necorespunzătoare

- factori asociați – obezitatea, hrănirea excesivă

- Exprimările clinice

- semnele clinice – variate si nespecifice

- formele de boală – dependente de factorii etiologici

- Anamneza poate include

- frecvent hranire deficitară / suprahrănire
- stare de sfârșeală, amorțeală
- stări de intoleranță
- anorexie
- pierderi in greutate
- marirea ariei cardiace - antecedente
- examenul fizic

- semne nespecifice
- tumefiere in zona inimii
- edem la nivel pleural, edeme periferice
- ascită
- cianoza, echimoze
- slăbiciune / oboseală
- dispnee
- rata cardiacă scăzută / crescută
- reumplere capilară lentă - mai mult de 2 secunde
(membranele mucoase orale sau cloacale) - poate sugera
compromis cardiovascular / circulator
- Etiologie si patofiziologie

- condiții deficitare de creștere - asigurarea de calciu in

alimentatie
- nivel alimentar neadecvat vitamină E → modificări la
nivelul musculaturii cardiace, similar cu clasica boală a mușchilor albi
- modificari ale m. cardiaci similar cu ale cardiomiopatiei – la
indivizii cu diete excesive (mai ales in ulei de pește, rozătoare obeze)

- mișcarea redusă + supraalimentare - obezitate si bolile

cardiace
- calcificarea tunicii medii a vaselor mari – asociată cu dietele
bogate in Ca, vit. D
- agenți infecțioși implicați in afecțiunile cardiace ale reptilelor –
adesea conduc la endocardită – agenții întâlniti mai des: Vibrio
damsela, Salmonella arizonae, Corynebacterium spp., Escherichia
coli, Chlamydophila spp, Mycoplasma alligatoris si Mycobacterium
spp.
- adulti de filarii pot trăi in sistemul vascular al reptilelor – pot
elibera microfilarii in circulație – poate apărea necroza ischemică când
microfilaria obstruează capilarele periferice
- unele trematode spirochete digenetice pot afecta sistemul
cardiovascular – frecvent: Spirochis, Henostoma, Unicaecum, Vasptrena,
Hapalorhynchus - acești paraziți au nevoie de un șarpe pentru a-și
completa ciclul de viață
- cele mai multe infestații – la exemplarele sălbatice
capturate / indivizii ținuți afară unde pot veni în contact cu gazde
nevertebrate
- adulții au fost găsiți în inimă și în marile vase si sunt asociați cu
boala clinică minimă

- aceste trematode eliberează ouăle în compartimentul vascular;

acumularea acestora duce la ocluzia vaselor terminale din diferite
organe – incluzând tractul gastrointestinal, splina, ficatul, inima,
rinichii si plămânii
- diagnostic
- dg. diferențial – necesar - general semne nespecifice

- examinarea = identificarea semnelor sistemului cardiovascular

- examen hematologic / biochimic – numarul celulelor,

morfologia modificată – pot indica o infecție / inflamație
- examen radiologic – hipertrofie cardiacă, trombi,
calcificări ale vaselor
- ecocardiografie
- citologie sanguină
- angiografie
- CT / RMN
2. Afecțiunile aparatului urinar la reptile includ:
- chisti renali
- nefrita interstitiala
- glomerulonefrita
- pielonefrita
- scleroza glomerulara
- nefroscleroza
- glomerulonefroza
- tubulonefroza
- edem renal
- amiloidoza
- guta
- nefrita bacteriana
- procese neoplazice

Afecteaza orice specie, indiferent de vârstă, sex - mai frecvent ele au fost
descrise la iguane – fiind cele mai populare.
Factori de risc
- dietele bogate in proteine, hranirea cu insecte, conserve
pt câini / pisici
- deshidratarea mai ales datorita unei umiditati reduse din
mediu
- disponibilitate redusa pentru apa (unele reptile consuma doar
picaturi de apă de pe frunze)

- Cauzele infectioase – rare

- domina cele degenerative neinfecțioase

Aspecte clinice
- antecedentele pot face diferenta intre o afectiune acuta si una
cronica
- boala renala acuta – anorexie, de obicei incetarea urinarii,
eliminarea de urați
- se are in vedere expunerea recenta la nefrotoxine,
incluzând antibiotice aminoglicozide, ca și doze mari de vitamina D3
- boala renala cronica – exemplarul afectata a suferit o perioada
indelungata de conditii necorespunzatoare – diete hiperproteice,
bogate in purina, administrarea de conserve pentru caini / pisici;
umiditate necorespunzatoare, deficit de apa - ceea ce conduce la
deshidratarea cronica

- utilizarea regulata de vitamina D3 (ca substitut pentru iluminat ) –

nefrocalcinoza
- reptilele recuperate după hiperparatiroidismul nutrițional
secundar pot suferi leziuni renale cronice datorita efectului citotoxic
al excesului de hormon paratiroidian

Examenul clinic
- reptile - examinare cu atentie, evaluându-se greutatea corporala
- afectarea renala severa – stare generală proasta, deprimate
- in afecțiunea renală acuta – greutate normala, in cea
cronica – scaderea in greutate
 - deshidratarea → pierderea elasticitații pielii, scaderea secreției
salivare, oculare; frecvent edem faringian
- cand este posibila palparea rinichilor transcutanat / pe
cloacă – se poate evalua marimea, forma si conturul rinichinilor
- mărirea exagerata a rinichilor - insoțită de constipatie si
prolaps cloacal
- nefroza degenerativa – cea mai comuna leziune = degenerare
/ necroza glomerulara (glomerulonefroză) si/ sau tubulara
(tubulonefroza)

- in stadiile terminale - metabolismul calcic anormal poate duce

la calcificari metastatice la nivelul sistemului cardiocirculator, dar si
al celui gastrointestinal, alaturi de renal
- Calcificarile marilor vase si a miocardului pot determina
congestia sanguine periferice (observabil in special la nivelul sclerei),
reducerea circulatiei, ischemie necrozanta la nivelul cozii
- efectele gastrointestinale - includ voma asociata cu alimente
prost digerate
- dieta hiperproteica – cauza predispozanta a hiperuricemiei, gutei, a nefrozei la
reptilele ierbivore
- blocarea tubilor renali cu urati – provoaca alterarea functiilor renale;
este asociata cu deshidratarea cronica la serpi.
- Diagnostic
- diferential
- boala renala acuta / cronica
- constipatie
- distocie
- neoplazie extrarenala
- hiperparatiroidism nutritional secunadr
- diagnostic:
- anamneza, examen fizic
- hematologie si biochimie completa – calciu total, calciu
ionic, fosfor, sodiu, potasiu, acid uric, uree (pentru speciile acvatice), PT si ALB;
analiza de urina, ex. Radiologic, ecografic; urografie renala; endoscopie renala, biopsie.

- Tratamentul urmareste
- rehidratare – restabilirea fluxului urinar si normalizarea electrolitilor

- reducerea nivelului acidului uric (ureei) - alopurinol, dieta cu nivel

 - tratamentul imediat / acut
- fluidoterapie – (i.v., intraosos, intracelomic) cu monitorizarea Hct,
electrolitilor, acidului uric, ureei (specii acvatice)
- diuretice – furosemid 5mg/kg p.o., i.m., i.v. La 12-24 ore
- lianti de fosfati – hidroxid de aluminiu 100mg/kg p.o. la12-24 ore
- in hipocalcemie – calciu – glucobionat de calciu 10 mg/kgp.o.
Idem
- allopurinol – 10-20 mg p.o. La 24 ore – reducerea hiperuricemiei
- tratamentul cronic
- alopurinol, lianti ai fosfatilor, corectarea dietei si restabilirea
umiditatii, luminozitatii, nivelului de apa.

3. Afectarea tractului respirator / pneumonia

- invazia bacteriana la nivel de trahee, bronhii, plămâni
- descrisă la
- șerpi, mai ales cei de talie mare – boa, piton
- șopârle, în special dragonul de apă, cameleon
- mai rar la iguana verde
- testoasele de apă / de uscat – afectarea cailor respiratoare
superioare, inferioare.
Factori de risc
- plamânii la reptile in general saciformi si lipseste diafragmantul
- expulzarea secretiilor si exudatelor - dificil
- temperatura si umiditatea necorespunzatoare
- ventilatie deficitara, cu expunere la gaze amoniacale (din urati / acid uric)
- dieta si problemele nutritionale cum ar fii hipovitaminoza A
- conditiile de transport, intretinere
- stresul in conditii de captivitate
- infectii / afectiuni - cavitate bucala cu inhalarea salivei impreuna cu bacterii
- afectiunile respiratorii de regula nu sunt contagioase, nu se transmit de la o
reptila la alta; in caz de Chlamydia – poate aparea contagiozitatea
- elemente
- chlamydia – cateva specii de Chlamydophila au fost asociate cu
afectarea cailor respiratoare inferioare – boa, piton
- mycobacterium spp – ca element patogen primar in afectarea
cailor respiratoare inferioare ; potențial zoonotic
- mycoplasma – afectarea cailor respiratoare superioare – descrisa la
testoasa de desert, dar afecteaza si alte specii de testoase; poate determina traheită
proliferativa si boala respiratorie cronica la pitonul birmanez
 - salmonella – adesea cultivata din tractul respirator al reptilelor
(frecvent acestea sunt asimptomatice)

Clinic
- crescatorii raporteaza
- modificari ale respiratiei
- dilatarea narilor
- diverse zgomote
- exces de mucus in cavitatea bucala
- barbotarea fluidelor in gura / nari
- secretii / modificari la nivel nazal – obliga la respiratie bucala
- intinderea capului pe gat
- inactivitate
- depresie
- anorexie
 - la examinare
- se pot observa si modificari la nivelul ochilor – prezenta de
secretii / exemplarul tine ochii inchisi; conjunctivita, epifora
- stare generala modificata, reducerea masei musculare
- secretii mucopurulente
- cresterea ratei respiratorii
- la ascultatie – diferite zgomote (crepitatii)

Diagnostic
- cultura din secretii
- hematologie, biochimie
- examen radiologic
 Tratament
- ventilatie / oxigenoterapie
- indepartarea secretiilor nazale care impiedica respiratia
- terapia de suport – imbunatatirea conditiilor de umiditate,
temperatura
- fluidoterapie – 10-30ml/kg/zi
- terapie antimicrobiana
- amikacin – 5mg/kg i.m / s.c. doza initiala , apoi 2.5 la
fiecare 72 de ore
- enrofloxacin – 5-10 mg/kg i.m, s.c., p.o la 24-48 ore
- ciprofloxacin – 11 mg/kg p.o. la 48-72 ore
- Chlamidia – serpi – azitromicina 10 mg/kg p.o.la 48 ore 6-8
saptamani
- oxitetraciclina 5-10 mg/kg i.m, s.c la 24-48 ore, 6-8
saptamani
4. PROLAPSUL CLOACAL - apare la orice specie, vârstă, sex

- FACTORI DE RISC
- condiții deficitare de creștere și nutriție
- hipocalcemie
- producție mare de ouă
- sp. predispusă – piton verde de copac

- FACTORI ASOCIAȚI
- deshidratare
- distocie
- paraziți / bacterii intestinale
- cistita
- hiperparatiroidism nutrițional secundar
- CLINIC
- țesutul prolabat poate avea origine diferită
- tract gastrointestinal
- V.U.
- falus (broasca țestoasă, crocodil)
- oviductul la femele
- rareori s-a constatat prolabarea - prin orificiul de
deschidere - a rinichilor / altor organe

- examenul fizic
- se observa țes. prolabat (se încearcă identificarea țes. de
origine), de cele mai multe ori neobservându-se alte modificări
- dacă apar – deshidratare, stare generală alterată
- uneori exemplarul poate fii găsit muribund

- prolapsul cloacal al țesturilor / organelor – adesea secundar unei

încordări excesive datorită unor cauze variate
 - nivel de umiditate necorespunzător; lipsa unei ape curate / a
apei necorespunzătoare poate duce la deshidratare, contipație

- creșterea în condiții inproprii - de lumină, temperatura, spațiu

insuficient – ce duce la lipsa de mișcare – poate duce la apariția
afecțiunii

- lipsa vitaminei D3 și / sau a calciului din dietă – poate afecta

absorbția și distribuția calciului – de aici se ajunge la hipocalcemie, care
va afecta contracția musculaturii netede

- prolabarea organelor copulatorii - adesea rezultatul separării

forțate în timpul copulației sau traumei la determinarea sexului; alte
cauze includ constipația sau disfuncțiile neurologice
 - prolapsul oviductului – secundar distociei
- prolapsul vezicii urinare – secundar cistitei / calculilor
- prolapsul colonului – datorită tenesmelor în constipație,
enteritei bacteriene, paraziților intestinali

-DIAGNOSTIC
- examen fizic, ex. radiologic, RMN / CT, ex. Fecale,
profil biochimic
- concentrația calciului ionic – la reptile calciu total
poate fii normal, dar să prezinte semne de hipocalcemie datorită
nivelului scăzut a calciului ionic (iguana verde – valoare medie a
calciului ionic 47±0.015 mmol/L)

- endoscopie cu prelevare probe – cultură; ex.

histopatologic
 - TRATAMENT
- OBIECTIVE – stabilirea originii țesutului prolabat;
determinarea cauzei prolapsului; corectarea imediată a hipocalcemiei;
corectarea dietei, precum și a deficiențelor din mediu

- TRATAMENTUL IMEDIAT – prolapsul / potențialul

prolaps trebuie considerat și tratat ca o urgență.
- se identifică țesutul înainte de tratament

- țesutul proeminant trebuie curațat, lubrifiat și repoziționat cu

grijă în cloacă; un aplicator cu varf de bumbac umezit - de multe ori util

- dacă țesutul este edemațiat – glicerina, zahărul pur sau soluție

concentrată de zahăr – pot fii utile la reducerea dimensiunii organului /
țesutului
- sutura transversală previne reprolabarea; aceasta permite
urinarea, defecarea
- pt. reducerea inflamației – antiinflamatoare nesteroidiene
- meloxicam – 0.2-0.4 mg/kg im, iv la 24 ore, 2-3
administrări
- ketoprofen – 2 mg/kg sc, im la 24 ore, 2-3 administrări

- corectarea hipocalcemiei
- calciu lactat / calciu glicerofosfat – 10mg/kg sc la 24
ore, cât timp e nevoie
- gluconat de calciu – 100 mg / kg im la 8 ore

- TRATAMENTUL ULTERIOR
- sutura se lasă 3-4 săptămâni / la nevoie mai mult
- dacă rezultatul culturii impune – antibioterapie, minim 30 zile
- corectarea chirurgicală, debridarea, îndepartarea țesutului friabil
sau necrozat
- mărirea deschiderii cloacale poate fii necesară pentru
reducerea țesutului edemațiat; colopexie; OHT; cistotomie – pentru
îndepărtarea pietrelor
5. DIAREEA LA REPTILE
- sunt specii de șerpi care au fecale bine formate, la altele fecalele
sunt mai moi (Fam. Colubridae); unele reptile elimină cantități mari
raportat la talia lor – broasca țestoasă leopard (geochelone pardalis), alte
țestoase au fecale cu consistență păstoasă.
- FACTORI DE RISC
- hrănire excesivă;
- schimbarea dietei,
- creșterea stresului
- condiții sanitare improprii
- infecții bacteriene / virale
- parazitoze
- corpi străini
- reacții la medicamente
!!! Diarea = simptom, nu o boala – se poate însă datora unor agenți infecțioși agresivi
cum ar fii Entamoeba
 - la șerpii din fam. Colubridae – diaree cauzată de viruși - parvovirus
- adenovirus
- Chlamidiofiloza – problemă importantă, determinând diaree la șopârle
- Salmonela, Shigella și Proteus - gastroenterite la reptile, diareea fiind un
simptom asociat
- paraziții includ helminți și protozoare care determină adesea diaree la reptile
- sp. Coccidia, cum ar fii Crytosporidium și Eimeria; sp. Protozoa ca Giardia și
Entamoeba invadens

- CLINIC
- diareea la reptile poate fi
- acută - mai frecventă în apariția decât forma cronică; este caracterizată ca
având o durată scurtă și apare pe neașteptate
- cronică – este persistentă și uneori se repetă neregulat
- proprietarii reclamă – inactivitate, formarea unor scaune moi,
modificări în apetit, uneori polidipsie
- la examenul fizic – deshidratare moderată și inactivitate
- reptilele cu diaree cronică pot prezenta deshidratare de la
moderat la sever, depresie și cahexie datorată absorbției insuficiente a hranei
- prezența de fecale în jurul cloacei sugerează un episod
recent de diaree.
 - DIAGNOSTIC
- diferențial - caracteristic fecalele reptilelor conțin 3
componente: fecale, urină și urați; poliuria poate fii uneori confundată cu diareea
- importantant să se recunoască faptul că, o problema de bază,
trebuie identificată și corectată pentru a întrerupe apariția diareei
- orice proces patologic care cauzează probleme digestive poate
determina apariția diareei
- în multe situații diareea = asociată cu condiții de mediu / viață necorespunzătoare

- cunoașterea istoricului incluzând durata, modul de declanșare,

evoluția clinică, tratamente anterioare, semne asociate, aspectul fecalelor și corelarea cu
orice schimbare, chiar legată de agenți specifici – cripdosporidioză, salmoneloză s.a. –
toate trebuie cunoscute

- analiza fecalelor prezente sau, la nevoie, prin lavaj cloacocolonic

- la nevoie – radiografie – chiar cu contrast
- ecografie
- endoscopie gastrointestinală – cu biopsie (probe –
microbiologie, histopatologie)
- hematologie, profil biochimic
- la nevoie laparatomie de diagnostic
 - TRATAMENT
- Obiective – stabilizare prin suport medicamentos; corectarea
deficitelor cauzate de diaree – fluide si electroliți; identificarea cauzei și corectarea prin
tratament specific; corectarea condițiilor din mediu – igienă, temperatură, dar și dietă
- Tratament imediat
- fluidoterapie – 10-30 ml/kg/24 ore – iv, intraosos, intraperitoneal
și monitorizarea electroliților
- medicație antibacteriană / antiparazitară – dacă se identifică
agentul cauzator
- agenți ai motilității gastrointestinale uneori sunt utili –
metoclopramid – 0.5-1 mg/kg sc, po la 24 de ore
- hidroxid de aluminiu (maalox, almagel), pectină (efect prebiotic)
și bismut subsalicilat

7. REGURGITAREA / VOMA
- observată la șerpi în condiții de stres / ținuți la temperaturi prea scăzute
- FACTORI DE RISC
- creșterea nivelului de stres prin hiperstimulare / supraaglomerare
- consumul unei cantități de hrană prea mari
 - temperatura sub cerințele digestive
- infecțiile care alterează procesele fiziologice și digestive
- obstrucții intestinale
- defecte gastrointestinale congenitale
- medicația – broasca țestoasă – enrofloxacin administrat parenteral
- cauze infecțioase
- criptosporidioza la șerpi; chlamidophyla la vipera Bitis Gabonica
- paraziți asociați – criptosporidioză, amoebioză, cestodioză,
ascaridioză

- CLINIC
- istoricul și examenul fizic – necesare pentru a restrânge posibilele
cauze ale regurgitării și vomei
- exemplarele care suferă frecvent de regurgitare și vomă pot
prezenta deshidratare și dezechilibru hidroelectrolitic
- emacierea / cahexia – evidente la exemplarele care nu sunt capabile
să rețină produsele alimentare o perioadă mai mare de timp
- animalele cu simptome avansate – insensibile, plictisite, inactive, nu
reacționează la niciun stimul
- cea mai obișnuită greșeală a crescătorilor - ținerea reptilelor la temperatură
mai scăzută decât cea necesară digestiei, mai ales în cazul șerpilor
 - infecțiile / alți factori cauzatori de gastrită, ulterior urmată de regurgitare /
vomă, includ
- bacterii gram-negative
- Chlamydophila
- boli virale
- paraziți gastrointestinali – coccidia (cryptosporidioza), amoebae,
cestode și nematode (ascarizi)
- toxice – pesticide (organofosforice)
- voma iatrogenică – provocată de medicamente ca enrofloxacina,
levamisolul, xylazina
- obstrucții intestinale și leziuni asociate cu consumul de hrană,
intervenții chirurgicale sau diverse afecțiuni
- boli metabolice, insuficiență hepatică și renală
- toate aceste cauze distrug / afectează funcționarea normală la nivel de esofag,
dar și cea gastrică și / sau motilitatea, rezultând afectarea digestiei, staza, putrefacție,
exprimate în final prin regurgitate / vomă
- tipic regurgitarea este asociată cu o problema esofagiană sau faringiană
- nefuncționarea sfincterului gastroesofagian = problema gastrică comună /
obișnuită care cauzează regurgitarea
- regurgitarea și voma sunt simptome ale unei probleme subiacente, nu sunt o
boală propriu-zisă
 - DIAGNOSTIC
- diferențial – în funcție de factori (enumerați anterior)
- istoricul, examenul fizic, ex. Hematologic și biochimic, analiza
fecalelor, ex. Radiologic și ecografic, alte examene de laborator în funcție de
suspiciune
- endoscopie cu biopsie pentru ex. Microbiologic și histopatologic;
radigrafie cu substanță de contrast;

- TRATAMENT
- Obiective:
-corectarea mediului
- rehidratare 10-30 ml/kg / 24ore, normalizarea electroliților;
monitorizarea HcT și a acidului uric (ureea la speciile acvatice)
- tratamentul specific cauzei principale (îndepărtarea
obstrucțiilor)
- antibacteriene / antiparazitare – dacă este cazul
- bacterii – antibiotice – quinolone sau aminoglicozide sau
cefalosporine de generația a3-a / a 4-a sau peniciline
- enrofloxacin 10 mg/kg im, sc, po la fiecare 24 / 48 ore si
ceftazidime 20-40 mg/kg im, sc la 72 ore sau piperacilin 100-200 mg/kg im, sc la 24-
48
- amikacin 5 mg/kg im, sc doza inițială, apoi 2.5 mg/kg im,
sc la fiecare 72 ore și ceftazidime 20-40 mg/kg im, sc la 72 ore sau piperacilin 100-200
 - terapie antiparazitară
- nematode – fenbendazol 25 mg/kg po la 7 zile 3 tratamente; după
tratament se reexaminează fecalele și la nevoie tratamentul se va repeta
- sp. Cryptosporidium – nu sunt sensibile la multe dintre produsele
anticoccidienele mai vechi
- Se poate folosi nitazoxanida – antiprotozoar, antihelmintic;
inhibă piruvat-ferredoxin oxidoreductaza; mecanismul de acțiune al acestui agent
împotriva helminților este necunoscut – 25 mg/kg po la 24 de ore, de 5 zile, apoi 50
mg/kg po 1 administrare la 23 de zile distanță - este produsul cel mai promițător
conform rezultatelor la mamifere. Unele date indică rezultate bune privind combinarea
azitromycinei cu nitazoxanida.
- entamoeba / amoeba
- metronidazol – 20-50 mg/kg po la fiecare 2-3 zile (3-5
doze) pentru reptilele cu semne clinice
- șerpii din familia colubridae sunt mai sensibile – se pot
folosi doze mai mici – 20 mg/kg po la 48 ore
- medicația efectivă de suport gastrointestinal (folosită la mamifere),
pentru esofagite, gastrite – nu se cunoaște la reptile, dozele fiind folosite empiric
- cimetidină 4mg/kg po, im la 8-12 ore
- sucralfat 500-1000 mg/kg po la 6-8 ore
- famotidină 0.25-0.5 mg/kg po, sc la 24-72 ore